2,093 matches
-
asemănătoare înfățișate în alte capitole, voi vorbi aici despre magica și uneori groaznica saulă pentru balene. Saula folosită inițial de vînătorii de balene era făcută din cea mai bună cînepă, stropită ușor cu catran, nu impregnată, ca parîmele obișnuite; căci îndeobște catranul face cînepa mai mlădioasă în mîinile frînghierului și însăși parîma astfel obținută devine mai ușor de mînuit de către marinari, în manevrele lor curente; dar, dacă saula pentru balene ar fi impregnată cu cantitatea de catran obișnuită, ea ar deveni
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fel de abator, iar toți mateloții deveniră casapi. Ai fi zis că sîntem pe punctul de a aduce jertfă zeilor mării zece mii de boi roșcovani. întîi și-ntîi uriașele palancuri, precum și alte instrumente grele, printre care un ciorchine de macarale vopsite îndeobște în verde - instrumente ce n-ar putea fi ridicate de un singur om - fură suite pînă-n gabia mare și legate zdravăn de gîtul coloanei - cel mai solid punct de sprijin existent deasupra punții unei corăbii. Capătul parîmei care șerpuia printre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mare care, prin petele ei răzlețe de „brit“ gălbui, trăda prezența în apropiere a unor balene normale, o specie de leviatan, pe care puțini s-ar fi așteptat să le întîlnească pe-acolo în acest anotimp. Și deși marinarii privesc îndeobște cu dispreț capturarea unor astfel de făpturi inferioare, iar Pequod nu fusese trimis în expediție spre a le vîna îde fapt, trecuse pe lîngă multe din ele în preajma insulelor Crozett fără a-și lăsa la apă ambarcațiunile), totuși, spre uimirea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
harponul poate fi azvîrlit în același fel ca și lancea, manevra e rareori practicată, iar atunci cînd este, nu dă totdeauna rezultate, din pricina greutății mai mari și a lungimii mai mici a harponului, care devin neajunsuri grave. De aceea, trebuie îndeobște să te apropii mult de balenă, înainte ca manevra să poată avea loc. Iată-l acum pe Stubb, un om care, prin umorul și prin sîngele rece pe care și le păstra pînă și în cele mai grele împrejurări, era
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cauza probabilă a unei asemenea concentrări. Cu toate că astfel de turme se întîlnesc uneori, cel mai adesea pot fi observate, chiar în zilele noastre, mici grupuri răzlețe, cuprinzînd între douăzeci și cincizeci de indivizi. Aceste grupuri poartă denumirea de „școli“; există îndeobște două feluri de asemenea „școli“ - cele alcătuite aproape exclusiv din femele și cele care nu cuprind decît tineri masculi viguroși sau „tauri“, cum li se spune în chip familiar. Orice „școală“ de femele e însoțită invariabil de un mascul, adult
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tare decît Coke-upon-Littleton. E adevărat că vînătorii mai cinstiți și mai echitabili admit unele cazuri speciale, cînd ar fi nedrept, ba chiar strigător la cer, ca o navă să revendice o balenă vînată în prealabil de o altă navă. Dar îndeobște, vînătorii nu prea au asemenea scrupule morale. Cu vreo cincizeci de ani în urmă, a avut loc în Anglia un litigiu ciudat asupra unei balene, reclamanții pretinzînd că, după o primejdioasă urmărire a acesteia în Mările Nordului, ei reușiseră să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
deznodămîntului său tragic, presentiment ce nu avea să-l mai părăsească nici o clipă. Nu toți membrii echipajului unei baleniere coboară în ambarcațiunile ei. Cîțiva mateloți, supranumiți „gardieni ai vasului“ au misiunea de a-l manevra în timp ce ambarcațiunile urmăresc vreo balenă. îndeobște, acești gardieni sînt niște zdrahoni la fel de neînfricați ca și oamenii care alcătuiesc echipajele ambarcațiunilor. Dacă se întîmplă, însă, ca la bord să se nimerească vreun individ neobișnuit de firav, neîndemînatic sau sfios, individul acela e pus negreșit să păzească vasul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vînătoarea de balene. Englezii au fost precedați în vînătoarea de balene de către olandezi, zeelandezi și danezi, de la care au preluat mulți termeni, încă în uz printre vînători, precum și vechiul lor obicei de a mînca și de a bea copios. Căci, îndeobște, echipajele pe vasele din flota comercială engleză sînt ținute la regim - ceea ce nu se poate spune însă și despre balenierele englezești. Belșugul alimentar de pe aceste baleniere nu e, deci, un lucru obișnuit și firesc, ci mai degrabă un lucru excepțional
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
numeroase accidente, pe lîngă că s-ar încurca printre parîme și ar stînjeni mai mult sau mai puțin înaintarea vasului - din toate aceste motive, partea de jos a paratrăznetului de pe o navă nu e întotdeauna fixată în afara bordului și are îndeobște forma unor mici lanțuri lunguiețe și subțiri, care pot fi legate grabnic de lanțurile din exterior sau azvîrlite în mare, cînd e cazul. Ă Paratrăznetele, paratrăznetele! strigă Starbuck către marinari, treziți brusc din toropeală de fulgerul puternic care-l ajutase
