1,207 matches
-
mereu câte o felie, câte o falie și care se depărtează de noi zâmbind, străin, tot mai străin parcă, până la necunoaștere și dispariție, dar brusc prezent, În momentele de groază sau de creație reală, când cosmosul și bolțile luminate și Încremenite, ce ne umilesc și, turtesc la infinit cu spațiile lor enorme - care nici nu sunt spații, ci altceva! - și cu vidul lor de Timp (deoarece Timpul suntem noi!Ă, Calea Lactee, pierdută și ea În alte mii de galaxii și lumi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Preda, E. Barbu, Anton Holban, Camil Petrescu. Iată câteva mostre: "Nu văd în ce constă ermetismul lui Ion Barbu. E un geometru, adâncit în limpezimea oglinzii. Transparența lui e atât de pură, încât pare ermetic". Aici Th. Codreanu atacă imaginea încremenită a unui Ion Barbu poet ermetic, din perspectiva unei critici prea comode, tot așa cum, altădată, respingea imaginea (erodată) a unui Bacovia poet simbolist. În altă parte: "Opera lui Sadoveanu este o nesfârșită și sfâșietoare bătaie de clopot. De nuntă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mă ține prizonier fără scăpare."). Fiecare om e un număr, fiecare număr este o ființă. Sporirea numerelor corespunde curgerii vieții, moartea fiind nu capătul labirintului, ci ieșirea / excluderea din labirint ("2111. Numerele sunt ființe vii: cresc. Moartea e un număr încremenit."), în fapt, punctul de epuizare a respirărilor unei ființe. Din punct de vedere estetic, motivul labirintului are rolul contrapunctului, străbătând cu fidelitate și aria formală a volumelor și ideile consemnate, de orice natură ar fi. Labirintul mitic este nesfârșit, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
biserică ortodoxă, încheagă național confesional. Ora 15,26, în personalul Miercurea Ciuc Mărășești, în gara Miercurea Ciuc, ies toate cum trebuie și atunci minunea că ies, toate mărturisesc și urlă la fel de statice de dinamice! frază de control, zăpada lîngă vagon se topește încremenită pînă la primăvară, Cioc-cioc-cioc la uuușa meaaa! în secuime tineretul tot cu manelele, fredonăm, graiul unguresc, ăștia mai mari, păi are șase-șapte copii! catedrala catolică prea mare pentru sat, dar încape în ea muntele, burta văilor cu buric de soare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
simțită în lungul coloanei vertebrale. Se sperie de-a binelea cînd vede că haita se pregătește de vînătoare. Ce tîmpenie! Să mor ca un prost. În ce condiții! Deodată primul lup, probabil șeful haitei, șarjează spre el, în timp ce ceilalți stau încremeniți. Se oprește la vreo zece metri și-l privește în ochi. Doamne, ce asemănare! Ochii, fruntea, chiar botul, seamănă leit cu taică-su. Privirea fiarei pare plină de durere, de tristețe, de regrete. Fiara și John se privesc în ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care decide că n are sens să persiști în inevidență, să cauți ceea ce e de negăsit, să întârzii într-un exercițiu desuet, în conflict cu știința și cu modernitatea. Și cumințenia spiritului, gata să se instaleze în confortul unei soluții încremenite, fără penumbre și fără evoluție. Două forme de suficiență cu manifestări neașteptat de asemănătoare: ambele încetează să-și mai pună întrebări. Ambele știu. Deosebirea ar fi că cei dintâi transformă încrederea în știință într-un fel de religie, în vreme ce reprezentanții
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
inima de bucurii ascunse, poate numai de el știute. Pentru el și iubita lui, troienirea este supremul poetism, frumusețea și gingășia întroienirii cu petale de flori este de neegalat: Ne-om trezi vro dat din basmul/ Ce ne-a ține-ncremeniți/ Unu-n brațele altuia/ Și în flori întroieniți ?142 Nu aceeași este situația când, dimpotrivă, codrul își scutură frunza: De când codrul, dragul codru, scuturându-și frunza toată; atunci fire-ai tristă 143, iar din acel moment intimitatea va fi căutată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
până nu-i prea târziu ca să mai prindem un metrou. Era precum manuscrisele romanelor vieții mele cerul acela străbătut În toate sensurile de roiuri și rotocoale de stele. Arăta perfect ilizibil printre focurile de artificii ale unei sărbători doar aparent Încremenite. Timpul stă și totodată trece prea repede, acum se face ziuă... Gara Cățelu era pustie. Plecase probabil de ceva timp ultimul tren spre Oltenița, cel de unsprezece și un sfert, da’ nu de gara asta avem noi nevoie și hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
