12,381 matches
-
-se, sub privirile indulgente ale celor doi părinți, iepurașul alb, pufos, tremurând speriat În brațele copilului, mama pătându-și cu sos rochia bleu, vaporoasă și, tot seara, târziu, mama citindu-i dintr-o carte de povești... Amintire legată de o Îndepărtată zi de Paști, care-l Îndurerează prin limpezimea ei, prin faptul că prezența celor doi părinți este atât de vie.. De câte ori vine Paștele, Antoniu retrăiește această amintire, o revede, ca pe un film documentar, despre familia lui poate cândva fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sută la sută, cu siguranță, timpul a mai schimbat câte ceva, memoria trădează și ea ca și oamenii, dar lui Antoniu Îi face bine să-și amintească fie și o singură dată pe an, de o scenă de Sărbătoare Pascală din Îndepărtata lui copilărie. Marea de oameni care intră și iese din metrou Îl amețește astăzi și, are senzația că trupul lui levitează deasupra acestei mulțimi În mișcare, privind-o patern, și Înțelegător. Îl trezește din starea asta o Înjurătură neaoșă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Poți să-mi faci un cocteil. După aia chiar trebuie să plec! Georgie mi-a adus paharul și am stat acolo îmbrățișați ca o netsuke 2 frumoasă în fața focului care murmura cald. Camera ei părea un tărâm subteran închis, ascuns, îndepărtat. Pentru mine era un moment de liniște profundă. Nu știam atunci că era ultimul, cu adevărat ultimul moment de liniște, sfârșitul unei lumi vechi și pure, momentul final după care aveam să fiu azvârlit în coșmarul pe care îl vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și cu fusta de culoarea scorțișoarei pe care le purtase de dimineață. În mod normal Antonia își schimba ținuta de două-trei ori pe zi. — Nu te-ai schimbat, draga mea, am spus ridicându-mă. Mă aflam încă în lumea aceea îndepărtată și domoală. — Ce s-a întâmplat? Îmi pari cam tulburată. Vino încoace, ia-ți paharul și spune-mi tot, am continuat, lăsând din mână volumul lui Napier. Antonia intră acum, mișcându-se încet în mod deliberat, târându-și picioarele greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai rămas o clipă pe loc, sprijinindu-mă de ușă. Dar am constatat imediat - lucru care mi s-a părut puțin ciudat - că pe ea n-o prea interesa apariția mea. Parcă m-aș fi oprit în fața altarului unei zeități îndepărtate și preocupate doar de ea însăși. Honor Klein era cufundată în gânduri. Am înaintat încet de-a lugul mesei. Astfel am constatat că Palmer și Antonia luaseră cina. Masa fusese așezată pentru doi și sticla de vin, de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
depărtându-ne acum unul de altul. Peste umărul ei vedeam cum se apropie din depărtare o siluetă minusculă. Pe măsură ce aceasta se apropia, silueta ei se îndepărta până ce amândouă ajunseră la aceeași dimensiune, două imagini gemene, țepene și estompate, nu prea îndepărtate. Apoi, în timp ce silueta ei se micșora și dispărea, a lui plutea spre mine cu o viteză tot mai mare iar capul lui mare, cu trăsături evreiești, arăta ca un ou uriaș plutind peste mânecile largi ale halatului de mătase. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
singur, am ieșit din nou. Parcul învăluit în ceață era gol ca un peisaj selenar dar măcar se zăreau pe ici pe colo siluete umane. M-am gândit puțin la Georgie, dar chipul ei, părând să aparțină deja unui trecut îndepărtat, mă privea cu atâta tristețe încât n-am putut suporta să mă opresc mult timp asupra lui. Nu-i puteam cere lui Georgie să mă consoleze pentru că iubeam pe altcineva, iar vechea dragoste, care acum îmi părea săracă și searbădă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
anii copilăriei. Mă gândeam, deși fără un scop anume, la mama nebună. Înțelesurile teribile pe care le deslușeam astfel nu-mi serveau decât pentru a mi-o înfățișa pe Honor, cu o claritate care mă năucea, ca pe o făptură îndepărtată, înspăimântătoare, acră și, într-un fel pe care acum îl înțelegeam mai bine, inaccesibilă mie. Încă ploua. Ploua de câteva zile. Am ajuns în Hereford Square, mi-am scuturat apa de pe haină și am agățat-o în cuier și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
