2,466 matches
-
iarăși voi vedea Templul Tău cel sfînt." 5. Apele m-au acoperit pînă aproape să-mi ia viața, adîncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu. 6. M-am coborît pînă la temeliile munților, zăvoarele pămîntului mă încuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu. 7. Cînd îmi tînjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, și rugăciunea mea a ajuns pînă la Tine în Templul Tău cel sfînt. 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
n-a mai avut timp... — Apropo, știi de ce mi-am dat viața pe mâinile tale în această carte? Nu, nu-mi pot explica. De dragul bunicii tale, de dorul lui Dinu și al lui Nelli am ajuns să-mi deschid sufletul încuiat cu trei lacăte. Iată că dintr-o joacă, la început, m-am pornit să depăn atâtea amintiri, ștergând anii care ne-au despărțit una de alta până mai ieri. — Cum ți se pare acum povestea care ne-a ieșit? — Întrebările
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
îți voi cunoaște pașii ce-au strivit Zăpada neumblată a dragostei dintâi, Surâsul când doream cu mine să rămâi... Când ai plecat ... când ai plecat m-am zăpăcit puțin, iubirea mea o vreme am plutit pe nori de catifea am încuiat urme plânse de șoapte în gânduri târzii străjuite de noapte ziua am închis-o între aspre ziduri pe chip mi-am desenat alte riduri și-n păr prins-am fire de-argint să știu că s-a dus timpul când
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
meu. Nu se simte în siguranță și vrea să știe dacă am văzut ceva neobișnuit. Observ că vizita prințului Kung l-a pus în gardă pe Su Shun. S-a întărit paza în curtea exterioară, înainte ca poarta să fie încuiată pentru noapte. Îi spun lui Nuharoo să iasă și să miroasă parfumul dafinului în grădină sau să viziteze izvorul termal. Îmi spune că nu are dispoziția pentru nici una dintre ele. Pentru a-l liniști pe Tung Chih, iau o broderie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
adâncitura în formă de pepene și la bila de piatră, pregătită să se rostogolească. Sicriul meu e acoperit cu liliac alb. Mă duc să văd dacă este deschis. Nu este, și nici nu pot să-l deschid. De ce l-au încuiat? Panourile nu sunt cioplite după gustul meu. Mișcările păsărilor phoenix sunt greoaie, modelul prea încărcat, culorile prea stridente. Dacă aș fi eu artistul, aș adăuga eleganță și spirit. Aș face păsările să zboare și florile să înflorească. Observ ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un gest căruia i-a exprimat el însuși sensul, prin viu grai: Ehe, stați, mai stați! Nu înseamnă că dacă am venit o să vă dau marfă. Mai am treabă. Și într-adevăr a deschis magazinul pe dinafară și l-a încuiat pe dinăuntru. La acestea am ieșit din rând, am început să zgâlțâi ușa și să lovesc cu picioarele în ea. El a revenit foarte calm, și în momentul acela un val de proteste s-a auzit în mulțimea care stătea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
hâțânau În cuiele ruginite. Ajungeam În șopron. Titel Îl certa pe ăla mic: „Bă, ăsta e prietenul meu, să-i dai drumul oricând!” (Dar nu s-a Întâmplat niciodată așa: treceam mai Întâi prin chinurile iadului, agățat de poarta părăginită, Încuiată cu o curea de alternator furată de la un camion.) Mă făceam că nu-l văd pe Onel și treceam țantoș prin fața lui. „Ce vrei?” mă lua cam repede prietenul meu și mă fâstâceam din nou. Abia reușeam să Îngaim: „Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În biserică. Și băieții, și fetele purtau aceleași șorțulețe albastre, cu fundă roșie sau albă legată la gât. Casa popilor avea ziduri groase, răcoroase, din cărămidă, iar nu din chirpici, așa cum Își clădeau odăile oamenii de rând. Beciul de sub chepengul Încuiat cu trei lacăte era enorm și Îndemna la explorare. Pe lângă faptul că mă Îndrăgostisem În același timp de educatoare (mi se părea imaginea cea mai potrivită pentru fiica cea mică a Împăraților din basme: păr blond, lung și numai inele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În viața ce i se apropie de sfârșit păsurile multiubiților fii. Nu citea niciodată bazaconiile din scrisori. La Început Îl făceau să râdă. An după an, Însă, băgase de seamă că poveștile se repetau, moștenite de la generațiile de dinainte. Se Încuia În birou, trăgea perdelele și