5,366 matches
-
cunoscut critic literar, autor în anii 1970, al unui Dicționar de scriitori și, în anii 2000, al unei Istorii a literaturii române de azi pe mâine, care a pus în denunțurile sale atâta pricepere și talent, încât nu s-a îndurat să le facă uitate în arhivele Securității, ci le-a reluat aproape cuvânt cu cuvânt în aceasta din urmă. Cel care a semnalat faptul (imprudență? prostie? cinism?) a fost Dan C.Mihăilescu, citind în paralel Cartea albă a Securității și
„Păunescu a făcut (rău) cât jumătate din Securitate“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4090_a_5415]
-
Stabilitatea economică a României, recunoscută și de statele UE, nu se datorează politicienilor, ci românilor care au îndurat măsurile de austeritate, a declarat luni seară președintele Traian Băsescu la Cotroceni, încrezător că va avea timp să ajungă la un moment dat și la "iertarea românilor, că așa-i viața". Întrebat căror partide sau Guverne li se datorează acea
Băsescu speră să ajungă la iertarea românilor, că așa e viața () [Corola-journal/Journalistic/40950_a_42275]
-
simpluță. Iată că omul său numărul doi, Adrian Papahagi, noua speranță a dreptei românești, se dă în petec integral cu comparația de mai sus. Legionarul român nu este schimbat de studiile în străinătate, unde asemenea afirmații ar atrage exmatricularea. Ei îndură proximitatea valorilor occidentale în tăcere și apărîndu-se de influența lor nefastă, că e la Cambridge, Londra sau Paris, tot așa cum fundamentaliștii islamici merg în Vest să înțeleagă natura sa ca să îl poată combate mai bine. Ai noștri băieți proptesc biserica
Papahagi despre o președintă romă, lesbiană și atee. Vezi răspunsul Alinei Mungiu () [Corola-journal/Journalistic/41953_a_43278]
-
a găsit: «Acum le iei și le duci. Ai muncit pentru ele? Le-ai plătit? Ți s-au dat în dar? Acum să pleci cu ele ’năpoi!» Biata Căta le luase că erau aruncate cu altele netrebuincioase. Dar n-a îndurat moșu’ să aibă lucrul altuia în casă”. De la ăi bătrâni a văzut Carolina că avuția se face din muncă și așa a trăit și ea toată viața, cu munca și cu cinstea... E un capitol ca un laitmotiv în viitorul
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
gură Sub un stog sau pe-arătură Că-s și eu om cu răbdări Prăjite în saramură Lunganco cu rochia-n draci Genunchi ștampilat de mure Cît mai zac și cît mai zaci Haide să muiem posmagi Dumnezeu ne mai îndure Ca pe două prăjiture Făcute de îngeri dragi
Lunganco cu rochia-n vînt by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10594_a_11919]
-
latinitatea se lăfăie pe obrazul meu smead-creol un castel răvășit durat dorului ce jinduiește - bacovia-n toți și în toate - cad recad și nu mai tac din gură - bemol - ecorșeu uitat în toată jalea și-n tot pustiul cărnii care-l îndură ce cald e aicea la tine - schimbările se succed mângâierile etcetera ziceam că versul mă gâtuie că sunt bun de ceva mai presus decât neîmpăcată viață a mea. poezia scrijelată cu briceagul sacade amare (latinitate amară) degetele de plumb - otravă
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
Maya Belciu Nu mă îndur să cobor dintre săgețile și sulițele dantelate ale Domului. Este ora binecuvântată când ziua încă nu s-a stins, păsările se strâng și așteaptă, prin curți, pisicile se întind, femeilor li se îngustează ochii și se prefac în pisici, când
O vizită la Dino Buzzati by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10278_a_11603]
-
nici primăvara. Astăzi..., contraste Altădată aș fi primit, fără a clipi, orice, azi verbul a lăsa mă uluiește, cu demnitatea-i translucidă, se-mpreunează în mine, vîrsta rotundă cu vîrsta pătrată timbrul grabei cu timbrul răbdării. Pînă la supărarea ceasornicului îndur zvîcnete sau lăcrimez iubire cu ochii lipiți cîntînd de voi doi vioi, gîndăcei, firea mea nepătimașă se primenește în fel și chip spre a putea îmbătrîni. Astăzi..., melancolie Istoria noastră comună îmbătrînind mă înfrumusețează. Există o splendoare a stingerii luminilor
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
întoarse umpleau golul albastru cochetam cu salcia nesfârșită la mal limba pe care o vorbea briza nu-mi era cunoscută și totuși ca în rugă îmi împreunam mâinile îngânându-i ecoul un preludiu al nopții pe care aveam s-o îndur o cum mai tânjeam după ne-createle lumi Filtre Mâzga orașului invadează casele drumuri mă alătur unui copac umblător și cutreier prin parcuri - făpturi gârbovite și câini aburoși aceiași din vara trecută absența ta dureroasă și un soare pătrat doar