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și de creații literare asemenea. Astfel, luna ianuarie, prin comunicatele Scânteii - reproduse și comentate de cele mai influente reviste literare și culturale: Contemporanul, Flacăra, Viața românească - pune În atenția scriitorilor câteva legi, hotărâri și sarcini. În atari situații artistul avea, Îndeobște, două obligații: să se autoeduce rapid și, apoi, să educe convingător cititorul, masele largi muncitoare. Bunăoară, apar numeroase opinii și comentarii ale scriitorilor și artiștilor referitoare la Legea privind introducerea pedepsei cu moartea, la Legea pentru editarea și difuzarea cărții
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
chiar astfel Întitulat. De altfel, organul PMR, la fel ca În anii precedenți, manifestă și În acest an un real interes pentru problemele culturii, acordându-le cu generozitate spațiu tipografic; astfel, aproape zilnic apare rubrica Viața culturală și artistică, susținută Îndeobște de Aurel Cleja și Victor Russu. Săptămânal apare, apoi, cunoscutul Supliment de Duminică girat de Sergiu Fărcășan, unde publică doar numele verificate, de notorietate și perspectivă: Maria Banuș, Ada Gregorian, Lucia Demetrius, Elisabeta Luca, Petru Dumitriu, Dan Deșliu, Aurel Baranga
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
critici și recenzenți folosesc un limbaj căutat, câte odată bombastic, dăunând fondului just. Astfel, articolul Eminescu și Creangă este În mare parte confuz, mai ales din pricina limbajului folosit de autor (Ă). Recenziile, deși Învederează unele progrese, nu s-au ridicat, Îndeobște, la nivelul studiului concentrat, menținându-se Încă În tipare «calme». Ele se mărginesc la prezentarea temei și la unele observații, fără a avea o ascuțime critică În stare să ajute atât autorului a cărui carte se recenzează, cât și cititorului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
modul cel mai direct o difuzare a operei clasicilor noștri În masele largi de cititori. Totuși, În cazul unor scriitori pe care istoria literară burgheză i-a trecut cu totul sub tăcere sau i-a minimalizat, așa cum s-a Întâmplat Îndeobște cu o serie de poeți ai mișcării muncitorești, sunt necesare monografii care să dezvăluie și să popularizeze aceste personalități literare. Monografia lui I. Vitner asupra vieții și operei lui D. Th. Neculuță, aduce o prețioasă contribuție În această direcție. (Ă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
se vrea marxist-leninist, dar În care nicăieri problemele nu sunt legate de Învățătura lui Marx, Engels, Lenin și Stalin cu privire la estetică. (Ă). Ceea ce te izbește În acest manual de teorie a literaturii este lipsa lui de combativitate. (Ă). Manualul rămâne Îndeobște rupt de problemele practice, de sarcinile actuale ale frontului literar de la noi. E drept, ici-colo, se fac În text unele actualizări, ca de pildă atunci când vorbind despre Uzina vie (Ă). Astfel, la poezia Unde-ni sunt visătorii a lui Vlahuță
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Botta, Petre Țuțea, Constantin Noica), ca și alți scriitori sunt evocați, cordial sau afectuos-ironic, în instantanee vii, cu o tentă de pitoresc. În comentariile de artă, A. are opinii de om care gândește de multe ori în răspăr cu opiniile îndeobște admise. Privirea lui e clară (și dornică de claritate), ascuțită și, în afara oricărei ostentații, nonconformistă. Când nu pricepe ceva, nu se sfiește s-o spună neted. E, în felul lui, un comentator incomod. SCRIERI: Jurnalul unui pseudo-filosof, București, 1992; Privilegiați
ACTERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
autorul, care a fost, de fapt, poziția lui. De ce este însă necesară atâta străduință pentru a răspunde la o asemenea întrebare? Nu este inutil să vedem de ce tocmai în cazul lui Kant sunt greu de dat răspunsuri satisfăcătoare. Se recunoaște îndeobște că o bună parte din textele filosofului nu sunt ușor accesibile. Pentru a nu mai spune că dificultățile vor spori în cazul celor al căror acces este mijlocit de traduceri care nu se îndepărtează prea mult de original. Kant a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
legea morală umilește inevitabil pe fiecare om, când acesta compară cu ea tendința sensibilă a naturii lui”9. Pornind de la asemenea premise, se poate aprecia că filosoful din Königsberg a propus o concepție austeră, chiar eroică asupra vieții bune. Este îndeobște recunoscut că această concepție este una austeră. Voi încerca să arăt în ce sens poate fi ea calificată drept eroică. Trăsăturile distinctive ale idealului de viață a lui Kant vor fi bine puse în evidență pe fundalul contrastant pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
