1,132 matches
-
librărie Humanitas pe strada Lăpușneanu, scriitorul Gabriel Liiceanu a făcut câteva considerații despre starea actuală a culturii românești și despre cum percepe domnia sa imaginea Iașului care au stârnit o adevărată furtună de reacții publice. În esență, domnul Liiceanu deplângea, cu îndreptățire, starea catastrofală a difuzării valorilor culturale la televiziuni și, întrebat de reporteri despre șansele Iașului de a deveni "capitală a culturii europene", se arăta neîncrezător, plecând de la o realitate urbanistică neeuropeană (monumente impozante alterate de vicisitudini și de griul ucigător
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
valori, așa cum cu finețe observa Cătălin Ștefănescu, era nu numai o formă de supraviețuire onorabilă, ci și un mod de a depăși analfabetismul cultural la care propaganda ne îndemna activ. Deși conservatorismul care a decurs de aici (sesizabil, după cum cu îndreptățire observa conferențiarul, atât în atitudinea snoabă care ne îndeamnă să facem paradă de referințele culturale în loc să degustăm, relaxați, jazz-ul ca atare, cât și în lipsa de deschidere către formele noi de expresie sau către alte mode actuale) ar merita totuși
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
o propunea pe Alina Mungiu-Pippidi ca europarlamentar din partea organizației Iași - asumat de mine ca atare, cu fairplay, în rubrica din Ziua de Iași, e timpul să mă mai declar, încă o dată, bătut: Ion Iliescu îi ia apărarea, cu decență și îndreptățire, Maiestății Sale Mihai I, Regele Românilor. Îndemnat cu parșivenie, de către Ion Cristoiu, la televiziunea "mogulului bun", să se identifice cu mareșalul Antonescu, cu ocazia împlinirii a șapte decenii de la târârea noastră în război de partea puterilor Axei, președintele Traian Băsescu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fi poate de adăugat e că astăzi, din cauza unor judecăți părtinitoare, figura lui Noica este redusă doar la dramaticele sale încercări de supraviețuire, la omeneștile sale cedări, la compromisurile dureroase asumate și pe care mă tem că nimeni nu are îndreptățirea de a le judeca de sus, nici din punct de vedere moral, nici intelectual, în lipsa experiențelor concentraționare trăite de cel în cauză. Așa cum se desprinde din dosarele Securității, din miile de file de la CNSAS sau din cele două volume masive
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Când eram student, gîndindu-mă la revolta studențească din Mai '68 de la Paris - ai cărei demni urmași au fost studenții români de azi -, îmi repetam: libertatea și democrația se cuceresc! Se învață pas cu pas și se poate spune, cred, cu îndreptățire: adevărata democrație e rezultanta unui proces de restructurare, nu ipoteza lui! Din haos și ebuliție nu există decât o singură ieșire: reinstaurarea societății civile - singura în stare să fundamenteze, de acum înainte, un dialog cu puterea. Structurile acestei societăți civile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și material, intimul este o pură subiectivitate. Ceea ce pentru un autor poate fi un lucru de nemărturisit, pentru altul e un motiv de mândrie. Cazul clasic al lui Gide, cel care, progresiv, Își mărturisește particularitățile gusturilor sexuale vorbește despre relativa Îndreptățire de a stabili regularități și similitudini. Încercările de cuantificare sunt, așadar, sortite eșecului nu numai de la autor la autor, ci și În interiorul evoluției aceluiași scriitor. Cu atât mai mult cu cât relația dintre mărturisitor și mărturisire e strict controlată de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
altfel decât cel al psihologului. Pentru cel dintâi, intimitatea este un dat În limitele căruia se pot construi realități, pentru cel de-al doilea el e o realitate care-și conține toate determinațiile. În oricare din cazuri - cu o egală Îndreptățire - intimitatea se leagă de „un proces de cunoaștere”19, adică de parcurgere a unui spațiu mental. Dar astfel ea se relevă a nu fi un sentiment (fie și unul indus), ci un instrument. Nu În ultimul rând, un instrument al
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
asprimi a pedepsei acordate, omului i s-a lăsat șansa de a auzi din apropiere ecourile "paradisului pierdut", spre a se putea (re)întoarce, prin credință, la privilegiile veșniciei 14. Raportîndu-ne acestor ultime consecințe, am putea să ne întrebăm cu îndreptățire de ce Adam și Eva nu s-au înfruptat de la bun început din rodul "vieții fără de moarte". Un posibil răspuns oferă Sfîntul Damaschin, care consideră că "nu era folositor ca omul să dobîndească nemurirea, fără să fie încă ispitit și încercat
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ori invers, minciuni stimulate de cultivarea programatică la nivelul receptorului a amestecului dintre adevăr și fals etc. Pătrunderea acestor rafinate moduri de a fi ale minciunii în actul comunicării, în general, al celei educative, în special, ne confruntă așa cum cu îndreptățire consemnează autorul cu riscul major de a transforma formația în deformație. Or, riscul unei atari pervertiri nu și-l poate asuma nici o societate care vrea să reziste optim presiunilor istoriei. 3.3. INSTRUMENTE MINCINOASE " Modul în care omul minte constituie
