1,250 matches
-
bun, un tată bun. Și dacă Russell nu era un astfel de tip, atunci ea nu știa cine ar putea fi. Tocmai începuse să-i explice lucrul ăsta lui Leigh, când o întrerupse un angajat al hotelului care, privind-o încruntat, o bătu cam tare pe umăr. — Doamnă? Vă rog să vă dați picioarele jos de pe mobilă. — Ăla cine mai e? întrebă Leigh. Poftim? Emmy îl săgetă cu privirea pe bărbat; o clipă se simți intimidată, dar imediat deveni iritată. — V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cartea aia. Jesse zâmbi. — Cum se chema cealaltă...Jurnalul unei dădace? — Categoric un roman clasic. — Mmm, murmură Jesse, iar Leigh își dădu seama că el își pierduse deja interesul. De-acum îi cunoștea gesturile, expresiile, putea desluși înțelesul unor sprâncene încruntate sau al unui zâmbet reținut. Fusese la Hamptons de patru ori în ultimele trei luni și, cu fiecare întâlnire, lucrurile mergeau din ce în ce mai bine. A doua oară stătuse tot la American Hotel, deși abia dacă petrecuse câteva ore acolo — ceea ce spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
chinuiți de malarie, dar nu făceau mare caz de faptul că erau bolnavi. Una peste alta, Jim simțea că americanii erau cea mai bună companie, nu erau atît de ciudați și de provocatori ca japonezii, dar cu mult superiori britanicilor Încruntați și complicați. De ce oare Basie era furios pe el? Jim străbătu coridorul Îngust dintre cearșafurile suspendate. Putea auzi o englezoaică din Baraca 5 plîngîndu-se de soțul ei, și două fete belgiene, care trăiau Împreună cu tatăl lor văduv În Blocul G
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ei. Nu s-a mișcat, m-a lăsat să-l iau. A stat să mă privească în timp ce închideam portbagajul. Când s-a urcat în mașină, când s-a aplecat să intre, i-am văzut chipul crispându-se într-o expresie încruntată, ca și cum ar fi simțit o durere nemeritată. — Ce ai? — Nimic. Dar ceva mai târziu, în timp ce conduceam, și-a pus amândouă mâinile pe burtă, lăsându-le să alunece încet, ca și cum ar fi vrut să nu fie băgată în seamă. Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în seara de dinaintea celei de dinainte și în seara aceasta. Sulițele soarelui strălucind pe capota mașinii ca diamantele; afișele tremurând în arșiță, făgăduindu-mi 26 DE CENȚI PE GALON și DOUĂ LA PREȚ DE UNA și PARCARE ÎN SPATE; șoferul încruntat care face manevre bruște în fața mea și cel care îmi face semn să o iau înainte cu un gest de noblesse oblige; umbrele prelungi ale copacilor pe drumul de acces pe care se văd pete de soare și mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mai multă încredere voi avea în capacitatea produsului de a ucide. Ceva pe bază de DDT sau napalm ar fi excelent și dacă produce efecte dezastruoase asupra mediului, cu atât mai bine. Andrew încerca să-și compună expresia cea mai încruntată de „farmacist din colț“ îngrijorat. —Doamnă, cred că exagerați. Păduchii nu sunt nimic rușinos - majoritatea oamenilor iau păduchi cel puțin o dată în viață. O privire i-a fost de-ajuns ca să înceteze să mă trateze de sus. Eram o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ușa. —Jenny! —A venit stăpâna casei! Mark se ridică cu mare greutate. —M-am gândit că n-o să te superi dacă rămâne și Kieran la noi! Lisa e puțin indispusă. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine, am răspuns încruntată. S-a reunit vechea gașcă! au strigat cu toții. Cei trei muschetari! M-am dus direct în dormitor și am închis ușa. Minunat. Chiar acum când se presupunea că vom face cu toții progrese, regresam cu toții, unii mai mult ca alții. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de lumină. Îl recunoscui din depărtare după jachet, dar mai cu seamă după jobenul cu capacul oblic. Înalt și tânăr încă, avea totuși trupul adus din spinare, și un chip prelung și caricatural. Se puteau remarca de la prima ochire sprâncenele încruntate și gura ca un bot de știucă. Purta barbă și mustață rase, și avea gât unduit, cu o cravată strâmbă al cărei nod era pitit după aripa gulerului moale. Când ne oprirăm față în față, omul meu se clătină ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Ridică din umeri, lăsând fraza neterminată. — Îmi pare rău că sunt răspunzător pentru a-ți fi stricat norocul, spuse Henry cu răceală. — Contăm pe Oscar să-l repare, replică Shone, comițând probabil o indiscreție, căci Alexander Îi aruncă o privire Încruntată. — Wilde? zise Henry mirat. Deja a mai scris o piesă? — E una la care Wyndham se gândește de mai multă vreme, dar acum nu are posibilitatea să o monteze, și de aceea mi-o dă mie. Se cheamă Importanța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
