1,816 matches
-
Popescu în ziarul „Adevărul” punea acut problema impozitării anormale din România: „De câțiva ani încoace, ne-am obișnuit ca România să fie ultima în diverse clasamente economice europene. Anul acesta, guvernul Năstase a găsit o metodă autohtonă prin care mai îndulcește hapurile amare ale străinătății: stăm bine acum, în toamnă, în raport cu unele prevestiri făcute de guvern la început de an. Creșterea PIB e mai mare, producția industrială și exporturile așijderea. Lăsând la o parte pârdalnica problemă a importurilor, care cresc știu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
felurite episoade din războaile lui Napoleon I sub care servise ca medic hirurg. Făcuse campania din Rusia, văzuse arderea Moscovii și în timpul vestitei retrageri căzu prizonier în mânele rușilor care îl internară la Odesa. Contactul zilnic cu dânșii îmi mai îndulcea existența, dar într-o zi băgai de seamă că-mi lipsește peptenele de pe masă; în altă zi dispăru o pereche de cizme ce aveam de schimb, și iarăși în altă zi găsii saltarul de la biuroul meu spart. Noroc că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în toate zilele. Apoi găina bătrână face zama bună. Așa o fi, da știți voi ce pagubă mi-ați făcut cu gluma asta? Nu-i nimic, moi rechiziționăm și plătim bani gheață. La auzul acestor cuvinte, fața lui se mai îndulci puțin; iar colțata de babă a cărei ochi mari deschiși atunci am putut să-i vedem că erau ciacâri 148, adecă unul galbăn și celalalt albastru, se apropie sfioasă de stăpânul ei și-i zise: Cucoane, fiindcă păsărele astea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ne este să dăm drumul la acea bucățică din suflet... După o vreme mă trezesc din „transa vindecatoare”, o văd pe Eliza cu lacrimile șiroaie pe obraji și pe Alfonso cu mama lui privind împietriți spre pământ. Simt nevoia să îndulcesc pe cât posibil măcar finalul: Eliza, tu ești șaman, ești o persoană foarte puternică, copiii tăi sunt extrem de norocoși să te aibă pe tine de mamă, imaginează-ți dacă era altă femeie mai puțin puternică... După câteva ore bune de discutat
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să difuzeze tot felul de intrigi, crime,minciuni, pentru a sădi în conștiința românului nostru numai ură și dispreț. Noroc de cele două posturi Tv.care transmit în majoritatea timpului de emisie muzică populară, cu artiști de profesie, care mai îndulcesc viața și spiritul omului de rând, ca de altfel majoritatea emisiunilor politice, economice sau de alt gen sunt niște banalități care nu prezintă nici-un interes pentru ascultatorii din România. Este de condamnat atitudinea unor persoane,chiar intelectuali, care acuză în
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
mai foloseau băile cu frunze de nuc, fân, vâzdei (ghizdei), boz și tot felul de ierburi. Pentru durerile de ficat se folosea ceaiul de pelin, fără zahăr. Pentru bolile de plămâni se folosea floarea de tei, în ceai concentrat și îndulcit cu miere de albine. Mierea de albine amestecată cu hrean rasă se folosea pentru boala de plămâni. Contra bubelor dulci se folosea piatra vânăt arsă în focă și amestecată cu smântână curată. La accidente, luxații, fracturi se foloseau frecții și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lustruită” de vreme, cada de la baie e curată, ceea ce înseamnă că voi putea face duș fără teama de a mă contamina de „ciupercuțe sovietice”, vorba lui Andrei Bodiu. Camera mea are și o vedere spre râu, amănunt ce îmi mai îndulcește impresiile... VASILE GÂRNEȚ: O întâlnire a scriitorilor din Trenul Literaturii cu „activul cultural” din Minsk are loc într-o sală imensă, unde Lukașenko organizează întâlniri - televizate, în mod obligatoriu - cu persoane din conducerea statului, pe care le moralizează și cărora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
1880, când Gheorghe Eminovici a primit cei 2.000 de galbeni din depozitul lui Cristea Marinovici, eliberând chitanța respectivă și procedând la ștergerea inscripțiunii ipotecare de pe Ipotești, deveniți acum ai lui Cristea Marinovici. Se pare că relațiile s-au mai îndulcit între ginere și socru, deoarece, cu acordul lui Ioan Drogli, Gheorghe Eminovici a împrumutat tot atunci cei 2.000 de galbeni în cauză Elizei Moritz (grafiată adesea în acte Maurice), cu dobânda de 10% pe an, iar pentru a asigura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