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
timp ca scop, iar niciodată numai ca mijloc"19) în argumentarea lui John Rawls împotriva utilitarismului și pentru binecunoscutele sale principii ale dreptății 20 și în argumentarea lui Robert Nozick împotriva teoriei rawlsiene a dreptății distributive, pentru teoria dreptății ca îndreptățire (justice as entitlement) și pentru statul minimal ca ideal de organizare politică 21; și 2) rolul jucat de principiul tratării ca (liberi și) egali a tuturor cetățenilor în argumentarea din cadrul concepției despre dreptatea distributivă și a întregii teorii politice a
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
că uzitarea principiilor și valorilor morale în argumentarea din filosofia politică este justificată. Prin "realism moderat" am în vedere acele concepții care neagă doar legitimitatea tezei că filosofia politică este o ramificație a eticii 30. Dat fiind că nu contestă îndreptățirea utilizării argumentării morale în (abordarea unora dintre problemele importante pe care le ridică) filosofia politică, realismul moderat poate fi descris în mod legitim și ca "moralism moderat". Ați observat, fără îndoială, că modul în care utilizez aici termenii "moralism" și
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
pentru ca acea ordine socială să beneficieze de autoritate politică? Singura explicație a faptului că realiștii insistă asupra acestor condiții, observă Erman și Möller, constă în faptul că ei întemeiază în ultimă instanță condițiile legitimității pe o premisă egalitariană, precum premisa îndreptățirii egale a cetățenilor la opinie în privința acceptabilității ordinii sociale sau/și premisa îndreptățirii lor egale de a fi doar subiecții unei ordini sociale pe care o găsesc în mod liber drept acceptabilă. Însă, continuă Erman și Möller, aceste premise nu
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
că realiștii insistă asupra acestor condiții, observă Erman și Möller, constă în faptul că ei întemeiază în ultimă instanță condițiile legitimității pe o premisă egalitariană, precum premisa îndreptățirii egale a cetățenilor la opinie în privința acceptabilității ordinii sociale sau/și premisa îndreptățirii lor egale de a fi doar subiecții unei ordini sociale pe care o găsesc în mod liber drept acceptabilă. Însă, continuă Erman și Möller, aceste premise nu reprezintă nimic altceva decât formulări ale "valorilor morale ale libertății și egalității, indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
moralist sau aceea că existența unor valori politice distincte de cele morale nu implică și faptul că valorile politice nu pot fi impregnate de valorile morale (și - cel mai important - că egalitatea politică este tocmai o valoare impregnată moral, de vreme ce îndreptățirea egală a cetățenilor de a participa în procesul de decizie politică este justificată de obicei prin apel la o formă de egalitate morală, precum egalitatea de respect a persoanelor). Mai mult, am rămas totalmente surprins de precizarea potrivit căreia ei
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
profund iz moralist este, desigur, incontestabil. Aceasta nu demonstrează, însă, că ea este o idee moralistă sau că realiștii nu au dreptate să distingă între o normativitate morală și una politică. Este neîndoielnic, de asemenea, că egalitatea politică, înțeleasă ca îndreptățire egală a cetățenilor de a participa în procesul de decizie politică, este justificată de obicei prin apel la o formă de egalitate morală, precum egalitatea de respect a persoanelor. Dar aceasta se întâmplă tocmai pentru că cei mai mulți filosofi politici sunt moraliști
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
doar implicită, nu o concluzie a diverselor concepții morale particulare rezonabile 23) și să recurgă la temeiuri și argumente pur pragmatice. În prima interpretare, sugestia lui Waldron nu invalidează ideea că filosofia politică este o ramificație a eticii, de vreme ce acceptă îndreptățirea filosofilor de a recurge la principii morale, deși nu principii morale comprehensive, chiar și în tratarea problematicii ridicate de condițiile dezacordului (moral) rezonabil generalizat. În cea de a doua interpretare, despre care cred că exprimă punctul de vedere al lui
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
societăți, în sensul că ea reprezintă precondiția realizării tuturor celorlalte virtuți sociale (inclusiv, desigur, dreptatea)23. Nu există niciun dubiu, de asemenea, asupra faptului că legitimitatea este prima virtute a puterii politice, în sensul de condiție sine qua non a îndreptățirii ei de a decide în chestiunile de interes public și de a elabora și implementa strategii sau politici care să crească gradul de realizare al exigențelor tuturor celorlalte valori dezirabile în cadrul societății. Aceste observații nu le sunt însă de niciun
