1,233 matches
-
Îmbrânceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfârșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu le putea mărturisi neputința sa și de a le cere lor Îndurare, pentru a se căi În fața lor, pentru a fi crezut În neputința sa, căci poate prin jurăminte și implorări le‑ar fi putut intra În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfârșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu le putea mărturisi neputința sa și de a le cere lor Îndurare, pentru a se căi În fața lor, pentru a fi crezut În neputința sa, căci poate prin jurăminte și implorări le‑ar fi putut intra În voie, căci el visa ochii aceia stinși de pâlpâirea vieții, care, În rotirea lor congestionată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
căci din familia țarului mai rămăsese o grămăjoară de oase. Iată cum un contemporan, un oarecare Bâkov, va descrie evenimentul: „În jurul orei două dimineața se vor stârni Împușcături În subsolul vilei familiei Ipatiev. Se vor auzi strigăte sfâșietoare are cereau Îndurare, apoi câteva Împușcături răzlețe, erau lichidați copiii. După care se va lăsa o liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într‑o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
noi, Sunt de-ai noștri și se bat Să explice ce mai Stat Liber, progresist, făcură Pentru toți din bătătură. Dar românu’, tot român! Nu se pleacă la stăpân. Plânge, geme, suduiește, Însă tot în Sus privește. Nu mai cere îndurare Pentru mic și pentru mare. Cheamă oastea cea cerească Ca să se milostivească Să coboare la ai săi, Să-i alunge pe dulăi. Cheamă sfinți și sfinte mari, Cheamă domni și oșteni tari. Să-l ajute-n marea luptă Să-și
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
deajuns ca să poată susține o întrevedere pe care o amînase toată dimineața. Întrevederea cu Greer. Șezu rece ca o stîncă în timp ce nenorocitul speriat își desfășură povestea. Omul era înnebunit de groază și limba i se tot învîrtea formulînd rugăminți de îndurare. O vreme asta n-o deranjă. Era doar firul poveștii sale despre Kershaw și Neelan și... Și Neelan! Oftă manifestîndu-și înțelegerea. Vai de ce zid de nepătruns al voinței și înverșunări se izbise ea! I se păru că relația aceea explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
BUNĂ DREPTATE, ÎI VEȘTEJI CU PRIVIREA PE CONSILIERI. VOCEA LUI TUNĂTOARE RETEZĂ ÎN FAȘĂ ÎNCERCAREA FOARTE SERIOSULUI DEAM LEALY SĂ SCOATĂ O VORBĂ. ACUM EU VORBESC! CONSILIUL E SUPUS JUDECĂȚII, NU EU. DEOCAMDATĂ MAI ARE ÎNCĂ POSIBILITATEA DE A OBȚINE ÎNDURARE PENTRU ATACUL CRIMINAL ÎMPOTRIVA PALATULUI IMPERIAL DACĂ RECUNOAȘTE ACUM, PE LOC, FĂRĂ A MAI COMITE NOI NELEGIUIRI, CĂ ȘI-A ÎNCĂLCAT PROPRIILE SALE LEGI. Vai, dar asta-i de-a dreptul insuportabil! spuse un consilier profitînd de o scurtă pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
poate suferi? 12. " Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceți-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plînset și bocet! 13. Sfîșiați-vă inimile, nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate, și-I pare rău de relele pe care le trimite. 14. Cine știe dacă nu Se va întoarce și nu Se va căi? Cine știe dacă nu va lăsa după El o binecuvîntare, daruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul și în toți. 12. Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndețe, cu îndelungă răbdare. 13. Îngăduiți-vă unii pe alții, și, dacă unul are pricină să se plîngă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
din apă. Plin de sânge cum era, semăna cu un hipopotam mai mult ca oricând. Strigă iar: — Non! Non! Endō-san! A clătinat din cap cu violență și cu toată vlaga pe care-o mai avea, a făcut un gest de îndurare. — Eu... vă implor! Apoi capul de hipopotam s-a scufundat iar în apă. Ceața albicioasă a fost iar adusă de vânt și l-a învăluit pe Gaston în apă, iar pe Endō și pe Kobayashi la mal. Kobayashi a îngenuncheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe care-l cunoștea doar din cărți și, cum repeta fără Încetare că dorea să devină sclava noastră, am biciuit-o puternic, sfâșiindu-i pielea de pe fund și de pe spate. Fata a Început să plângă cu sughițuri și să cerșească Îndurare. Fără a o lua În seamă, i-am introdus un purgativ și o priveam cum se murdărise de materii fecale, În timp ce mă lăsam penetrată În fața ei. Fata aceea mai vine și acum din când În când la mine pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fi trebuit să păzească turma și spusese că-i pare rău c-a lăsat capra să plece de capul ei. Ce sens are, s-a întrebat