Începea să scrie listele cu nume și număr de zile de libertate. Avea deja, cu ștampila regimentului pe ele, foile de drum pe căile ferate și fișele tip care certificau În fața autorităților militare și civile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În dinți și povestise aprigului tată ce și cum se Întâmplase cu microscopul. Fusese destul de Încântat să-și dea seama că părul smuls din perciuni, palmele peste cap și picioarele primite nu Îl dureau așa cum se așteptase. Pe Baronu Îl Încuiase mamă-sa Într-o odaie fără geam. Când se Întorsese de la Cazan, nițeluș afumat - așa cum Îi șade bine oricui Își face rachiul -, tatăl nu zisese mare lucru. Mormăise din când În când la spusele femeii, se ridicase și-și desfăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
murdăriseră. De serviciu pe școală era profesorul Zidaru, om energic și respectat de comunitate, Îndelung izvoditor de vorbe goale pe la ședințele de partid ori prin consiliile profesorale. După ce pune scaunele pe mese, eleva Începe să dea cu mătura. Profesorul Zidaru Încuie celelalte săli de clasă. Intră În laborator și, văzând că eleva a strâns În coșul de gunoi toate cotoarele de gutui, avioanele și ghemotoacele de hârtie, Îi dă ordin să așeze scaunele la locul lor, să șteargă bine băncile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
verde și cu picioarele Înfipte În pământul odăii. Da, domnule, nu te mint, că sunt om bătrân: dacă vrei să știi, am tras cu ochiul pe gaura cheii, că baba, gazda, avea niște broaște de pe vremea lui Pazvante, care se Încuiau cu chei cam la juma’ de chil bucata. Și mai e ceva; nepoată-mea, cum știe toată lumea, e soră medicală la un doctor de femei. Să vezi drăcia dracului: mai toate elevele care vizitaseră odaia cu chirie a lui Zidaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
după ce au remediat defecțiunea și contra unei damigene de zece litri de vin roșu, l-au plimbat și pe el douăzeci de minute, timp În care au răspândit insecticide peste o cultură de sfeclă de zahăr; auzind că un consilier Încuiat la minte, căruia nu-i Îngăduie intelectul să priceapă și să Îndrăgească poveștile și istoriile și legendele locului, a propus asanarea Văii Puțului, punându-i, astfel, În Încurcătură, Daie Gulu, Toporan și Sfânta de pe Vale au protestat verbal În curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dendrite, axoni, monocotiledonate, turnesol, baze, acizi - semn clar că lecțiile de botanică și de chimie ale lui Jivinoiu-Directorul Îl impresionaseră peste măsură. Sărea de pe banca lui și se repezea spre cabina lui Ghiță care, prevăzător, știind ce-l așteaptă, se Încuiase Înăuntru. Slăbănogul izbea, turbat, cu piciorul În ușa care bubuia și dădea să sară din țâțâni. Îi striga celui ascuns dincolo de ea că nu e decât un nenorocit de Avogadro, o huilă, un lignit, un antracit, un Mendeelev, un protozoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bănci pline cu școlari care Îi sorbeau vorbele. Când Îngrijitorul auzea de pe culoar „ziceți bună ziua la toată lumea”, venea să-l ajute pe profesor să se salte de pe scaunul de lemn pe care Înțepenise și să-l conducă până la ieșire. Apoi Încuia sala de clasă și Întreaga școală. Foiște Își aminti toate acestea În timp ce se târâia la deal pe coasta dinspre Dunăre a satului, asuda și icnea din rărunchi. Nu găsi de cuviință să bage În seamă oboseala care aproape Îl dobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în oraș, trupele clanului Akechi se însuflețiseră deja până la frenezie. — La Templul Honno! Prin tumultul general, din casele de ici și colo se auzeau uși deschizându-se, dar locatarii, imediat ce priveau afară, își retrăgeau capetele la loc și trânteau ușile, încuindu-le cât mai bine. Printre numeroasele unități care alergau spre Templul Honno, forțele care se apropiară cel mai repede erau cele conduse de Akechi Mistuharu și Saito Toshimitsu, care puteau fi văzuți în avangardă. — E greu de văzut pe străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe Asano, aproape imediat ce pajul plecă. — I-am ordonat samuraiului să-l pună să aștepte lângă templul principal, răspunse Asano. Hideyoshi îi făcu un semn lui Hikoemon: — Du-l la bucătărie și dă-i ceva de mâncare. Dar ține-l încuiat într-o