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
dreptatea cu celelalte valori sociale (i.e., legitimitatea, ordinea, stabilitatea, coeziunea socială, cooperarea etc.) și - mai mult - să ne clădim filosofia politică pe o astfel de confuzie, așa cum ne sfătuiește Rossi. Nu există niciun temei care să poată produce astfel de îndreptățiri. După cum se exprima Isaiah Berlin, și după cum ne obligă să acceptăm și regulile logice elementare (i.e., principiul identității), fiecare valoare "este ceea ce este: libertatea este libertate - ea nu este nici egalitate, nici onestitate, nici dreptate, cultură, fericire umană sau o
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
și să indice în mod clar și precis recomandările implicate de teoriile lor abstracte și ideale pentru practica politică "reală", recomandări cel puțin la fel de "realiste" ca și cele propuse de realiști 35, și obiecțiile 10)-12), a căror lipsă de îndreptățire este, din punctul meu de vedere, cu totul specială, de vreme ce teoriile moraliste nu sunt teorii ale politicii în sensul obișnuit al termenului (i.e., teorii despre activitatea de guvernare a unei societăți), și cu atât mai puțin teorii descriptive ale politicii
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
filosofia politică anunțată în cuvântul înainte, i.e., concluzia că toate obiecțiile avansate în cruciada realiștilor împotriva "moralismului" sunt obiecții nesustenabile. Cuvânt de încheiere Din punctul meu de vedere, argumentarea de până acum ne permite să fim suficient de încrezători în îndreptățirea reafirmării concluziei generale indicate în cuvântul înainte, i.e., concluzia că realiștii - radicali sau moderați - nu au reușit să pledeze cu succes pentru opinia că filosofia politică nu este (doar) o ramură a eticii sau pentru opinia că ea ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
60, 65, 84-85, 87, 95, 113-119, 122-123, 126-127, 129-133, 136, 142-143, 149, 154, 159, 161-162 dreptate distributivă, 24, 47, 114 dreptate socială, 28, 41, 47, 107, 111, 113-114, 119, 121 dreptatea ca echitate (justice as fairness), 87, 154 dreptatea ca îndreptățire (justice as entitlement), 24 drepturi individuale, 23, 27-28, 34, 48, 75, 84-85, 91-92, 95, 115, 117, 133, 140, 142, 155, 159, 161 drepturi morale, 133, 140 drepturile civile și politice, 117 E echilibru reflectiv, 133 economie, 33, 40 eficiență, 21
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Însă străinătatea Celuilalt nu o voi putea cunoaște niciodată definitiv. De ce? Pentru că nu sunt în posesia "imaginarului colectiv al acelei comunități". Jean-Paul Colleyn făcea trimitere exactă la populația Bambara, dar exemplele se pot multiplica și adapta. Astăzi, observă cu absolută îndreptățire autorii cărții, descoperirea și (re)construcția identității se face în contextul social al unor inedite clivaje și bulversante combinații. Trimiterea precisă a lui Auge și Colleyn este la "agricultura chimică, antibioticele, organismele (vegetale și animale) modificate genetic, terapiile genetice, cercetările
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
și Publiciști (fig 57rv), iar pe avers, imaginea Institutului de Anatomie de pe medalia de expoziție filatelică și numismatică, din anul 1979 (fig 57av). Ar fi nedrept să-i fie contestată originalitatea acestei medalii. Prin reprezentările (imaginile simbol) pe care cu îndreptățire și le-a arogat de pe realizări anterioare, medalia consemnează noul statut al instuției academice de după 1991, când a căpătat rang de Universitate și numele savantului „Gr. T. Popa”. Considerăm că poate fi considerată medalie jubiliară și de protocol întrucât nu
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
și, desigur pentru că voi, proprietarii și capitaliștii, sunteți cei care ați făcut ca acest principiu să fie admis, să nu protestați cu surprindere dacă și cei mai nefericiți vor și ei să beneficieze de el. Ei au cel puțin o îndreptățire pe care voi nu o aveați. Dar se deschid în sfârșit ochii, se vede către ce prăpastie ne împinge această primă atingere adusă condițiilor esențiale ale oricărei securități sociale. Nu este oare aceasta o teribilă lecție, o dovadă sensibilă a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
îndoim de diversitate, o condamnăm sub numele de anarhie; dar ea rezultă în mod necesar din diversitatea inteligențelor și convingerilor, diversitate care tinde de altfel să se șteargă prin discuție, studiu și experiență. Aștepând să se întâmple acest lucru, ce îndreptățire are un sistem să prevaleze asupra altora prin lege sau forță? Și în această chestiune descoperim că această pretinsă fraternitate, care invocă legea sau constrângerea legală, este în opoziție cu Justiția. Aș putea face aceleași reflecții asupra presei și, la
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]