1,441 matches
-
ministru era cea mai mare onoare și, prin urmare, "Jean" trebuia să facă totul ca să se impună. Despre valoarea ca arhitect a lui Pomponescu mama și soția n-aveau nici o îndoială și refuzau a admite că altcineva poate să se încumete a se compara cu el. Valoarea o deduceau din "poziția socială", singura în care credeau. Probabil că fără stimulentul acestor două femei Pomponescu ar fi fost mult mai sceptic în privința posibilităților sale, femeile îl ambiționau și-l înveninau, de aceea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai devreme decât toți instrucțiuni de la prințesă, plecase la o moșie de munte, să vâneze lupii pe care gerul îi scotea pe drumul satelor. Gavrilcea știa prea bine că în această fază nici unul din tagma Hangeriiu-Gaittany nu s-ar fi încumetat să se compromită iremediabil. Tot ceea ce-și permiteau să facă și făceau efectiv era de a protesta în cercurile pe care le frecventau, de a face atmosferă. Gavrilcea avea nevoie numai de un scurt popas, spre a găsi un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu era cunoscut în presă, iar opiniile lor n-aveau nici o competență, ziarele mari refuzară a le publica. De fapt, prestigiul primarului de cartier, mai mult decât al lui Ioanide, era așa de mare, încît directorii de gazete nu se încumetară a face pe gustul lui Pomponescu. Articolele fură totuși plasate în publicații de mâna a treia. Autorii scoaseră tăieturi, le lipiră într-un caiet și întrebară pe Pomponescu dacă nu găsește oportun să le ofere o prefață în scopul de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sânge cu Conțeștii, însă își schimbase numele la rugămintea geografului, fiindcă viitoarea soție nu se îndura să se despartă de numele de fată, care îi era așa de scump. În fine, Conțescu se întrema binișor, și așezat pe fotoliu se încumetă să scrie pe un pupitru adaptat în dreptul său. Vorbea chiar de a chema grupuri mici de studenți acasă, spre a le face lecții. . - Este iresponsabil, se zbătea Gonzalv, adus la desperare; își bate joc de învățămînt. Nu mai poate să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la ființa umană. Nu ne prea stă la îndemănă să vorbim despre demnitatea peștilor, a muștelor ori a rămelor; poate, și acestea, desigur, au vreo valoare în sănul biosferei, însă, dacă-i exceptăm pe ecologiștii mai excentrici, nimeni nu se încumetă să vorbească, spre exemplu, despre demnitatea inalienabilă a căpușelor sau a șopărlelor. Nici măcar un tablou de-al lui Picasso, care valorează căteva zeci de milioane de euro, nu are demnitate. În acest sens, faimoasa distincție kantiană dintre „preț” și „demnitate
Demnitatea umană şi drepturile omului în perspectivă ortodoxă. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2306]
-
fac? Poate îmi veți zice că principiul Regimului Protector nu este în opoziție cu principiul Proprietății. Să vedem deci procedeele acestui regim. Există două: prima și restricția. Cât privește prima, lucrurile sunt evidente. Îndrăznesc să provoc pe oricine s-ar încumeta să susțină că ultimul termen al sistemului de prime, împins până la capăt, nu este Comunismul absolut. Cetățenii muncesc la adăpostul forței comune însărcinate, așa cum spuneți dumneavoastră, să garanteze fiecăruia ceea ce este al său, suum cuique. Dar iată că statul, cu
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
câțiva oameni: cei care, ca și noi, au pătruns în acest tunel deschis de mintea unui om și care reprezintă, poate, cea mai lungă călătorie a gândului către "capătul nopții". Nici unul dintre traducătorii lui Sein u. Zeit nu s-a încumetat să spună ce anume a trăit. Singurătatea celui care a făcut-o este oarecum la fel de mare ca aceea a lui Heidegger însuși când a scris cartea și când a înțeles pesemne că doar o mână de oameni îi va putea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
învețe acest cod, să-l deslușească în toate cotloanele lui și să creeze unul analog recurgând la materialul pe care i-l oferă limba lui. Aceasta este aventura singulară despre care vorbeam la început și pe parcursul căreia cel care se încumetă la ea se întreabă de mai multe ori pe zi dacă nu cumva și-a pierdut mințile și dacă efortul lui are vreun sens: pentru că 99,999% din omenire poate trăi foarte bine fără să înțeleagă lucrurile la acest nivel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
