9,974 matches
-
neprăfuite ale acestei domnișoare. De când am ieșit din spital, dacă vreți să fiu sincer, colecția mea nu s-a mai îmbogățit... - Să fie oare posibil!? - De ce nu? în acest caz, ar fi necesare niște detalieri... Dacă timpul vă îngăduie, aș îndrăzni să vă invit la o cafea, poate aș reuși să mă disculp, nu mă prinde haina de inculpat... - Îmi pare foarte rău, trebuie să merg cât se poate de repede acasă, mă așteaptă mama și arătă cumpărăturile făcute. - Și totuși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
unde îi pot găsi, mi-e suficient. - Dar drumul meu spre casă trece pe acolo, așa că... - Dacă e așa,... cedă ea. Ina cumpără cartofi, și mai adăugă și alte legume, încât sacoșa se îngreunase vizibil. - Dacă nu vă supără, aș îndrăzni să vă ajut eu, mi se pare că sacoșa a depășit gabaritul legal! - Nu, nu e nevoie, ... mulțumesc, sunteți foarte amabil. - Vă rog, insist! În afară de cuvântul nu, dumneavoastră mai aveți și alte cuvinte pe care le uzitați, glumi el? Ina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să-i mărturisească acestui tânăr atât de convins de cucerirea sa câte îndoieli îl măcinau pe el în acele momente!? Este bine știut că în asemenea situații nu se dau sfaturi. - Dacă nu vă deranjează, urmă Tony bine dispus, aș îndrăzni să vă propun să luați parte la celebrarea căsătoriei noastre, ar fi și pentru Olga un prilej să afle că nu aveți nimic împotrivă. - Nu îți pot promite, aș vrea sincer să fiu de față, dar cum cred că bine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
căsătoresc!? Nu ne căsătorim? - Chiar așa am spus! Ai deslușit bine sensul spuselor mele. - Aș putea să știu și eu cu cine? - Vei afla, la timpul potrivit, cred că deocamdată e de-ajuns ceea ce ți-am spus, nu? - Nicidecum. Aș îndrăzni, ironiză ea, să intru în posesia câtorva detalii... Ce te-a determinat să iei această hotărâre atât de neașteptată!? I-ar fi spus mai multe, dar se gândi că e riscant. Se putea ca la celălalt capăt al firului să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dat din cap și m-am dus să mă spăl. Nu căutam explicații, doar priveam apa curgând la robinet. Cu imaginea lui Blunt în minte, am revenit în holul apartamentului și apoi pe palier. Vecinul mă privea încurcat, eu nu îndrăzneam în ruptul capului să-l privesc. Apoi mi a mulțumit, mi-a strâns mâna și a dat să închidă ușa. Ceva însă îl neliniștea și, bâlbâindu-se, mi a mărturisit că așa citește el ziarul, că pentru el evenimentele sunt
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
împiedică să vină mai repede. M-am căutat prin buzunare și am găsit câțiva pufuleți vechi. Am mâncat vreo doi, restul i-am dat porumbeilor. Cred că în clipa aceea mă gândeam să mă întorc singură acasă, însă nu am îndrăznit să mă ridic de pe bancă, nu pentru că nu-mi mai aminteam numărul autobuzului sau adresa, ci pentru că nu aș fi vrut să dau nas în nas cu mutra Andreei sau a lui Mircea când aveau să deschidă ușa. Probabil că
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
frunte. Știa bine la ce zi se referă Corina, știa foarte bine că așa fusese învățat de mic și așteptase mereu ziua asta, când urma să se întoarcă cel care plecase de mai bine de două mii de ani. Nici unul nu îndrăzni să spună ceva, cuvintele ar fi căzut grele, însă în noaptea aceea nu au putut dormi. Nu-și puteau scoate din minte faptele lor de până acum și se încăpățânau să se gândească la faptele pe care le-ar mai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
surorii sale. Pe măsură ce stațiile treceau, tânăra cu fusta foarte scurtă devenea și mai palidă, iar domnul cu servieta imensă, și mai nerăbdător. Deliei îi venea greu să-și ia privirea de la trandafirii ce atârnau peste garoafele ei și abia dacă îndrăznea la răstimpuri să arunce un ochi spre tânărul din față. Ar fi putut să-i spună „Numai noi doi avem flori“ și asta i-ar fi apropiat. Apoi i-ar fi atins brațul ca din greșeală și el ar fi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tânărul din față. Ar fi putut să-i spună „Numai noi doi avem flori“ și asta i-ar fi apropiat. Apoi i-ar fi atins brațul ca din greșeală și el ar fi luat-o de mână. Însă Delia nu îndrăzni să spună nimic. Domnul cu servietă își drese glasul și se ridică important. Ceasul său cât încheietura mâinii bătea în ritmul inimii. Dacă o să coboare acum e un trădător, nu l-aș putea iubi niciodată și toată vina căzu pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
