13,143 matches
-
mai e nevoie. Picăturile de apă s-au transformat treptat în fulgi mari, albi și pufoși. Renunț la umbrelă, îmi ridic gulerul paltonului și mă îndrept cu pași înceți, către poartă. Nu mai e nimeni în jur și liniștea mă îndeamnă la visare. - Așteptați! Ați pierdut asta. Mă întorc. În spatele meu, o fetiță blondă, cu părul împletit strâns în codițe, îmi întinde o eșarfă albastră. - E a dvs, nu-i așa? V-a căzut din buzunar. - Da, e a mea... Mulțumesc
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
urmă din magma existenței, la o bestializare a lui: Se punea la cale o conjurație infernală a lucrurilor, fiecare te lua zălog, te îmbrâncea să-ți faci la galop testamentul, pașapoartele și rugăciunile și, odată atras în cursă, lucrurile te îndemnau să-ți îngropi hohotind capul în perne și să-ți ispășești vina de a te fi născut mort de-a gata... (Trântorul) Este o înrăire reciprocă, efect al luptei dintre poet și mim, o exprimare a intoleranței unuia față de celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
dată m-a surprins. Un om ca el, unul dintre cei mulți onorabili concetățeni contemporani cu mine, s-ar fi consacrat ca un bun gospodar, ca un reprezentant al spațiului românesc actual și al mentalități actuale. Destinul către care îl îndemnau circumstanțele sociale nu era, însă, pe măsura omului Boancă. Omul Boancă nu s-a construit pe el însuși printr-un comun proces antropologic; el și-a depășit acest destin, comun tuturor, supunându-se unui comandament personal, superior, special, puțin obișnuit
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
sale de fiecare dată apăreau discuții amuzante pe seama temei și a realizării compoziționale originale ce îl caracteriza din start ca un artist indepedent ce ignora de fiecare dată regulile artei, creând de fiecare dată lucrări în manieră proprie, așa cum îl îndemna sufletul lui curat, nepătat de amprenta profesionalismului. Prietenia ce se leagă, în timp, cu Radu Negru, îi dezvoltă o atracție și o dragoste puternică pentru pictură, devenind din ce în ce mai exigent cu el însuși, nemulțumindu-se cu realizările sale. Pentru a se
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
nici un caz mântuitor. E mai mântuitoare o rugăciune într-o biserică din Găești decât Platon. MOARTE Ideea morții absolute stă la baza smintelii moderne. Heidegger spune așa: ca să ieși din anonimat, trebuie să trăiești neliniștea perspectivei neantului zilnic. El te îndeamnă, Heidegger, să trăiești murind absolut, în fiecare zi! Moartea mă determină să fiu esențial. M-a impresionat foarte mult sunetul pământului căzând pe coșciugul lui Nae Ionescu. Morții antici nu sunt deloc frumoși. Numai morții creștini sunt. Am găsit totuși
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
mai lăsa niciodată. Atunci se avânta Feodor legânduși cămașa de școală bine la brâu și umplea sânul cu cele mai frumoase piersici culese tocmai din vârful copacilor, unde soarele le copsese mai repede. Se apropia timid de Letiția și o Îndemna să-și aleagă ea singură pe cele care-i plac. Sfioasă fata se apropia și privea În interiorul cămășii lui, părul ei cădea pe obrazul lui și-l mângâia. Amândoi roșeau până-n vârful urechilor când se atingeau ocazional, fata Își lua
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
a contat pentru nimeni. Au trecut câteva luni, a venit Revelionul și una dintre verișoarele Letiției a invitat-o să petreacă noaptea dintre ani la ea acasă, unde se adunau mai multe rude și prieteni de-ai lor. Mama o Îndemnase chiar să se ducă, prea stătea numai În casă, unde Învățase croitoria cu o vecină din bloc. La Revelion a cunoscut Letiția un tânăr senin și calm care a impresionat-o prin gentilețea lui. Făcea tot posibilul să-i intre
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
din zile el o invitase să-i vadă micul colț de rai pe care-l amenajase special pentru ea acolo În sat. Letiția se jena de fiul și nora sa, dar Feodor a vorbit cu fiul ei. Chiar tinerii au Îndemnat-o pe Letiția să meargă să mai schimbe locul. Aerul curat de la țară sigur Îi va face bine. Așa a ajuns Letiția să locuiască la Feodor și să-și mai aline reciproc, singurătatea și tristețea cauzate de boală. Din primăvară