seceta... Ce vară fierbinte... vara lui 1946!.. De la Paști și până la Rusalii, o dată s-a îndurat Cerul să zvârle câțiva stropi, și de atunci vremea se chinuia și se zbuciuma zile și nopți întregi, dar degeaba... Văzduhul rămânea mai departe încremenit. Soare fierbinte.. nici o adiere de vânt, nici o fărâmă de nor.. Luna lui Cuptor decolora văzduhul... Nici o undă de vânt nu adia peste câmpuri.. Toropeala s-a așternut peste tot... În preajma lui Sf. Ilie, zilele erau tot mai senine și fierbinți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
aceea de oțel, care se aprindea și se stingea mereu, ca un semnal tainic, în ochii lui negri, trăda că-i o ființă vie. Era ceva în privirea lui, o liniște.. o resemnare care copleșea. Cercul viu se opri, ca încremenit, cu armele întinse spre el. Acum le vedea bine chipurile speriate, chiar înfricoșate în fața acelui om, care a băgat spaima în toți securiștii. Toți stăteau ca înlemniți, numărându-și parcă bătăile inimii, cu armele întinse spre omul pe care securitatea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
intre.. S-a sunat deșteptarea... Ne-am trezit ca.. istoviți.. chinuiți de gânduri... Cumplita istorisire, despre căpitanul Baltă și luptătorii din munți, continua să ne stăruie în minte. Gândurile ne rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni... izgonind liniștea sufletului. Natura încremenită, sub suflarea aspră a iernii, se contopea parcă, și ea, cu starea noastră de suflet. Era duminica după Botezul Domnului. Toți elevii școlii au intrat în programul normal. Unele clase au rămas la slujba de la Capela școlii, altele au fost
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
văzut. „Dragii mei, cum vă îndemnam la începutul orei.. și acum vă îndemn, învățați, învățați, că altă muțumită pentru părinții voștri, nu este..!”. Și, luându-și catalogul sub braț, ieși din clasă. Noi am rămas în bănci, într-o nemișcare încremenită... aproape că uitasem să răsuflăm. Atât a ținut prima oră de greacă-veche, pentru ziua aceea, dar, cred că în ora aceea, am învățat tot ce trebuia să știm, pentru tot restul vieții. Profesorul Condurache ne fascina cu vorbirea lui naturală
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ne-au ocrotit copilăria și adolescența la umbra lor deasă, împovărați de ani.. păreau niște moșnegi frânți de șale, istoviți și lipsiți de vlagă. Desfrunziți, cu trunchiul noduros și crengile strâmbe, sucite într-o coroană împuținată, păreau niște ființe fantastice încremenite, cătând spre cer. Era mult prea întristător, să-i revezi astfel.. Poate că.. ne așteptau!”, mă bătu un gând. Martori, veniți din alte vremi, îndepărtate, cu istoria și taina lor, știută numai de ei și de cerul care-i acoperea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și zeul îl primise cu bucurie. Nimeni nu s-a mișcat până ce marele preot n-a terminat de învelit trupul însângerat în giulgiuri albe de in. Fără să rostească un cuvânt, toți s-au împrăștiat. Lumea ce privea de departe încremenită brusc a început să strige sălbatic, aranjându-se în șiruri și așteptând să fie consacrată cu sângele mesagerului. Acesta este modul barbar în care se stabilește legătura directă cu Zalmoxis. Am rămas retras. Anthropos Contactul zilnic cu cosmosul domestic îmi permite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
către casă. L-am urât îngrozitor pe necunoscutul acela. Cred că am și bolit și n-am vrut să mai ies. Azi mi-a adus cântecul scris și mi l-a tălmăcit în greacă. Îmi era dedicat mie. Am rămas încremenit, cuprins de un sentiment nou: doar pe noi înșine putem să fim atât de geloși, urându-ne de moarte. Tomitese Când am sosit, Tomisul m-a luat în primire cu haosul dizolvant al unui mare oraș portuar; ajungeau aici corăbii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Am aflat asta doar acum, în timp ce ea îmi povestea cu haz despre evenimentele acelea îndepărtate la care fusese de față. Amușinări Aia spune că în desiș, înghesuite în beznă, se află în așteptare o mulțime de spirite. Seara, în liniștea încremenită ce domnește asupra satului întreg, mi se pare că le aud pașii furișați, amușinând în preajma mea. Nu pot să-mi înfrânez frica, oricât m-aș strădui. Probabil că sunt doar niște fantasme. Am aceeași spaimă ca atunci când eram copil, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
frumusețe tangibilă a lumii. Bucurii cotidiene erau cărțile, muzica, prietenii și poezia. În vremea accea, scriitorul a fost un zeu, după cum a scris, frumos și adevărat, Andre Makine. Refugiile acestea îndulceau viața ce se-ntindea în fața noastră ca un peisaj încremenit: nimic nu putea să se schimbe; iar dacă s-ar fi schimbat ceva, nu stătea în puterea noastră. Ar fi multe de spus despre încercările neizbutite de ,,întregire" a familiei. Ori despre ,,democrația domestică". Sau anii de ,,navetistă" - sfârșeala și
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