talie înaltă. — Uite un stilou cu peniță. — Și un fier de călcat cu cărbuni. — Ăsta trebuie să fie un pieptene de fildeș. — Și un disc de vinil. Întreg orașul venise alături de tine la râu, toți aveau câte ceva de recuperat. Nu îndrăzneau să ducă vechiturile înapoi acasă, dar nici să le lase acolo. Fiecare le strânsese pe cele personale sau ale familiei în jurul său și aștepta. Era destul de greu să le curețe de mâl și de verdele ce crescuse pe ele, dar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
estimări critice. Prozatorul era încântat de promovare și de tiraj și aștepta încrezător aprecierea criticilor, mai ales că personajul principal era chiar un critic literar în căutarea biografiei autorului. Orlando Zara rămase înmărmurit, privea fotografia lui Raman și nu mai îndrăznea să facă nici o mișcare, aceiași ochi îi zâmbiseră dimineață în autogară, iar acum, din hârtia cenușie. Era de parcă cineva topise stratul de gheață care îi obstrucționase vederea. Se așeză încercând să respire regulat. Acum totul devenise așa cum trebuia să fie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-și puteau îngădui nici o promisiune, nici o mișcare, orice strănut le ar fi fost fatal. Brusc frânghiile începură să se miște și tavanul cabinei fu tras în sus ca în dimineața în care se petrecuse nenorocirea. Etajele treceau din ce în ce mai repede. Nu îndrăzneau să spere, totuși el o privea înduioșat și fericit. Se apropia ultimul etaj, vechea lor destinație. Oricând tavanul se putea desprinde,aruncându-i în același subsol, dar sentimentul absurd de speranță deveni tot mai cert, până în clipa în care ușile
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
își petrecuseră atâtea zile și atâtea nopți, crezând că se bucurau de o croazieră de vis, așa cum le-a fost promis în afișul de la agenția de voiaj. PRĂJITURĂ CU NUCI SAU BISCUIȚI CU VANILIE? În încăpere totul încremenise, nimeni nu îndrăznea să-și lase respirația auzită, doar unchiul Traian, întins în patul său mirosind a transpirație și lavandă, trăgea puternic aer în piept, își umfla cu el burta ce tremura ca o piftie și îl elibera apoi printre dinți, purtând mirosul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Ne uitam cu coada ochiului unii la alții și ne vedeam chipurile brăzdate de șiruri fine, sărate și incolore ce se strângeau și se adânceau mai mult între riduri. În jurul patului ni se părea că îmbătrânim mai repede, dar nu îndrăzneam să spunem. Apoi intră mătușa Aura și puse pe noptieră cele trei bucăți de sfoară pentru momentul în care unchiul Traian avea să adoarmă. O urmăream cu privirea cum netezește cu palma bucățile de sfoară, așezându-le la distanțe egale
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nimeni nu putea să-l condamne că se uită la desene. Pe la nouă sosiră câțiva prieteni de-ai unchiului și întrebară cum e. Mătușa Aura vru să le spună ceva, dar o năpădiră lacrimile și se duse la bucătărie. Nu îndrăznirăm să scoatem un sunet, ne uitam doar după ea, cum netezește fața de masă cu ambele mâini înainte să iasă. În timp ce prietenii erau înștiințați de ultimele schimbări, se auzi claxonul unei mașini, iar după câteva minute în sufragerie fură aduse
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
că până la urmă am împins-o, că am auzit-o vociferând în spate, dar nu-mi păsa. Mă uitam prin geamul din ușă și vedeam chipul meu lipit ca un abțibild pe întunericul de afară. — Chiar trebuie să coborâți? Bătrânul îndrăzni de undeva din spate. Eu mă lipisem toată de ușă. — 257 merge și dincolo. Dincolo pentru mine avea doar un sens, nu l-am întrebat pe bătrân ce însemna pentru el. Ușile la o parte, eu alunecând pe scări afară
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
invită cu o politețe reținută să treacă peste prag. De cum intră, Olga roti ochii în căutarea prietenei sale, dar cum aceasta se vădi a nu fi acolo, găsi să spună: - Credeam că Ina se află la dumneavoastră, de asta am îndrăznit...! - Cum se vede, nu e! Există și un motiv foarte serios: s-ar putea ca În noaptea asta să devin bunic. Ții minte, tu m-ai gratulat mult timp cu acest apelativ. Iată, sunt pe cale să ți-o dovedesc. - E