genul ăsta. Bogdan îmi arată, pe latura navei din dreapta, banca de piatră de pe care ascultă, venind cu un pled sub braț, concertele de orgă care au loc săptămânal. Enorma catedrală este de fiecare dată plină ochi, dar nimeni nu se încumetă să stea pe brâul de piatră care se întinde între coloanele adosate. În catedrală sânt patru orgi și Bogdan a descoperit că acesta e locul ideal de unde pot fi ascultate. Organistul cântă la ele pe rând, pentru ca în final să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acel cot este o parte din moșia lor, Umbrăreștii, prin giudecată s-au dat la stăpânirea răzășilor, după cum prin hotarnică pre largu se arată. Răzeșii trebuie să fi avut temeiuri serioase pentru a-și susține dreptul lor din moment ce s-au încumetat să jure, în condițiile în care se știe cât de puternic era sentimentul religios și cât de înrădăcinată era teama de pedeapsa divină pentru păcatul jurământului strâmb, pentru preîntâmpinarea căruia se emiteau înfricoșătoarele cărți de blestem ale ierarhilor înalți ai
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în anii mai de demult și în perioada interbelică. Iarna se traversa pe apa înghețată. Spre primăvară, gheața se rupea în sloiuri mari, ce se îngrămădeau pe la coturile apei sau repegiuni, și formau poduri de gheață, peste care oamenii se încumetau să treacă cu piciorul, chiar și alaiuri de nuntă mergând la biserică pentru cununie. Absența podurilor fixe de pe teritoriul localității noastre, până în epoca modernă, rezultă și dintr-o situație (vidomostie) cu referire la „poduri și podețe din ocolul Bârladului” (plasa
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
când În postura unor corpuri șarse pe rugț sau În cea a unor corpuri șdescompuse În mormântț. (C) Cam acestea sunt prostiile și aberațiile pe care acești oameni le introduc În studiile despre formarea lumii materiale șphysiologiaț 5. Dacă se Încumetă cineva să afirme, sprijinindu-se atât pe date furnizate de natură, cât și pe cele oferite de rațiune șlogosț, că există demoni care au posibilitatea de a se păstra și a subzista multă vreme, uite la ei că se supără
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
În criteriu suprem. Folosirea inteligenței În mod inteligent ar consta În folosirea ei În mod eficient. Acest criteriu este adevărat, dar nu și suficient. La curțile germane din secolul al XVII-lea exista un procedeu pedagogic a cărui ineficiență mă Încumet să o confirm. Pedepsele meritate de micii prinți erau suportate de alți copii de viță nobilă, așa-numiții „copii de bici”. Această „Învățare de minte” Într-o minte străină se pare că nu prea dădea rezultate. Când s-a Încercat
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
administrarea dozei Într-un act nu tocmai inteligent. Reușita pe termen lung este un cadru mult mai important decât succesul de o clipă - pentru cine Își dorește să trăiască În continuare, bineînțeles. Dacă tot am Început să enunț principii, mă Încumet să enunț un al treilea. Agerul Peirce a remarcat deja tendința ciudată a filosofilor de a-și organiza ideile În grupe de trei: Inteligența eșuează atunci când alege greșit cadrul. Pentru individ, cadrul cel mai Înalt ierarhic este fericirea. Este un
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
editorialul. Și își justifică proiectul cu următoarele cuvinte: „S‐a impus apariția acestui ziar care în știri concise, corecte și stil popular”, să contribuie a reînvia, a redeștepta și a renova starea apatică a spiritelor lâncezânde și aproape atro fiate.” Încumetându‐ se să scoată iarăși „Tutova, Vechea Tutovă a mea, voi încerca nu să asanez moravurile, nu să îndrept strâmbii, nu să vază orbii, nu să alerge șchiopii, nici să închid pușcăriile sau să dărâm spitalele”, ci „dator sunt, față de societatea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cu b mic), despre Adrian Năstase sau despre politicenii de Vaslui. M-ar crede prof. C-tin. Alexandru că-l considera senilizat ? Că-l considera pe 75 Dumitru Buzatu ca cel mai șiret și parșiv ? Erau discuții între noi ! Mă încumet să zic și altceva: ca președinte, nu se simțea nici bine păzit, nici protejat, nici cu prea multe persoane loiale pe lângă el. Făcea excepție acad. Răzvan Theodorescu, Dan Iosif și alți 2-3. Cât am ce le da (oferi) ăștia ai
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
în media (inclusiv națională: Licența 001-TV.V., al 3-lea post TV din țară, etc.), ca etnolog ( în Dicționarul etnologilor români din toate timpurile), cadru didactic, om politic, activist social, om de presă ( în Dicționarul presei românești),ș.a. m-am încumetat mereu să fiu cât mai bun, de fapt să reușesc. Din 1958 (debut la Steagul Roșu, Bacău) am fost o permanență în presă inclusiv ca editor: Vlăstarul, 1990, Teleradioeveniment, 1993, Meridianul I, 1996, II 2000; TV.V.,1990, Unison Radio Vaslui