decât bibliografia și portretul său: don Isidro, care pregătea un mate Într-o căniță de culoarea cerului plină cu apă clocotită, și-a ridicat privirile: avea În față un bărbat sangvin, Înalt și robust; Anglada avea o chelie prematură, ochi Încruntați și Încăpățânați, o mustață zdravănă, cănită. După spusele lui José Formento, purta cu solemnitate un costum În carouri. În urma lui pășea un tânăr care, de aproape, părea Anglada văzut de departe; chelia, ochii, mustața, aspectul robust și costumul În carouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aflând că, de secătuit și acrit ce era, Își vânduse nu știu cărui geambaș din City Bell armăsarii de călărie, cum nu-s alții mai buni, la care mai ieri ținea ca la ochii din cap și pe care azi Îi privea Încruntat și fără pic de afecțiune. Nu-i mai ardea nici de grox, nici de regolax. Nu l-a dezmeticit nici măcar publicarea cronicii romanțate Spada la amiază, al cărei manuscris eu Însumi l-am asezonat pentru tipar și În care domnia voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Îl simpatiza. Nu era la fel de sigur În privința lui Harry Adams, matematicianul sobru de la Princeton, pe care nu-l mai văzuse de șase ani. Harry era un negru Înalt, foarte slab, care purta ochelari cu rame subțiri și era tot timpul Încruntat. Purta un tricou cu inscripția „Matematicienii nu greșesc“, În genul celor purtate de studenți și, Într-adevăr, nu-și arăta cei treizeci de ani. Era evident cel mai tânăr membru al grupului și, probabil, cel mai important. Mulți teoreticieni susțineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
deodată, alarma Încetă, iar luminile se stinseră. Toți tăceau. Fletcher se Îndreptă de spate și oftă. Harry rupse tăcerea: — Credeam că l-ai reparat... ssst! Auziră pong-ul Înăbușit și repetat al sonorului. Tina Își puse mâinile peste căști, concentrându-se Încruntată. Nimeni nu mișca, nimeni nu vorbea. Stăteau Încordați, ascultând ecourile sonorului. Barnes se adresă grupului cu voce scăzută. — Acum câteva minute am prins un semnal. De afară. Ceva foarte mare. În sfârșit, Tina spuse: — Nu-l mai aud acum, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ruptul capului să și supere noul său prieten, poate cel mai bun. Nu trebuie să povestești nimic nimănui. Să nu uiți asta niciodată, a zis Bătrâna. Nu, nu voi povesti. Îți promit, căluțul meu drag! Bunicul era destul de supărat. Privea încruntat, puțin pieziș, fără să spună o vorbă. I-a trecut destul de repede, dar numai după ce a examinat iapa cu atenție și a văzut că este bine hrănită iar băiatul este întreg și vesel. Mulțumit, a bătut cu palma crupa Bătrânei
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
nechezat, l-a împins jucăușă cu botul în piept, a scuturat capul și a plecat agale unde i s-a spus. Tudorel privea uluit la tot ce face bunicul său și la manifestările animalului. Strângând pietricelele în buzunarele pantalonilor, aștepta încruntat muștruluiala de care nu credea că a scăpat. După ce și-a frecat mâinile și s a uitat lung după Bătrâna, până a dispărut în curtea cu acareturi, bunicul s-a răsucit încet, mustăcind, l-a fixat oarecum distrat, cu gândul
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
-și brațele în chip de învingător... Cele două ore de după pauză au fost, cel puțin în mintea acelor elevi, cele mai lungi din semestrul ce încheia anul școlar. Sandu își furișa privirile spre banca a doua, asupra Mihaelei, țintuind-o încruntat, încă supărat că l-a înfruntat în fața grupului. „Hm! Da’ ce se crede ea? Că e cea mai deșteaptă? Știe ea mai bine ca mine cum arată marea la Constanța sau la Eforie? Fac prinsoare că nici n-a văzut
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