născută în 1954 tot la Dublin, pentru Irlanda de Nord. Observăm schimbarea atitudinii radical-naționaliste, intransigente a partidului Sinn Fein, a cărui conducere în frunte cu Jerry Adams și Martin Mc Guinness a modernizat viziunea politică ce părea la un moment dat profund încremenita în proiectul naționalist, așa cum fusese conceput acesta în anii 1910-1920. În conformitate cu doctrina de stînga a partidului Sinn Fein, Mary Lou Mc Donald și Bairbe de Brun fac parte din Grupul Confederal al Stîngii Unite Europene / Stînga Verzii Nordici. Partidul Sinn
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
de către moștenitoarele celor două mari partide. În Irlanda cele două partide care-și trag rădăcinile din războiul civil din 1923 au dominat scena politică de atunci pînă în prezent. În România, configurația politică pare, la fel ca și în Irlanda, încremenita în momentele 1990-1992, cînd s-au format partidele care au dominat, în mare măsură, scena politică românească de atunci. Există și deosebiri destul de însemnate între cele două cazuri: sistemul politic irlandez este unul de esență britanică, spre deosebire de cel românesc, astfel
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
stabilitatea. Mediul poate fi calificat ca stabil sau dinamic. Va fi numit dinamic un mediu care se schimbă în mod imprevizibil (exemplu: devalorizare bruscă a unei monede... cu consecințe la nivelul schimburilor externe). Un mediu stabil nu este un mediu încremenit. El se poate modifica, dar aceste modificări nu-i surprind pe responsabilii organizației. Astfel, o întreprindere de textile își schimbă producția la trecerea dintr-un anotimp în altul: mediul ei va fi considerat stabil, deoarece schimbarea este previzibilă; • complexitatea. Este
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
și separată de doctrina care întemeia existența instituțională a Bisericii și a trebuit precizată ca atare. Trebuie spus acest lucru, întrucât până pe la jumătatea veacului XX interpreții au văzut în istoria Bizanțului un exemplu al nedinamicității în istorie, o societate încremenită, în care biserica era dătătoare de măsură în orice. O altă obiecție care s-ar ridica împotriva existenței unei ideologii premoderne este că înaintea veacului XVII mijloacele prin care s-ar fi răspândit cu eficacitate o ideologie era foarte reduse
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
eforturile spirituale umane converg însă spre ceea ce trebuie numită adevărata filosofie, 0s«Qia, ca act ce este dincolo de minte, cu tot cu minte. Nu trebuie să subestimăm impactul acestui ideal asupra vieții bizantinilor, vreme de unsprezece secole. Viziunea unor istorici, a Bizanțului încremenit, marcat de o imobilitate a societății, la fel de mult cu a culturii, vine din eșecul înțelegerii valorii pe care o dădeau bizantinii practicii, praxis-ului. Făptuirea, de orice fel ar fi ea, nu însemna pentru bizantin decât un semn al treptei
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
din secolul al XIX lea. Vârfurile Înalte și ascuțite ale eucalipților dimprejur răsăreau din umbră și, ca niște săgeți neclintite de aur, spintecau văzduhul limpede... Soarele se ivise de mult pe ceruri... Eucalipții, cu trunchiuri netede și goale se ridicau Încremeniți și drepți până la Înălțimi amețitoare; iar din bolta ciuruită de umbra neagră -verde alcătuită din crengile lor Îmbrățișate sus de tot, ca prin o sită deasă se cerneau În liniștea largă a pădurilor picături de cer albastru; și fulgi nestatornici
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ei stăpânire... Inima lucrurilor Încetase să mai bată și o sincopă colosală ai fi zis că tăiase răsuflarea În pieptul uriaș al naturii... Moartea pășise, parcă, peste hotarele vieții și viața se tupilase În adâncurile cele mai dinlăuntru ale firii Încremenite... Parcul Național Gayasan (800.000 km2), traversat de lanțul muntos Sobaek, adăpostește alte valoroase edificii ecleziastice milenare, dovadă incontestabilă privind nu numai pătrunderea noii religii budiste pe aceste meleaguri, ci totodată nivelul artistic la care ajunsese acești constructori de frumuseți
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
iluminatul nor planează, Al unor lumi în plămădire, fermecător, alb augur. Iușeli vertiginoase-acoloîn largile spirale-așează, Cu soprii noi, fâșii de haos stârnite din eternul pur, Și totu-atâta-i de departe, că pare celor ce-l veghează Înminunați că giuvaerul încremenit e în azur. Ah, totul pare visul unui imens capriciu ce crează, Căci repedele-ndepărtatul vârtej ce-asvârle împrejur Sori noi, sori albi și albul haos din care-alți sori se-nfiripează E ca opalul fin prin care o rază palidă filtrează
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]