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ultima ei speranță, singura ei mângâiere, În coșmarul pe care-l trăia. Fiul ei, singurul ei copil, trecea zilnic pe lângă fereastra ei, fără să intre sau să o Întrebe ce mai face, luni de zile. Cu ceva timp În urmă, Îndemnat de soția sa, acesta Îi ceruse mamei, să-i treacă terenul și casa pe numele lui. Cum mama nu vedea rostul unor astfel de cheltuieli inutile, el fiind unicul moștenitor, nu a fost de acord. De atunci nu l-a
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
concediu la mare, iar trândăvia nu era În firea lor. Când Teia văzuse că s-a făcut timpul, trăsese draperia În lături și un soare strălucitor izbi fața Andreei. Tânăra fată tresărise În primul moment dar zâmbise mamei, care o Îndemna să se pregătească de masă. Destul cu lenevitul. Se cunoaște că Îmbătrânești, tu nu mai ai somn? Bombănea Andrea Îndreptându-se spre baie. Visam așa de frumos... În scurt timp Teia și Andreea se Îndreptau spre sala de mese. Jos
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Silviu zâmbind. Se depărtase câțiva pași dar, se Întorsese și le mai privise odată. Cum ți se pare tricoul alb? o Întrebase Andreea pe Teia. Ca aspect este bine, nu? Desigur dar, tu știi că nu numai aspectul contează. Te Îndemn la puțină prudență, ca apoi să nu ai de suferit. Dacă ceva nu-mi place la el, am să accept invitația lui Marius la cinema. Se cam ține după mine dar până acum nu am vrut să merg cu nici un
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
barieră mi-a fulgerat prin mine că dacă voi sunteți singure și noi singuri... poate că putem schimba această stare de lucruri. Ce nebun ești și ce idei trăznite ai. Ce a vrut să Însemne, apasă pe accelerație? L-am Îndemnat pe tata să nu mai piardă timpul că noi am decis să fim frate și soră. Au suferit singuri destul, viața este scurtă, merită și ei o a doua șansă. Noi am crescut, vom avea viața noastră și ei ce
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
au însemnat cât un secol de suferință și despre care cred cu convingere că a ajuns mult mai sus decât era înainte de reîntrupare. Povestea aceasta am spus-o unei ființe avizate în domeniu care a fost prima care m-a îndemnat s-o scriu separat de completările făcute la prima carte. Așa și fac. Și sper ca toți îndrumătorii mei sămi stea alături și să mă inspire în cele ce urmează. Mulțumesc tuturor: povățuitori, îndrumători și cititori pentru ajutor, înțelegere și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
pp. 210, 211, 213) Iași, 10 martie 2004 Așa cum am promis, ne întâlnim iarăși la o vorbă. Că o să fie mai lungă sau mai scurtă, nu depinde de mine ci de îndrumătorul meu. Din câte-mi dau seama, el mă îndeamnă de mult să mă apuc din nou de scris, dar eu am tot amânat, scuzându-mă cu fel de fel de pretexte care, de fapt, nu sunt valabile nici în fața mea, darămite în fața celor care știu totul. Realitatea mai are
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
miluiește-ne pe noi păcătoșii!” pentru că trebuie să știți că întotdeauna m-am rugat pentru toți cei apropiați și dragi, dar și pentru toți necăjiții țării și ai lumii. Și iată că după o vreme fără rugăciuni, cu toate că v-am îndemnat pe toți să vă rugați, l-am întâlnit pe călugărul fără nume, care a venit special să-mi spună care este cea mai importantă rugăciune ce trebuie spusă zilnic. Știți cu toții că această rugăciune a fost recomandată tuturor de însuși
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Domnului pentru ea și pentru copilul ei. Și mă rog și doresc din tot sufletul să înțeleagă și să se curețe. E păcat de fetița aceea frumoasă, luminoasă, preoteasă venită de Sus să cadă spiritualicește, numai pentru că timpul acesta îi îndeamnă pe toți să se repeadă după cât mai mulți bani, fără să mai privească și la cei de pe de lături. Păcat, fetița mamei! Eu îți doresc să înțelegi că înălțarea spirituală face incomensurabil mai mult decât orice pe lumea asta. Și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
acesteia: „Cunoscuții tocmai fiindcă-i cunoștea bine, nu-i mai puteau da iluzii, și străinii, mulțimea - era vulgară, inestetică, o rănea în gustul ei de forme, linii, culori, cu aspectele ei disgrațiate.”² Această atât de puternică teamă nedeslușită, o va îndemna pe eroina să se refugieze în imaginar, într-o lume a idealului, în realitate, să se sustragă ființării și fenomenalității ; tocmai de aceea, Manuela va evita să dobândească o cunoaștere adevărată despre semenii săi, preferând să viseze asupra lor. Iată