cameră și nu-l lăsa să discute cu nimeni, mai ordonă el. Văzându-l pe Hikoemon că se ridica în picioare, cu o încuviințare din cap, Asano întrebă dacă putea să plece și el. Hideyoshi clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lăsă pe spate, cu burta plină. Văzând că mesagerul terminase, Hikoemon îi făcu semn să-l urmeze și-l însoți până la o cameră din apartamentele preoților, unde se țineau depozitate sutrele. Urându-i somn ușor, îl introduse în odaie și încuie cu grijă ușa pe dinafară. Chiar atunci, Kyutaro apăru încet lângă Hikoemon și-i șopti ceva la ureche. — Domnia Sa e îngrijorat că vestea despre incidentul din Kyoto ar putea ajunge la urechile oamenilor. În ochi i se citea intenția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Soborul și pe toată bătrînimea fiilor lui Israel, și au trimis la temniță să aducă pe apostoli. 22. Aprozii, la venirea lor nu i-au găsit în temniță. S-au întors și au spus astfel: 23. "Temnița am găsit-o încuiată cu toată grija, și pe păzitori stînd în picioare la uși; dar, cînd am deschis, n-am găsit pe nimeni înlăuntru." 24. Cînd au auzit aceste vorbe, căpitanul Templului și preoții cei mai de seamă au rămas înmărmuriți, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
credeau că Pavel îl băgase în Templu. 30. Toată cetatea s-a pus în mișcare, și s-a strîns norodul din toate părțile. Au pus mîna pe Pavel, și l-au scos afară din Templu, ale cărui uși au fost încuiate îndată. 31. Pe cînd încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s-a tulburat. 32. Acesta a luat îndată ostași și sutași, și a alergat la ei. Cînd au văzut pe căpitan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Sihemului, în număr de aproape o mie, bărbați și femei. 50. Abimelec a pornit împotriva Tebețului. A împresurat Tebețul, și l-a luat. 51. În mijlocul cetății era un turn tare, unde au fugit toți locuitorii cetății, bărbați și femei; au încuiat ușile după ei, și s-au suit pe acoperișul turnului. 52. Abimelec a ajuns pînă la turn, l-a bătut, și s-a apropiat de ușa turnului ca să-i pună foc. 53. Atunci o femeie a aruncat o piatră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
trenurilor și telegramele acestea, cică ultrasecrete, ale Ministerului de Externe. A pus pe bărbat-su, să-i cânte marșul la saxofon, ca să plece în lume și să dreagă ce a stricat (vorba vine...) cei care trebuiau să păzească, bine rahatul încuiat sub șapte lacăte, ca să nu iasă la iveală și să miroase. Și nici măcar nu este vorba de miros, fiindcă și parfumul miroase, ci afacerea aceasta care pute de-a dreptul. Alergătură, telefoane, jurăminte că nu-i așa, ci viceversa, hârâială
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a reacționat în vreun fel la tâmpenia spusă și după ce individa a fost eliminată din start, fiindcă nu a putut răspunde la o întrebare simplă, a plecat fâțâindu se și dându-i o importanță nemaipomenită, că a reușit să-i încuie cu o întrebare pe toți cei de acolo. Cine știe de unde reținuse și ea ceva despre Cântărețul de jaz și l-a bușit pe tavă acolo. Eram nervos nevoie mare, că nici unul din platoul acela, nu i-a spus parașutei
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
palme pe când eu îți mai netezesc din gânduri... Șoptești sfârșit: -Eu caut doar răspunsuri... răspunsuri... spunsuri... suri... uri... ri... ri. Un lotus își înfingea adânc rădăcinile, hrănindu și fumusețea cu noroiul din mine. Ca niște oameni sinceri (Eu și Umbra) Încui în mine ecoul cu o cheie sculptată în piatra unui soare sufocat de strălucire. Privesc spre colțul zilei și aș putea să-i zic: -Privește-mă, Umbră!... Eu sunt chiar tristețea întoarsă pe dos, alții m-ar putea numi fericire.Zgomote
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
rog să mă urmărești cu mai mare atenție. Sunt așa de zăpăcită de situație, Încât parcă sunt o cârtiță ieșită atunci din pământ. Ce atenție! Îmi venea să mor. Nu am înțeles nici cât înțelesesem la început. Parcă cineva-mi încuiase mintea și explicațiile ei amănunțite mă zăpăciseră și mai tare. Vrea să mă scoată la tablă să fac niște demonstrații. Sigur nu aș fi putut face nici un pas... Dar sună clopoțelul și mi spune că data viitoare să mă prezint
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]