călătorit în avion s-au transformat în niște hoți odioși de bagaje. Sunt convinsă că fiecare dintre ei, până la ultimul, urmărește banda cu un unic scop, și anume acela de a-mi fura bagajele. Stau lângă bandă cu o expresie încruntată și suspicioasă. Cu un ochi urmăresc trapa prin care ies bagajele, iar cu celălalt ochi monitorizez fiecare persoană, încercând să le transmit ideea că m-am prins de jocul lor, că și-au ales greșit omul pe care să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atîta concentrare la corectură i se acrește și asasinului, renunță la obositoarea muncă munca, cea mai mare rușine a omului , și se apucă de crime, mai puțin solicitante, nu Înainte Însă de a trece În sala interzisă și a parcurge Încruntat, fără acordul părinților, Dragoste murdară, de unde desprinde informații utile pentru profesia sa, printre tufe de reproduceri rușinoase, desfrîu și fotografii cu castraveți. Atenția Îi este atrasă de un articol cu nebănuite semnificații criminalistice, care se referă la spermă. Ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gagică spunea că prietenul ei și amicul lui vor veni să jefuiască magazinele. Era supărată pe individ fiindcă și-o trăsese cu sora ei. Jack, În mașina din frunte, supraveghea intrarea, iar sergentul John Petievich, parcat pe Strada 52, stătea Încruntat, de-ai fi zis că acuși-acuși omoară pe cineva. Prînzul: cartofi prăjiți cu votcă nebotezată. Jack căscă, se Întinse și calculă variante: Aragon contra Pimentel, ce voia Ellis Loew... Avea o Întîlnire cu el diseară, la o Întrunire politică. Votca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
asta mi-ar mai trebui - se gândea -, să încep să bocesc și să țipe la mine, continuând să-și strângă buzele, cu mâinile vârâte în buzunare, cu privirea mijită, nemaivăzând nimic din jur, nici cum el își îndreaptă spatele, tăcut, încruntat, refuzând să gândească. Deși știa că îi va fi imposibil și atunci privea încordat malul celălalt, unde bărbații cu copii cu sănii și câini se înmulțiseră, chiuind și lătrând, însă nu numai glasurile, ci chiar și ecoul repetat de pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fără nici un dubiu, dezgust și milă În proporții egale. — Miranda? Sunt eu, Emily, a zis ea, cu chipul strălucind de zâmbet, de parcă Miranda ar fi fost În stare să se strecoare prin cablul telefonic și să i-l vadă. Liniște. Încruntată: O, Mimi, Îmi pare foarte rău! Fata cea nouă a crezut că ești Miranda! Da, da, știu, e foarte haios. Cred că va trebui să o Învăț că nu orice accent britanic este neapărat al șefei! Mi-a aruncat Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să mi se ivească pe piele În câteva minute. Am ridicat privirea și am dat peste două șiruri de dinți albi și o mutră transpiroasă lăbărțată Împrejurul lor. Eduardo. Trebuie că glumea. Sigur că glumea. I-am aruncat cea mai Încruntată expresie de care eram În stare, una care spunea, foarte simplu, ceva de genul Mori naibii!, dar azi n-a avut nici un fel de efect. Cu ochii În ochii lui am dat fuga la ușa următoare, am trecut cardul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Înhățat portofelul și a ieșit din birou. După nici patru secunde am văzut-o pe Miranda venind pe hol. Orice gând la amețeală, sau foame, sau extenuare a dispărut În clipa În care am i-am văzut fața crispată și Încruntată și am zburat de pe scaunul meu să Îi pun tava pe birou Înainte de a mă zări. Am aterizat la loc pe scaunul meu cu capul Învârtindu-mi-se, cu gura uscată și total dezorientată exact În clipa În care primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la prima ei ședință de terapie În grup În East Village și la ieșire recunoscuse că nu fusese prea „lacrimogenă“. „Al naibii de enervantă“ a numit‑o ea de fapt, dar când am ridicat o sprânceană și i‑am aruncat o privire Încruntată - à la Emily - ea a catadicsit să spună că au fost pe‑acolo, ce‑i drept, și câțiva tipi drăguți și n‑ar muri dacă s‑ar vedea și ea o dată În viață cu un tip care nu e bețiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ele și singură. Le ascultă vocile clare și Încrezătoare și se gîndi, Asta se Întîmplă oamenilor ca mine. SÎnt ca Duncan, la urma urmelor. Vrem să facem ceva și viața nu ne permite, ne pune piedici... Apăru și Betty. Intră Încruntată, Întorcîndu-și capul. CÎnd o văzu pe Viv, se Îndreptă spre ea. — Ce s-a Întîmplat? Întrebă ea. Caroline Graham mi-a zis că nu te poți Întoarce pe scări. I-a zis lui Gibson pe șleau... a zis că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]