Mariana Filimon by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/10554_a_11879]
-
satisfăcută de mica mea victorie. Peste ceva vreme, la o adunare de weekend, băieții erau călare de ore în șir pe Eurosport, iar noi, fetele, cam epuizasem discuțiile între noi și ne plictiseam. La un moment dat, cineva s-a îndurat și a schimbat canalul. Pe Fashion TV. Cică de dragul nostru, deși eu aș avea oareșce dubii... Și, iaca, brusc, al meu amic spune mândru: “Îmi place rochia asta SOMON!” Și-mi aruncă o privire plină de înțelesuri... EU: Care? EL
Rozul care nu-i somon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18618_a_19943]
-
oră, vă rog să mă credeți. Cu hohote și sughițuri: Pe o alee, într-un parc, două statui așezate una în fața celeilalte. Un el și-o ea, ambele... nuduri. Coboara un înger și le dă viață: - Drept răsplată că ați îndurat 100 de ani frigul și căldura, fără să vă plângeți, aveți 15 minute în care să faceți ce vreți voi. Se duc statuile într-un tufiș și încep să se audă chicoteli. Când se întorc, îngerul le zice: - Am văzut
La ce am mai râs by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18822_a_20147]
-
ce străbate viața și lupta-ți împotriva nemuririi te poate face să obții cu fața ce eu nu pot cu rimele iubirii Tu sta-vei în ore de huzur și vise răsfira-vei în Rai petalele-fecioară nu simt ce eu îndur și-n al luminii zâmbet, pios, mai poți să stai pictând linia vieții cu tâmpă îndrăzneală și din creionu-mi darnic să iei a vieții mină cuvintele de aur să scoți dintr-o cerneală kalokagathi(a*)-ind un sens, nu-o
SONET 16 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384701_a_386030]
-
copilă te întrece. -Cine-i fata asta care Îndrăzneală mare are? -Este însăși fiica ta, Albă ca Zăpada, ea! -De-i așa să vină-ndată Vânător s-o ia pe fată Și s-o ducă în pădure S-o împuște, să nu-ndure Sufletu-mi așa corvoadă. Să-mi aducă o dovadă Inimă ei cristalină Preacurată și senină. Vânătorul n-a putut S-o împuște, nici n-a vrut, Dar i-a dus ca o dovadă Inimă de porc în spadă. Un godac
POVESTEA FETEI NAIVE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384773_a_386102]
-
repede gândind că e pe afară. Îl suporta tot mai greu pe Viorel ce devenise un fel de despot în comportamentul său cu Mihai numai gândul că de moment nu avea unde să se ducă îl făcea pe Mihai să îndure totul crezând că în curând ceva va ieși și va scăpa din acea situație ce i se părea extrem de umilitoare însă își îneca tot mai mult amarul în băutură atunci când avea prilejul. Într-o după amiază se întorcea din oraș
PAȘI SPRE ABIS ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384738_a_386067]
-
oraș, și a mai rămas. Petrică se întristă, dar adormi mai liniștit. Copilul se trezi dimineață, devreme. Se repezi să dea de mâncare la animale, apoi reveni în cameră să strângă și să facă ordine, pentru că altfel ar avea de îndurat din partea mamei tot felul de vorbe care nu-i plăceau. Și, uneori, se întâmpla să-i mai tragă câte o palmă. Așa că, de data aceasta făcu așa cum trebuie, tot ce-i revenea lui. O rugă odată: ― Mamă, lasă-mă acum
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384765_a_386094]
-
se afla un necunoscut care-l privea cu atenție.” R. închide la loc ochii. „O fi tot vis sau nu?” Urmează o pîndă încordată, de vreo zece minute în care timp Rodea îl urmărește printre gene. Cînd, în sfîrșit nemaiputînd îndura tensiunea, Raskolnikov îl întreabă ce vrea și acesta se recomandă: Arcadi Ivanovici Svidrigailov, primul exclamă: „Svidrigailov? Ce prostie! Nu se poate!” De ce nu se poate? Puteți să-mi răspundeți, stimate domn? A doua. E la fel o „apariție” neașteptată, de
„Aparițiile” lui Svidrigailov by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13488_a_14813]
-
rememorării e dominat de un subiectivism nostalgic, amintirea devine idilică atunci cînd e vorba de copilăria petrecută într-un sat patriarhal înconjurat de dealuri cu vii din vechiul județ Rîmnicul Sărat, amară atunci cînd rememorează coșmarul anilor cincizeci și persecuțiile îndurate de familia trecută în rîndul chiaburilor, plină însă de ritmul pasiunii atunci cînd e vorba de călătoriile făcute, la propriu sau la figurat, pe urmele scriitorilor. Dar nici nostalgia și nici idilismul nu sînt duse la extreme pentru a deveni
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13564_a_14889]
-