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
puțin de o atitudine auctorială obiectivă, dând uitării epicul pur pe care îl valorizează atît Lovinescu). Autoarea interbelică are o viziune mai mult decât clară asupra 43 trăsăturilor modernității în literatură, dezicându-se explicit de epicul ostentat la care o îndeamnă Lovinescu: „Ar trebui cumva ca epicul pur să fie povestea uscată a unor fapte privite numai exterior? Ar trebui să-l caracterizeze, ca fond, adevărul pur și ca formă povestirea? De întotdeauna au existat faptele - bază a epicului - și firea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a subiectului respectiv. Concret, elevilor li se cere să examineze tema aleasă din perspectiva cerinței de pe una din „fețele” cubului, astfel: a) descrie: culorile, formele, mărimile; b) compară: ce este asemănător și ce este diferit; c) asociază: la ce te îndeamnă să te gândești; d) analizează: spune din ce este făcut, din ce se compune; e) aplică: ce poți face cu el, cum poate fi folosit; f) argumenteaza: pro sau contra și enumeră o serie de motive care vin în sprijinul
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
iubitei sale, fără a bănui ce proporții poate lua în sufletul ei o astfel de „propunere”. Cum îndrăznește să-i sugereze uciderea unei ființe care crește din carnea ei și îi umple întreaga ființă? Nu-și dă seama că o îndeamnă spre un act ce se numește „omor”? Profesorul a încercat o eschivă: nu s-a gândit decât la binele ei etc. etc. - Dar ea este acum doi! Viața ei se confundă cu vietatea aceea plămădită în pântecul ei. Chiar nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-și cunoaște istoria, rădăcinile, nici un lup adevărat nu poate crește sănătos, nu se poate bucura de echilibrul maturității, nu închide ochii, la capăt de drum, liniștit. A cîta oară îi descoperea băiatului neîntrecute calități? Iar misiunea lui, de a-l îndemna pe puiandru să plece în lume, să-și caute destinul, devenise, pe neașteptate, incredibil de ușoară. Mă bucur, fiule, că nu mă dezamăgești. Ai dreptate. Pleacă în lume. Caută. Află care ți-e rolul în viața asta. Ai toate motivele
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
altele. Cînd tinerii noștri au vrut să-și stabilească teritoriul, au văzut cît de anevoios devenise acest lucru. Pentru prima dată în atîția ani de armonie deplină, au apărut tensiuni între ei. Spre munte, spre înălțimi trebuie să mergem", își îndemna masculul consoarta, convins că numai acolo, în pustietate, vor reuși să se așeze. "Astăzi mi-e imposibil să mai înaintez și-un pas", răspundea lupoaica, ajunsă de oboseală. "Poate mîine mă voi simți mai bine", adăuga, văzînd iritarea din ochii
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lume" e mai mare... bodogăni nemulțumit Dakota. Totuși m-am distrat. Nici unul dintre pui n-a mai ajuns vreodată la cascadă; eu sînt singurul care a mers noaptea prin pădure... E bun și atît. De acord. Hai acasă, Lupino, îl îndemnă Dakota, cu aceeași seninătate care nu-l părăsise nici o clipă. Și, fără să stea pe gînduri, porni la drum, săltînd vesel și scuturînd mai abitir din coadă. Pentru acest pui de lup, pericolul prin care trecuse mai înainte, și care
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-o încă de la debut și pe care uneori consider că nu o merit. Le mulțumesc și pentru susținerea fără de care nu aș fi continuat. Această carte vă este dedicată vouă, dragi cititori, celor care v-ați dorit și m-ați îndemnat să scriu acest volum și sper că nu vă voi dezamăgi așteptările! Cu recunoștință și respect, Alexa Mihaela - Mă duc la bucătărie să fac un ceai și să-ți pregătesc ceva de mâncare. Ai nevoie de ceva cât lipsesc? - Da
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu număr ascuns. Cine și-ar ascunde identitatea dacă intențiile sunt bune? I se mai făcuseră tot felul de farse în acest mod și nu era dispusă să cadă iarăși în plasa unor copii puși pe șotii, dar ceva o îndemna să răspundă. Și apoi era o lipsă de respect să auzi telefonul, să poți răspunde și totuși să nu o faci. Așa credea ea. - Alo? La celălalt capăt al firului era liniște deplină. Karina încercă să-și mențină calmul repetând
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]