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
unui bebeluș nu trebuie să-i fie întrerupt somnul. Deși nu înțelese prea bine motivația asistentei, Victor acceptă până la urmă, după ce i se promise că la vizita următoare va putea, cu siguranță, să se bucure de odorul lui. Olga nu îndrăznise să-i mărturisească despre handicapul copilului și câtă suferință acumulase la aflarea cumplitei vești. De altfel, nici n avea cui să-i spună. Cel mai mult o îmbolnăvea gândul privitor la cele ce vor urma după ieșirea din maternitate. Plină
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fotoliu, cu fața în sus, cu picioarele răscăcărate, cu mâinile larg date în lături, ca un broscoi. Nu sforăia tare. Din când în când icnea. și-și trăgea răsuflarea, mai adânc, și o lua de la capăt. Mai întâi, femeia nu îndrăzni să-i tulbure odihna. Lipsise toată noaptea deacasă și se gândea c-o fi ostenit, cine știe pe unde-o fi hălăduit, și pe unde-o fi muncit, că așa-i spunea, dimineața,cînd revenea de pe unde umbla: că, iar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
bancă, la un loc mai ferit, în parcul public, numit Copou. Încet-încet, ajunse să o conducă acasă. La scurtă vreme, după prima vizită până la poartă, avu bucuria și norocul ca Licurica să-l invite înlăuntru. După niște discuții flecuriste, el îndrăzni să-i sărute mâna. Apoi, s-o sărute pe obraz, pe umeri, pe sâni. Se aprindea iute, și ardea ca focul, Hăhăianul, după câte un pachet prelungit de sărutări. El dori să avanseze și mai departe. Licurica-l opri, zicând că
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
doi brazi: deși atât de în etate, totuși, să rămânem neînduplecați, în fața crivățului bătrâneții. Așa-așa. Se despart. Fostul rege pornește către pupitru, bunicul Vovriev, către primul rând de fotolii, din fața acestuia. E privit cu surprindere, cu mirare, dar, nu îndrăznește nimeni să-l tulbure. Își ia nepotul între genunchi. Se așează. Manifestarea începe. Nu durează mult. Cu totul - nici măcar o oră. Fiecare participant se îndreaptă, apoi, spre ieșire. Cei doi nonagenari, se caută din priviri. Se găsesc. Vin unul către
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a trântit în pat. După aceea, au adormit. Fără să mai mănânce, măcar, ceva. În ziua următoare, Blându Costache s-a trezit cu niște țipete amenințătoare, că, așa cum era, gol, cum dormiseră, a rupt-o de fugă. Mai întâi, nu îndrăznea să iasă așa, cum era, afară. Dar, turbata, a strigat: ce stai și mă privești ca pe o minune? Dar ce să fac? Fugi! Cât poți mai repede și mai departe, fugi! Că, m-au apucat, iarăși, hachițele. și dacă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-l acoperă, dincolo de fruntea îngustă? Rogojina întinsă în fața bătrânului; vechiturile sale par să aibă o legătură secretă cu viața sa. M-am hotărât, de mai multe ori, să merg să-i vorbesc, să cumpăr ceva de la el, dar n-am îndrăznit niciodată. După doica mea, a fost olar în tinerețea ei, dar, din toate produsele sale, n-a păstrat decât vasul ăsta. Acum, trăiește din comerțul cu lucruri de ocazie. Acestea erau legăturile mele cu lumea exterioară. Cât privește lumea interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nu mă va crede, nici nu-i de crezut, ea nu mă lăsă s-o sărut pe buze. În a doua noapte m-am culcat în același loc ca în ajun, pe pământul gol; în nopțile următoare, la fel. Nu îndrăzneam. Pe scurt, multă vreme am dormit în partea cealaltă a camerei, pe pământul tare. Cine va crede? Timp de două luni, nu, două luni și patru zile, am dormit departe de ea, direct pe sol, fără să am curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
soarele reteza umbra pereților, străzile se alungeau între vechile ziduri albe. Totul era liniștit și mut, ca și când elementele respectaseră legea sacră și alinătoare a liniștii pe care o impunea aerul fierbinte. Pretutindeni se simțea misterul la pândă. Plămânii nu mai îndrăzneau să respire. Deodată am băgat de seamă că trecusem de poarta orașului. Cu mii de guri lacome, căldura soarelui îmi sorbea nădușeala corpului. Strălucirea luminii împrumuta mărăcinilor din câmpie tonuri galbene, de șofran. Din fundul cerului, astrul, precum ochiul bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]