1,401 matches
-
masticația. Centrii corticali nu sunt însă indispensabili. La iepuri cu centrii corticali distruși, Bremer (1923) constată existența a trei tipuri de reflexe de masticație: de ronțăire, masticație verticală și masticație orizontală. Acestea depind de locul de stimulare reflexă, mergând dinainte îndărăt, de la nivelul mucoasei incisivilor spre zona receptoare din jurul molarilor. Centrii superiori intervin ca facilitatori ai mecanismului reflex de bază, bulboprotuberanțial. Prezența bolului alimentar în gură determină inhibiția reflexă a mușchilor masticatori, permițând căderea mandibulei. La rândul său, coborârea mandibulei stimulează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dosul limbii și bolta palatină, este împins prin acțiunea de piston realizată de ridicarea vârfului limbii pe arcada dentară superioară și apoi pe bolta palatină, în timp ce baza limbii coboară. Aceste două mișcări simultane creează un plan înclinat în jos și îndărăt. Ulterior, întreaga parte anterioară a limbii se ridică și se lipește pe palat, propulsând bolul spre faringe printr-o mișcare bruscă, în sus și îndărăt. Durata sa este în general scurtă, de aproximativ 3/10 de secundă. În continuare, deglutiția
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în timp ce baza limbii coboară. Aceste două mișcări simultane creează un plan înclinat în jos și îndărăt. Ulterior, întreaga parte anterioară a limbii se ridică și se lipește pe palat, propulsând bolul spre faringe printr-o mișcare bruscă, în sus și îndărăt. Durata sa este în general scurtă, de aproximativ 3/10 de secundă. În continuare, deglutiția se realizează prin mecanisme neuroreflexe complexe, care fac pentru scurt timp din faringe - organ cu funcții multiple -, o cale adecvată de deplasare a bolului alimentar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asta, vor striga unii din d-voastră; întâi ne arunci peste două mii de ani în viitor, ne spui niște comedii estravagante, ne plimbi, ne'ncurci, și-apoi ne lași la Tâmpitopolea d-tale fără să ne spui cum să venim îndărăt; ne lasi în un loc necunoscut, bizar, straniu, rătăciți. Iubiți lectori, nu sunteți deloc rătăciți. N'aveți nevoiă de conducerea mea. Luați bine seama, a fost numai o glumă fantastică; sunteți acasă, la d-voastră, între ai d-voastră... în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
structurile prețioase coabitează comic atât cu derizoriul conținutului, cât și cu flagrantele dezacorduri, cacofonii, pleonasme, toate cufundate în pâcla anacolutului: Dar în clipa în care florile este trimise, și comisionerul a dispărut din raza ta uzuală, nemaiputând să-l rechemi îndărăt, individul este cuprins de o mare putere de regret, prin teama ce i se alcătuiește în suflet, asupra modului cum va fi primite și întrebuințate în posterior. Am vrut întâi să vă cumpăr un ou de ciocolată, dar însă, n-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu desăvârșire", ,noi aclamăm munca, travaliul care nu se face de loc în țara noastră", " Numai noi să n-avem faliții noștri?"34, sunt transcrise peste timp în paralogismele din "caragialismele" Coanei Pipa din Ucigaș fără simbrie: Vom face pași îndărăt și vom fi în avangarda istoriei!", " Ca să schimbi totul nu trebuie să schimbi nimic" etc. Fantezia verbală asociată dereglării psihice și biologice a personajului duce la construcții lingvistice a căror dezaxare reflectă absurdul propagat de personaje ca Dandanache sau Leonida
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Apoi adunam roșcovele cu smochinele și din total mai luam 20 la sută; adunam roșcovele cu bananele și luam alți 20 la sută; adunam bananele cu roșcovele; adunam rubricile între ele, câte două o dată înainte, o dată dindărăt, o dată de la mijloc îndărăt și o dată de la mijloc înainte și la fiece operație luam câte 20 la sută. E impozitul eminamente democratic, numit progresiv. Ca să-l socotim, am înființat atâtea percepții și agenții, încât am atins cifra ideală, numărul funcționarilor devenind egal cu numărul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fiarei, atrăgându-i privirea, întinzându-și ușor mâna spre cuțitul din tureatcă; pentru o clipă, lupul părea să ezite, să aibă în căutătură, acea sfială față de om, dar pe loc i se însângerară din ce în ce. ...Timpul se întorcea îndărăt, urechile îi vâjâiau, ca iureșul unei cascade. Clănțănind dinții cu o căutătură sălbatică în ochi, mârâind amenințator, lupul era gata să se arunce și să sfâșie. O spaimă cumplită îl înfricoșă, și o subită teamă de moarte îl cuprinse; își