era însă faptul că durerea pe care o simțeam semăna atât de mult cu singurătatea. Prin Alexander trecutul meu fusese intens populat, iar acum se transformase într-un pustiu deprimant. M-am instalat în salonul destinat plecărilor într-un colț îndepărtat și am deschis în fața mea un ziar. Mi se părea puțin probabil ca ei să mă vadă. În orice caz, eram dispus să îmi asum riscul. Dincolo de fereastra imensă, avioane luminate treceau încet îndreptându-se spre pistă. În sala încălzită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
M-am hotărât să rămân pe loc. M-am ascuns mai bine în spatele ziarului. Mă durea o mână. Mă cuprinse un fel de extenuare amețitoare. Atmosfera de sfârșitul lumii începu să devină apăsătoare și nu mai puteam distinge dacă vuietul îndepărtat pe care-l auzeam venea de la avioane sau din interiorul meu. Ziua toată fusese o neîntreruptă stare de veghe. Poate că acum mă cuprindea somnul. Mi-am dat seama că-mi cade capul în față, gata parcă să se desprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
atât de paralizat de frică, Încât să nu observ că exact asta era intenția Inspectorului. Soarele impertinent, jucându-i feste percepției mele, servea drept o mică demonstrație de forță. Ca să nu fiu complet orbit, Îmi plimbam privirea aiurea. În planul Îndepărtat, pe peretele din capăt atârna o sabie Într-o teacă prăfuită și câteva diplome; mai aproape de mine am deslușit o hartă a orașului plină de ace de gămălie colorate, creând trasee care se intersectau; iar În imediata mea apropiere se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Froehlich În 1910, din care aveam și eu o copie acasă. — Am Înțeles. Foarte atent, Röser Își vârî ceasul la loc În buzunar. Aici veți găsi cărțile Cancelarului. Dacă sunteți amabil să mă urmați, domnule. Trăgând un scaun din capătul Îndepărtat al biroului, mă rugă să aștept. Trecu un minut și, cu un gest care trăda discreție sau reținere, puse volumul pe care-l cerusem În fața mea, Întorcând-o astfel că o alinie cu marginea biroului. Apoi plecă fără a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și concentrat. Se pare că nu avea un cuțit prea ascuțit; așchii mici de lemn săreau dintr-o parte În alta. Neavând altceva mai bun de făcut, celălalt băiat arăta nonșalant spre un punct dincolo de curte. În colțul cel mai Îndepărtat, am deslușit o clădire joasă cu un acoperiș din tablă ondulată ieșind În afară. La un moment dat cred că adăpostise un atelier mecanic. În umbra alinătoare de lângă ușa strivită, lângă o masă cu un scaun, stătea singurul sfinx pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o zbughi spre ușă. Cel pe care copiii Îl numeau „unchiul Fritz“ era extrem de politicos. Imediat ce se aplecă ceremonios, ca de obicei, poștașul scoase scrisorile din ziua respectivă cu un gest delicat, de parcă ar fi fost trimise dintr-un imperiu Îndepărtat și s-ar fi dezintegrat după atâția ani cât le-a luat să ajungă la destinație. Pe vremea aceea Dorei i se părea bătrân, dar acum Își dădea seama că n-avea cum să fie cu mult peste 30 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și o pereche de șosete Întărite de murdărie și localiză și cămașa pe care am aruncat-o pe jos, se postă În fața unei chiuvete răblăgite, cu genunchii Îndoiți și bărbia Întinsă - de parcă s-ar fi uitat Înspre o realitate foarte Îndepărtată. În fața lui atârna o oglindă mică În care, din perspectiva mea ignorantă, se vedea o bucată de cer senin. Scuipându-și În palme cu delicatețe, Își trecu degetele prin păr, se scărpină pe spate și căscă din nou. — Și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
radarului! Câtă energie! Câtă grijă-n toate! Îmi verifica adunările, să n-am cumva vreo greșeală; șosetele, să nu fie găurite; unghiile, gâtul, fiecare cută și pliu al corpului, nu cumva să umblu jegos. Îmi draghează până și firidele mai îndepărtate ale urechilor, turnându-mi apă oxigenată rece în cap. E pișcăcioasă și cu bășici, de zici că-i suc de ghimbir, și aduce la suprafață fărâme și bucățele din depunerile tainice de ceară galbenă care, pare-se, reprezintă un pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
înaintăm pe marginea bazinului, un cubuleț verzui de apă rece, de te face să-ți stea inima-n loc - și, în sfârșit, ajungem la camera de aburi. În clipa când dă ușa-n lături, încăperea îmi evocă vremuri preistorice, mai îndepărtate chiar și decât era oamenilor primitivi din peșteri și a locuințelor lacustre despre care am învățat la școală, o vreme când gaze albe se învolburau deasupra tărâmului mlăștinos, Pământul de-atunci, împiedicând lumina soarelui să răzbată până la suprafața lui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