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
suveran, recunoscut de peste 150 de țări ale lumii...”, înseamnă (ar trebui să însemne) și altceva decât orașul Chișinău. Cu asta nu vreau să spun că cei care își fac note, recoltează „probe” pe străzile Chișinăului, mai ales străinii care se încumetă să ne viziteze, nu își pot forma, în baza lor, o opinie despre noi. Dar, pentru a cunoaște astăzi cu adevărat starea de lucruri din Republica Moldova: nivel de viață și civilizație, mentalități, mersul reformelor etc., e necesar, e obligatoriu, aș
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
al suferinței fără egal, sau, dimpotrivă, cu același succes, să ți se pară că ești „buricul pământului”, purtătorul unor virtuți creștine superioare „relativismului” și raționalismului apusean (aici mă gândesc, firește, la basarabenii cu oarecare pretenții de cultură, atunci când se mai încumetă să participe la niște discuții de „idei”). Aceste iluzii nu rezistă în fața adevărului crud al cifrelor: diferența în ce privește speranța de viață în Moldova și țările dezvoltate ale lumii capitaliste este de 10-15 ani (64 la „noi” față de 75-80 la „ei
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
al acestor manifestări zgomotoase ne oferă puține elemente din ceea ce ar trebui să însemne, în opinia mea, o lansare de carte. După 1989, de când s-a liberalizat discursul și gestul cultural, am asistat la sute de asemenea evenimente și mă încumet acum să notez, fără pretenția că voi acoperi întreg registrul, câteva trăsături distinctive dintr-o tipologie destul de largă a fenomenului. Mai întâi, să remarc că la noi toate lansările de carte sunt situate sub zodia excepționalului și sunt maratonice. Vorbitorii
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
mai scriu în editorialele lor Cornel Nistorescu, Cristian Tudor Popescu și Octavian Paler. Afacerile în Republica Moldova se fac în limba rusă, economia de piață - în formele ei mutilate, aberant-criminale - pătrunde tot prin intermediul limbii ruse. Oamenii de afaceri străini, câți se încumetă să investească în acest teritoriu, știu că dacă vin în Moldova trebuie să cunoască și limba rusă, poate în primul rând limba rusă. Nimeni de la conducerea republicii nu s-a sesizat în această problemă, care aduce atingere chiar independenței - mult
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
reconstituită, voci ce au a mărturisi același adevăr despre lumea în care autorul însuși a trăit. Punerea la lucru a acestor voci este expresia respectului absolut pe care autorul o are pentru confrații săi întru infern, alături de care el se încumetă cu umilință a mărturisi ca egal, apelând la discursul omniscient doar din rațiuni tehnice. Un aspect pe care cartea îl evidențiază cu deosebire în capitolul intitulat bahtinian Zona discursivă a personajului. Abordarea zonei discursive a personajului a fost pregătită, într-
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
pe camarazii care nu au supraviețuit experienței extreme a detenției în lagăr. Cărțile devin astfel un monument ridicat în memoria lor, idee pe care se sprijină o declarație precum cea a lui Oleg Volkov: Cu toate acestea, trebuie să mă încumet să-mi dau amintirile spre aprecierea cititorilor, pentru că acestea sunt în primul rând îndeplinirea unei datorii față de memoria nenumăratelor mii de ruși torturați, care nu s-au mai întors niciodată din lagăre, acolo de unde pe mine m-a scos mâna
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
se pierdea urma urgent, fiindcă prietenul acesta al meu, avea un talent dat dracului de a se pierde precum măgaru-n ceață. Când a venit buntul acela pe care unii îl numesc revoluție (dar nici ei, așa zișii revoluționari, nu se încumetă să scrie acest cuvânt cu literă mare) el s-a nimerit să fie ca de obicei la cârciumă și ieșind așa cu trăscăul în cap a nimerit, nici el nu știe cum, în sediul fostului Comitet Județean de partid și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și produce sens. Jocurile de cuvinte sunt o opțiune a autoarei care spune lucrurile într-un anume fel, conștientă de riscul criptării exagerate. Romanul Cuvântul din cuvinte beneficiază la apariție de câteva ecouri în presa românească, dar nimeni nu se încumetă la un exercițiu interpretativ de amploare. În teză, expunem geneza romanului, unitatea compozițională și povestirile alegorice. Romanul sibilinic nu e o extraordinară dovadă de izbândă epică, însă are importanță pentru biografia autoarei în contextul literaturii din exil. Textul trebuie descifrat
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]