46). Nu pot să izolez "vocea autentică", ci doar pe cea (de fapt, cele) care sună pertinent, în instanțele de poezie "curată": "Vino-ți în fire, și varsă fierea/ neputinței tale în sângele meu ș...ț Cât timp o să mai înduri tăcerea/ și parfumul pervers al acestei cuști?/ Prefă-te mut dacă vrei, dar mie/ umple-mi gura cu dinamită!" (Patru lamentații pentru poporul fisurii, pag. 38). Departe de a părea puerilă, violența acestui ton dă o variantă contemporană, validă a
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
să se exprime atât în limba română, cât și în franceză (majoritatea se aflau la Paris), centre, fundații culturale, cenacluri și mai ales publicații preponderent literare. Acești „cavaleri”, adesea prin sacrificarea familiilor persecutate și a unei cariere universitare în țară, îndurând nu o dată cu resemnare penuria, luptând mai toți o viață întreagă împotriva ocupantului străin și a dictaturii roșii, „ne-au salvat, cum conchide Nicolae Florescu în scurta sa prefață spiritul de comunism”. Parcă prelungindu-și amintirile negre din volumul ei La
Resemnarea cavalerilor by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13529_a_14854]
-
cărți memorialistice înfățișând regimul concentraționar din România, scrisă în franțuzește și publicată în anii ’50, Adriana Georgescu relatează cum comuniștii au încercat să-l împuște pe generalul Rădescu, primul ministru al ultimului guvern democrat, cum, fiind arestată, familia ei a îndurat o cruntă mizerie. Tatăl rămăsese cu o singură cămașă. „A trebuit, povestește înfiorată de emoție, să i-o spălăm ca să-l înmormântăm cu ea”, cum i-a spus mai târziu un cumnat. Și acum, la peste 80 de ani, este
Resemnarea cavalerilor by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13529_a_14854]
-
asemenea deziderat. GABRIEL Îți mulțumesc. Nu-ți fac, așadar, nici o descriere, însă... este monstruos, dragă Horia, ce au ajuns să difuzeze televiziunile românești... este odios, dragul meu prieten, este... oh... este mai mult decât trecerea mea prin această lume poate îndura. Cele câteva imagini mute care mi s-au zgâriat aseară pe retină au înfipt, dragă Horia, un pumnal veninos în creierul meu inocent. Au înfipt în creierul meu... adevărul. Iar adevărul, dragul meu, este că această țară este pierdută definitiv
Carnea roz a sufletului lui Gabriel şi zgâlţâirile fiinţei lui Horia by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19420_a_20745]
-
cele două, sau chiar, de la o vreme, trei popoare. Totuși, cu timpul, serile de sâmbătă ale celor trei prieteni reveniră, mai greu, dar reveniră, la micile lor bucurii, lipsite însă acum de privegherea farurilor drăgălașei Didina. Eeee, dar la câte îndură omul... Doar că, în acest interval de timp, primul-secretar înaintă un memoriu conducerii supreme și se lăudă cât putu cu modul în care a reușit el să dejoace planurile de îmbogățire a unor oameni ai muncii păcăliți de nenorocita de
AFACEREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349195_a_350524]
-
mai sosește stăpânul de la munca câmpului, începea din senin să urle de-a supărat toți vecinii. Chiar Săndica se hotărâse să-l ducă de acasă. Să-l dea vecinului care era cioban și să-l ia la stână. Nu se îndura însă, că l-a crescut de cățel. L-a găsit pe marginea canalului, murdar și flămând și i s-a făcut milă de el. Acum era bătrân, nici nu mai vedea bine, dar chiar dacă nu se mai speria nimeni de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
-
căci osteniți de prigoniri și drum / m-au părăsit și-apostolii de-acum. Daca-i știut de soarta mea, Marie, /de ce-ai lăsat ca Duhul Sfânt să vie /și să-mplinească voia din Scripturi? De ce măcar acuma nu te-nduri /să-mi stai de veghe-n cel din urmă ceas, / Căci dintre toți doar Tu mi-ai mai rămas /de la-nceput, de m-ai fi dus în munți, /m-aș fi-tovărășit cu lupii crunți /și fiarele, în juru-mi stând cuminte
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
și semnificația Sfântului Împărat și întocmai cu apostolii Constantin cel Mare în istoria Bisericii Creștine - o abordare istorică, fenomenologică și teologică ... 1. Introducere Împăratul Constantin cel Mare este una din personalitățile de seamă din istoria universală. Până la el, Biserica a îndurat grele persecuții din partea împăraților romani. Convertirea lui la Creștinism a însemnat o mare cotitură în istoria acestuia, căci, prin publicarea edictului de toleranță religioasă de la Milano (Milan, Mediolanum) din luna ianuarie anul 313, Împăratul Constantin a asigurat Bisericii deplina libertate
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]