spitalului, vorbe care păstrează într-însele toată fascinația instrumentelor chirurgicale sterilizate, cuvinte ca scurgere și biopsie... Și-apoi, mai sunt cuvintele pe care le căutam acasă, pe furiș, în dicționar, numai ca să le văd tipărite, dovada palpabilă a celei mai îndepărtate realități din toate câte sunt, cuvinte ca vulvă, vagin, col uterin, cuvinte ale căror definiții nu-mi vor mai fi niciodată sursă de plăceri ilicite... Și-apoi, mai e cuvântul pe care așteptăm și așteptăm și tot așteptăm să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
întorcându-te într-un rând acasă, să dai peste cadavrul unui adolescent cu coșuri, bălăbănindu-se deasupra căzii, atârnat de cureaua lui taică-su. Ba mai rău chiar, astă-vară, în loc să stai șiva pentru fecior-tu care a șters-o în îndepărtata Europă, te-ai fi trezit luând cina pe terasa mea de pe Fire Island - voi doi, eu și Sheldon. Și dacă n-ai uitat ce ți-au tras kișkes de pe urma acelui homar goiș, închipuie-ți ce lupte ai fi dat ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
asta a felației, a amorului liber, dacă m-aș putea desprinde de aventură, de himere și de dorința de răzbunare - de pofta de a plăti polițe altora! de umblatul cu capul în nori! de această fidelitate imposibilă, absurdă față de trecutul îndepărtat! În 1950, la vârsta de numai șaptesprezece ani, la două luni și jumătate după ce lăsasem în urmă Newark-ul (ei, nu chiar „în urmă“: în fiecare dimineață, la trezire, mă uit năuc la pătura străină din mâinile mele și la dispariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de argint (o felie de tort pe care o puteai apuca, la fel de bine, cu mâna, dar s-o fi văzut pe ea cum o mai manipula cu furculița și lingurița - ca un chinez cu bețișoarele! Ce deprinderi își însușise în îndepărtatul Connecticut!). Lucrurile considerate exotice sau chiar tabu ea le înfăptuia fără probleme, ca pe ceva firesc: și m-am trezit exclamând la fel de entuziasmat (și asta încă nu-i tot) ca Desdemona când a auzit de antropofagi. Am dat în agenda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și mie un pic. De ce, de ce nu pot avea și eu parte de plăcere fără ca să vină și pedeapsa imediat, ca vagonul după locomotivă? Porc! Cine, eu? Și, dintr-o dată, totul se repetă, mă trezesc din nou înfipt în trecutul îndepărtat, în ce-a fost și nu va mai fi niciodată! Ușa se trântește - a plecat - mântuirea mea! sora mea! - iar eu rămân scâncind pe podea, cu AMINTIRILE MELE! Nesfârșită-i copilăria mea! Și n-o mai slăbesc deloc - sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o batistă muiată În pudră - compromisul ei cu feminitatea - ascunse roșeața din obraji și de pe pleoape. În tot acest interval Își focaliza privirile, folosindu-se de orice-i cădea sub ochi: ceștile, chelnerul, paharele și tot așa, până la oglinzile mai Îndepărtate și propria reflexie, ca un fel de tabelă alfabetică de oculist. Cu ocazia aceasta, prima literă a alfabetului, A-ul cel mare și negru, se nimeri să fie un bărbat mai În vârstă, În balonzaid, care stătea lângă una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Păi, Înainte de toate, la Constantinopol, Începu degajat domnul Savory, parcă Încântat de interesul dovedit de domnișoara Warren, care deja se Întorsese la ghidul Baedeker și la figurile geometrice mâzgălite În acesta. Și apoi aș putea ajunge la Ankara. În Orientul Îndepărtat. Bagdad. China. — Scrieți o carte de călătorii? — Oh, nu, nu, nu! Cititorii mei vor un roman. Se va numi Călătorind În străinătate. O aventură a spiritului cockney. Aceste țări, civilizații - făcu un cerc cu mâna prin aer -, Germania, Turcia, Arabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-i ia hârtia din față și să-i arate care-i soluția și să-i spună că șeful lui nu trebuia să știe că fusese ajutat. De către cine? se Întrebă ea. Mama? Sora? În nici un caz o rudă atât de Îndepărtată cum ar fi fost o verișoară, se gândi ea, așezându-se În liniștea lejeră care era măsura familiarității lor. Pentru că obosise să se tot uite pe fereastră, la stratul de zăpadă care se Îngroșa, Îi vorbi: — Ai spus că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]