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Deodată tresări... și, gândi cu voce tare: „Lupul.. lupul!“ și, din instinct, cu o mișcare, întoarse pușca. Lupul se apropia cu pași largi, prudenți... chiar spre dânsul. O bubuitură răscoli codrii... Anton trase orbește, în văzduh. Lupul făcu un salt îndărăt și dispăru. N-a avut nici cea mai mică intenție să tragă în el, ci, doar să-l sperie. În ultima vreme, vizitele lupilor s-au mai rărit. Rareori mai venea câte unul pe la stânile din vale. ...Noaptea e cufundată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu o bucată de pastramă de oaie. Dar în loc de om, speriați, drumeții văzură o dihanie stranie, nici om, nici urs, care ajungea la jumătatea stejarului. Pe loc, cei trei o luară la sănătoasa, dar dintr-o smucitură, dihania îi trase îndărăt și-i așeză la masa improvizată. N-o să vă fac nici un rău, pentru că mi-ați dat de mâncare! murmură dihania, dar ecoul le atinseră timpanul. Eu sunt Sfarmă Piatră șimi am sălașul pe aceste meleaguri. Eu conduc Ținutul de Piatră
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pe care fugise Catrina. Nu era timp de pierdut! Radu Mihnea trimise, îndată, pe Grigorie, căpitanul gărzii domnești, cu cincizeci de oșteni vrednici, plătiți din galbenii domnitorului, cu porunca să i prindă pe cei doi fugari și să-i aducă îndărăt la Hîrlău. Căpitanul Grigorie, oștean vrednic și curajos, luă urma fugarilor, care trecuseră pe la schitul lui Zagavei și urcaseră Dealul Basaraba, mergând pe drumul Sucevei, cu gând să ajungă în vechea capitală a Moldovei și, de aici, drumul era deschis
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Fetea, încercând să nu cadă, în timp ce arunca, cu furca, pologuri de trifoi uscat. Bată-te să te bată, măi omule, ai uitat că azi trebuie să postești? Odată-i ajunul Crăciunului! țipă Natalița, încercând să se facă auzită de huietul îndărăt al vântului. Bărbatul, țâfnos, înfșăcă furca, aburcă fânul în spate și porunci băiatului cel mare, Ivan, să aducă, la ușa grajdului, fânul rămas. Porni, hotărât, prin pârtia reavănă, dar se întoarse auzind glasul demult știut al vecinului Dimitrie: Ceas cu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de la început și o dată cu ea jena rigidității. Și tocmai faptul că s-a lăsat, consumarea naturală a țesăturii îl fac unic, inimitabil. Mi-am dezbrăcat halatul de baie și l-am lăsat să cadă pe nisip. Elsa și-a tras îndărăt capul cu o mișcare bruscă. — Ești gol! Râdea în timp ce mergea prin apă privindu-mi șoldurile goale, prea largi pentru un bărbat. Îi mai plăceam oare? Cu siguranță mă prefera îmbrăcat, protejat de cârpe. Nu-mi sugeam burta și nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
taxiul apare, prins între alte mașini, înaintând încet în direcția noastră. Întorc capul și cu privirea o caut pe aceea a Elsei care este lângă mine, dar s-a distras o clipă. — Iată-l, spun. Mă blochez. Mă întorc puțin îndărăt, într-un punct aflat între mine și trafic, unde privirea-mi călătoare, stânjenită de potop, a capturat ceva: o umbră care alunecase în câmpul meu vizual pentru o fracțiune de secundă. De fapt, n-am văzut nimic, nu este decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
singur și închide ochii la viitor, la reverie, i se revelează abisul înspăimântător al eternității. Eternitatea nu este viitor. Când murim, moartea ne silește să ne-ntoarcem cu o sută optzeci de grade pe orbita noastră și să o pornim îndărăt, spre trecut, spre ceea ce a fost. Și așa, la nesfârșit, depănându-ne sculul destinului, destrămând tot infinitul pe care ni l-a plăsmuit o eternitate, pășind în nimic, fără a ajunge niciodată la el, căci el nici n-a existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de ce să nu exist ca un suflet veșnic și veșnic îndurerat? De ce?“ Bietul de el nu se putea odihni. Sub ochi îi defilau întinderile pustii ale Castiliei, ba stejărișuri, ba păduri de pini, contempla crestele ninse ale munților și, privind îndărăt, în spate, învăluite în neguri, figurile însoțitorilor și însoțitoarelor vieții sale, se simțea târât spre moarte. Ajunse acasă, sună la poartă, iar Liduvina, care ieși să-i deschidă, se făcu albă la față când îl văzu. — Ce-i, Liduvina, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