starea de beatitudine decât sentimentul morții; extremele se atrag în mod irezistibil: Peste vârfuri trece lună,/ Codru-și bate frunza lin,/ Dintre ramuri de arin/ Melancolic cornul sună.// Mai departe, mai departe,/ Mai încet, tot mai încet,/ Sufletu-mi nemângâiet/ Îndulcind cu dor de moarte 113. Iubita imaginară sau aievea este înșăși frumusețea declanșatoare a iubirii și totodată dătătoarea de moarte: De ce taci, când fermecată/ Inima-mi spre tine-ntorn?/ Mai suna-vei dulce corn,/ Pentru mine vre odată?114 Nu există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
că există câte o lună, un cer înstelet și un sunet de corn pentru fiecare loc al globului pământesc. Se poate susține însă că numai cerul acela înstelat, numai acea lună sfântă și clară, numai acel sunet duios al buciumului, îndulcind cu dor de moarte, au marcat prin mister universul fantastic al copilului sensibil și singuratic. Ele au fost și au rămas semne ale mirării existențiale, dar și forme durabile ale unei legături netrădate. Mai palide, se adaugă celor de mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
trecere, poetul ajunge să atingă alte resorturi; de aici se zămislesc armonii simfonice ca acestea: De ce taci, când fermecată/ Inima-mi spre tine-ntorn?/ Mai suna-vei dulce corn,/ Pentru mine vre odată?187 Starea aceasta, aproape narcotică, a viziunii morții, Îndulcind cu dor de moarte, este dată, în fapt, de un lucru simplu în aparență: Melancolic cornul sună188. Dar sunetul cornului emite unde în cercuri învăluitoare, dând senzația omenescă altfel, că moartea ca și iubirea sunt imprevizibile. Alteori, sunetul cornului ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
decât Părintele Arsenie Boca. Cine ar avea suficientă conștiință de sine astfel încât să mărturisescă acestea Părintelui Duhovnic, la Sfânta Spovedanie?: “Văzând în mine ceva bun, doresc să-l scot la iveală sau să mă proslăvesc în fața altora, sau să mă îndulcesc înăuntrul meu. Deși în afară arăt oarecare smerenie, totuși o atribui propriilor mele puteri și mă socot în fața altora cel mai desăvârșit sau, cel puțin, nu mai rău decât ei. Dacă observ la mine un neajuns, caut să-l acopăr
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
în rolul ingrat de regină văduvă, retrasă din lume, înconjurată de respectul și iubirea celor ce o cunoscuseră și doritoare numai de a se duce acolo unde o așteptau Regele și copilul Ei. Iubirea ce-i arătă regele Ferdinand îi îndulci ultimele zile, dar viața nu mai avea rost pentru ea și păși cu liniște și voință neclintită către sfârșitul mult dorit.](Ibidem, p. XII.) În fine, sosi ziua memorabilă când se decise intrarea noastră în războiul acela grozav care, cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
au scris acasă. Acolo au avut o surpriză plăcută, casele nu fuseseră devastate, dar erau de o primitivitate extremă, unele nici saltele nu aveau pe paturile de scânduri, iar puținul bagaj ce li se îngăduise să ia nu le putea îndulci traiul. Dar li se asigură că nu vor muri de foame și de frig. Tot era ceva. Unchiul prefectului a încredințat pe Mariuța că vor avea o libertate relativă și că vor fi, poate, puși să supravegheze agricultura țăranilor. Mariuța
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fermecătoare care avea darul transformă rilor. I se imputa că prea e bine și cu Berlinul, și cu Parisul și nu uitau că bărbatul ei, cu Thomson, distrusese sondele și fabrica de ciment. Nu știu însă de nu i au îndulcit arestul pentru chipul cum a cruțat fabrica lui de la Comarnic, unde puțin a trebuit ca să fie repusă în funcțiune, pe când altele, în special cea de la Brăila, fuseseră dărâmate din temelii. Ofițerii austrieci spuneau că la Brăila sunt lupte înverșunate, de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
erau strânse o parte din lucrurile maicei starițe. Fără a întreba Kommandantura, Lia își trimisese cu o zi înainte pe toți servitorii din oraș, dintre care principalul era bucătarul, om foarte cumsecade, care se strădui în tot timpul captivității să îndulcească masa Liei făcând prăjituri, nu cu erzațuri, ci aproape fără unt și zahăr. Își poate închipui cineva cât erau de gustoase! Nu am uitat, mai ales, halvaua turcească, de care mult timp în urmă nu am mai putut mânca. Căpitanul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fără știri de[spre] unii de aproape un an, cu grija celorlalți „în gheara germanilor“, cum zicea dânsa, și fără a putea prevede cum se va dezlega captivitatea lor. Era tocmai ziua de naștere a lui Vintilă, am petrecut-o îndulcită prin citirea discursului lui Asquith. Serbările de familie se prăznuiau în cadrul național. vizite: d. zamfirescu, d. și d-na paul greceanu Alt semn bun, sosi d. Buchmann, administratorul plasei, pe care nu-l văzusem încă, era însoțit de d. Zamfirescu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