potențată și de un procedeu literar folosit rarisim, înaintea lui Chandler, de autorii de ficțiuni pulp: acela al secvențelor narative independente, al micilor medalioane menite să contureze o atmosferă sau să sugereze imaginea unui univers mai complex decât cel descris îndeobște de proza de divertisment. Astfel de scurte strangulări ale narațiunii reprezintă oaze de liniște, pasaje dilatate, ca printr-o lupă ultrasensibilă, într-un univers brownian. Pentru câteva clipe, scena încremenește, personajele se dau deoparte și cititorul e invitat să descopere
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pot deforma realitatea interioară și exterioară fără consecințe neplăcute. O utilizare moderată a fanteziei și agresiunii pasive este probabil esențială în negocierea anumitor conflicte specifice adolescenței. Ideea că mecanismele de apărare pot îndeplini atât funcții pozitive, cât și negative este îndeobște cunoscută sub numele de „dublă funcție” a mecanismelor de acest fel și apare în numeroase publicații, unele deja destul de vechi (Lampl-de Grot, 1957; Bibring et al., 1961; Valenstein, în Plumpian-Mindlin, 1967 și în Wallerstein, 1967; Lazarus, 1983; Roth și Cohen
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
celuilalt defecte exagerate. 15) Desexualizarea (V.): schimbarea calității unei pulsiuni, dar nu și a obiectului acesteia, ceea ce înseamnă o neutralizare a investirii libidinale sau agresive a obiectului 20. 16) Detașarea (V.): retragerea investirii libidinale sau agresive a unui obiect, asociată îndeobște unor elemente ale izolării și ale clivajului. 17) Disocierea (DSM III-R; DSM-IV): alterarea funcțiilor de integrare ale conștiinței, ale memoriei, ale percepției de sine sau ale mediului înconjurător ori ale comportamentului senzorio-motor. 18) Distorsiunea psihotică (DSM-IV; G.V.): distorsiune importantă, care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în privința aplicării lor literă moartă. Curentele acestea, - care amenință și țara noastră - au răpit în parte în țările unde au ajuns a domina, bărbaților drepturile lor politice, prin desființarea libertăților cu greu dobândite și răpesc și femeilor acel drept, socotit îndeobște ca elementar omenesc: dreptul la muncă! Lozinca reacționară: femeia la bucătărie, la copii, la biserică (Kuche, Kinder, Kirche) adâncește distanța existentă în raporturile economice și morale între femei și bărbați, readucând femeia la regimul de servaj al Evului Mediu. Lozinca
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
reprezentat momentul când roata s-a Întors. Trond Gilberg observă, la Începutul anilor ’70, „un influx de muncitori, care este legat de campania lui Ceaușescu de a «proletariza» PCR-ul”. În opinia lui Michael Shafir, scopul principal a ceea ce este Îndeobște cunoscut drept „mica revoluție culturală română” era „de a reimpune controlul partidului asupra elitelor sociale, precum planificatorii și directorii economici, experții tehnici, personalul academic și intelectualitatea literară”. Cercetarea mea va oferi argumente În sprijinul acestei afirmații. Același autor observă și
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
biografice lipsite de discontinuitățile inerente unei analize matematice de tip sociologic (SPSS). Pe de altă parte, cele două cazuri Întăresc ideea că regimul comunist, cel puțin din perspectiva sistemului său penitenciar, a permis anumite derapaje de la o normalitate pe care, Îndeobște, o conturăm În termenii liberalismului democratic al lui rule of law. Cele două cazuri nu sunt singulare, ele se Înscriu În tendința generală a sistemului represiv comunist și sunt practic dovada oficială a abuzurilor. În același timp, ele se Înscriu
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
echivalent cu o sinucidere, dar și cu o „îngrozitoare farsă”, câtă vreme eul continuă să existe. Versurile publicate de B. între 1929 și 1936 relevă căutarea unei forme care să concilieze puternicul impuls liric, pudoarea funciară, precum și tendințele poeziei moderne, îndeobște antilirice. Este încercat mai întâi un registru epico-descriptiv, cunoscut din câteva argheziene „flori de mucigai”, dar și din unele texte ale suprarealiștilor, apoi un altul, mai apropiat de ermetismul barbian. Părăsite, aceste modalități vor furniza elemente în structurarea formulei originale
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
portret-robot” al poeziei românești a anilor ’70 ai secolului al XX-lea sau, în orice caz, al formulei predominante a acesteia. Permeabil, probabil, influențelor diverse - fără să fie vizibil influențat de vreun poet anume - , receptiv la un climat poetic valorizat îndeobște în epoca formării sale, poetul nu impresionează prin originalitate frapant definită, deși conferă, inevitabil, o modulație personală unor teme și moduri de expresie de relativ largă circulație. Se regăsesc în textele sale instituirea lirică a unui pannaturism legitimat de sentimentul
BURICEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285956_a_287285]