literă cu literă, oprindu-se de fiecare dată cu un rând mai departe decât în lectura perecdentă pentru a o relua de la început. E ca și cum ar fi avansat cu o sută de pași de broască țestoasă și ar fi dat îndărăt cu nouăzeci și nouă, avansând din nou și reîntorcându-se proporțional și mereu cu spaima ultimului pas. Cuvintele pe care le-aș fi pus în gura lui Jugo de la Raza al meu, și anume: că toată lumea moare [sau, în spaniola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
câțiva centimetri de obrazul meu. Simțeam corpul străin pe care trebuia să-l strâng tare, și curentul produs de vehiculul în mișcare mi se insinua rece și umed în pantaloni și pe mâneci. Pe-o parte a drumului fugeau haturile îndărăt, satul învecinat se târa greoi peste umărul motociclistului către noi, casele pleșuve treceau înșirate la stradă. Dispăreau în spatele meu, trebuiau să se strângă acolo într-un bolovan de frig încețoșat ce atârna ca un rucsac de spinarea mea, se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o garoafă roșie. Cealaltă, Bianca sau Maria, își scoate mănușa fină din piele neagră și își trece degetele prin părul meu încârlionțat. - Vreau să-ți văd ochii, găsește dânsa profund îndurerată, și-mi ridică o pleoapă. Apoi uluită, se dă îndărăt. Și amândouă: Bianca și Maria se topesc în tapet ca și toate celelalte. ă Acum apare regele meu. Știam de mult că știe să sufere și chiar să plângă, dar chipul său frumos are de astă dată expresia de rigoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
puțin parolist ca mandea, n-ar fi rămas dă lemn Tănase, sfidând elementili și cu parpalacu negru pă juma muiat, care mă negrea la moacă; junile Cárdenas, d-un paregzamplu, care a strălucit prin neprezentare. Până la douăjdoi, n-am dat Îndărăt, nenfricat sub ploaie, da orșice are sfârșit, chiar și răbdarea dă sfânt. Bănuiala că junile Cárdenas nu venea mi-a meritat atenția! Fără alte aplauze decât ale coștiinței mele, m-am Înșurubat În fine În omnibuz. La Început, vorbele sincere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
direcția lui. — Pa! — Bună! M-am străduit cu un efort de voință să mă ridic În picioare și apoi să mă deplasez spre el. — Asta da, surpriză! am zis și am vrut să-l Îmbrățișez, dar el s-a dat Îndărăt, cu mâinile la spate. E ceva În neregulă? — Absolut nimic. Știu că ai avut parte de o săptămână teribil de lungă și, pentru că te cunosc, mi-am Închipuit că nu te-ai obosit să te duci să mănânci, așa că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă făcea să mă simt bine, sau importantă, sau măcar interesantă, și aveam Întotdeauna oroare de zilele În care trebuia să fac așa ceva. Când coada era terifiant de lungă, ca astăzi de exemplu - când șerpuia de jur-Împrejurul tejghelei și o pornea Îndărăt - m-am simțit Încă și mai prost și am știut că o să plec cu urechile Împuiate de țipete. Inima Îmi bătea cu putere și-mi simțeam deja ochii grei și uscați. Am Încercat să uit că asta era viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
conserve de carne: una de vită, cealaltă de porc. Ea era atît de preocupată, că Întinse mîna să le ia, deschizînd geanta să le pună acolo. Apoi, Însă, ceva se frînse În ea și se Înfurie brusc. I le Împinse Îndărăt. — Nu le vreau! Ia-le. Dă-i-le nevesti-tii! Cutiile căzură și ricoșară În scaun. — Viv! spuse Reggie uimit și jignit. Nu fi rea! Ce-am făcut? Ce naiba ai? Viv! Ea coborî din mașină, Închise portiera și se depărtă. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
masă era un cu totul alt cuplu. Bărbatul acesta avea părul de culoarea nisipului și-și Îndesa În gură cartofi prăjiți dintr-o pungă. Femeia căsca, bătîndu-și ușor gura cu o mînă albă și grăsulie. Ceilalți vorbeau Între ei, priveau Îndărăt spre bar sau spre apă - de fapt se uitau În toate direcțiile, dar nu la Duncan. Duncan respiră ușurat și-și lăsă umerii să-i cadă. Nu mai știa ce să creadă. După toate aparențele, se putea să-și fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ambele femei au aceeași orientare. Mickey se depărtă. — Pa-pa, Kay, zise ea. Kay o urmări cum fuge spre garaj. O văzu cum se Întoarce Încă o dată să-i facă semn cu mîna. Kay ridică mîna, apoi o luă la pas, Îndărăt, spre Bayswater. Merse energic atît timp cît socoti că Mickey ar putea s-o urmărească, dar imediat ce dădu colțul, Își Încetini pasul. Și cînd ajunse În Westbourne Grove și strada se aglomeră, găsi un prag la umbra unui zid prăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]