reveni regulat să-mi văd mănăstirea care îmi fusese o închisoare cât se poate de liniștită, de nu ar fi fost o închi soare pe mâna vrăjmașului. Tristețea sosirii se transformase în obicei, și simpatia de care eram înconjurată o îndulcise. Viața era primitivă, dar nu aveam din fire gusturi luxoase și mă potriveam cu lipsurile fatale în acele împrejurări. Toate maicile, afară de cele trei vândute germanilor, erau strânse în curte, multe din ele, mai ales ale mele (Evlampia și Peregrina
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să se încaiere cu turcii“; 3. „turcii n-au dat Germaniei decât lucrători fără instrucție militară, nici echipament“; 4. „cu Bulgaria n-ai ce face“; 5. Era supărat că Marghiloman se luase după Czernin și pretindea că el căuta să îndulcească pe cât putea suferințele populației, dar n-avea ce face; 6. Știe cât urăsc românii pe germani și ce manifestații francofile s-au făcut la Iași. Noi ne gândeam la scrisoarea mamei pentru a obține administrarea moșiilor ei, rămasă fără răspuns
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
tu să-ți închipuiești un asemenea chin fără să plângi - de milă, nu - de îngrozire? De piatră să fie o inimă, este o margine care s-o miște; de venin să fie un suflet, sunt dureri care trebuie să-l îndulcească, și nu e durere mai mare decât a mea. De ce sunt eu în lume, când tu ai fost menită să fii? De ce-au căzut ochii mei pe tine, de ce te-am văzut? Orb de-aș fi fost, de cât
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în întreg, de la capul inundat în aur pân-la botinele micuțe ce stecleau radioase pe covorul înflorit. "Ah! gândi el, și inima se cutremură în el, este Maria! Da, odorul! ea era. Vorbea singură... fetele vorbesc adesea singure... El simți aerul îndulcindu-se sub șoptirile ei. - Am fugit de - acasă deghizată... tot mă amânau, ba azi, ba mâni... dihania de doctor zicea c-ar fi periculos pentru el... auzi periculos? Eu nu sunt periculoasă! zise ea răstită! - Dar dacă s-ar trezi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
asemenea chin, să ți-l închipuiești fără să plângi, din milă sau - nu! - de îngrozire? De piatră să fie o inimă, este o margine care s-o miște, de venin să fie un suflet, sunt dureri care trebuie să-l îndulcească. Și nu-i o durere mai mare decât a mea. De ce sunt eu în lume când tu ai fost menită să fii? De ce au căzut ochii mei pe tine? De ce te-am văzut? Orb de-aș fi fost, de cât
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
diamantini... într-un colț ședea pe-un scăuieș Cezara și râdea... - Dzeul meu - ce vis cumplit am avut, zise el... Ea râdea, dar nu spunea nimica. Era chilioara lui parcă din monastirea de călugări, înfrumsețată însă atât de mult și îndulcită de prezența iubitei sale... El se coborî din patu-i, îngenunche lângă iubita lui, îi cuprinse cu o mână grumazul, cu alta mijlocul, ea râdea mereu, dar tăcea ca piticul... - O, cunoscu-ți gura ta, șirato! zise el surâzând, ce-mi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Am tresărit, evident după ce se depărtase binișor. Ia uite, domnule, toată lumea era la curent cu pasiunea mea pentru bridge! Sâmbătă dimineața, am pus de o cafea și m-am instalat în fața calculatorului pentru câteva done ușoare, așa, cât să-mi îndulcesc următoarele două ceasuri alocate îmbunătățirii marelui proiect pe care trebuia să i-l prezint luni moșului. Bineînțeles că m-a apucat prânzul jucând. Noroc că m-a sunat tata să mă invite la masă. Am mâncat împreună, sporovăind cumsecade. Pe la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
întrebe de un pat, apărură doi tineri. Erau stagiari în primul an sau studenți în ultimul, un tip și o tipă. "Ce faceți, fetelor?", încercă o întrebare amabilă nou-sosita. "Mersi, bine", răspunse cam în doi peri Delia. Încercă să mai îndulcească replica: "Uite, stăteam și noi de vorbă...". Imediat apare și radiologul. Pare indispus: "Ce-i cu tine, mă, aici?", mârâie el la Fany. "Am venit cu un pacient. M-a trimis domnu' doctor Gherasim. Zicea că-i urgent" se justifică
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]