ea, ca unchiul băiatului să-l bată cu un băț mopani până ce a implorat îndurarea? Asemenea pedepse nu duc la nimic, ci doar sluțesc persoana care le aplică. Dar astea erau chestiuni generale, iar problema ei imediată era de unde să pornească căutarea acelui biet american mort. Și-l imagina pe Clovis Andersen clătinând din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să spulbere toate îndoielile; spre mănușa albă pe care o ținea cu celelalte patru... O clipă doar a durat trasarea unei jumătăți de cerc prin aer. Cei din spate vedeau unghia roz, cătând acum în jos. Cu toții auzeau victima strigând „Îndurare!”; aerul, ieșind, șuierat, din pieptul lui Spartacus și-apoi pătrunzând la loc; vrăbiile. Cu toții au văzut lancea învinsului, ridicată de maestru, zburând în direcția Magistratului; și împușcăturile ce l-au fulgerat pe Spartacus s-au auzit până dincolo de Stațiune. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
tot mai adânc, Petru justifica absențe: Moartea în afara sângelui este mai curată decât moartea sângelui, moartea în afara cărnii este mai curată decât moartea cărnii, moartea în afara oaselor este mai curată decât moartea oaselor. Ochii umezi nu sunt ochii milei, ai îndurării, ai cerșirii; ochii umezi sunt ochii cerului; înaintea morții, cerul își ia lumina înapoi. Oare din acest motiv, condamnații la moarte sunt legați la ochi înaintea executării? Nedreaptă-i, Doamne, acoperirea luminii cu pământ. Blestemați fie cei care coboară noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ratat-o. După asta, aș fi putut la fel de bine să fiu babysitter. Becker nu fusese la cercetași când era tânăr, atâta lucru era sigur. După patru partide, am aruncat o bancnotă de douăzeci pe masa de joc și am cerșit îndurare. Becker mi-o aruncă înapoi: — E în regulă, zise el. M-ați lăsat să vă bat. Ăsta e un alt lucru pe care trebuie să-l înveți. Pariul e pariu. Să nu joci niciodată pe bani decât dacă intenționezi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a bizuit pe iertarea cerească. Era de ajuns căința, totul era permis. Și pentru căință, oricine se simte puternic. Când o fi să fie, o s-o simtă, în mod sigur. Până atunci cel mai ușor era să-ți dai drumul, îndurarea divină urmând să facă restul. Ei bine, asta nu putea să dureze. Dumnezeu care, atât de multă vreme, și-a aplecat asupra oamenilor din acest oraș chipul său milos, obosit să aștepte, înșelat în veșnica lui speranță, și-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sfaturile sau o mână frățească constituiau mijloacele de-a vă împinge spre bine. Astăzi, adevărul e un ordin. Iar drumul salvării vi-l arată și spre el vă împinge o țepușă roșie. Tocmai aici, frați creștini, se arată în sfârșit îndurarea divină care a pus în orice lucru binele și răul, mânia și mila, ciuma și mântuirea. Chiar acest flagel, care vă lovește, vă înalță și vă arată calea. Foarte de mult, creștinii din Abisinia vedeau în ciumă un mijloc eficace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
din groapă, Doamne, Dumnezeul meu. 7. Cînd îmi tînjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, și rugăciunea mea a ajuns pînă la Tine în Templul Tău cel sfînt. 8. Cei ce se lipesc de idoli deșerți îndepărtează îndurarea de la ei. 9. Eu însă, Îți voi aduce jertfe cu un strigăt de mulțumire, voi împlini juruințele pe care le-am făcut. Mîntuirea vine de la Domnul." 10. Domnul a vorbit peștelui, și peștele a vărsat pe Iona pe pămînt. $3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
rugat Domnului, și a zis: "Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu cînd eram încă în țara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci știam că ești un Dumnezeu milos și plin de îndurare, îndelung răbdător, și bogat în bunătate, și că Te căiești de rău! 3. Acum, Doamne, ia-mi viața, căci vreau mai bine să mor decît să trăiesc!" 4. Domnul a răspuns: "Bine faci tu de te mînii?" 5. Și Iona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
acest caz, mai bine să sufăr. Între o replică și alta se instalau lungi momente de tăcere. Și de durere stăpânită cu demnitate. — Ți-e teamă de lumea cealaltă, Khayyam? — De ce să-mi fie teamă? După moarte, există nimicul sau Îndurarea. — Și răul pe care l-am putut face? — Oricât de mari ți-ar fi greșelile, iertarea lui Dumnezeu e și mai mare. Nizam se arătase oarecum liniștit. Am făcut și bine, am construit moschei, școli, am stârpit erezia. Cum Khayyam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Epistola sobornicească a lui Iuda $1 1. Iuda, rob al lui Isus Hristos, și fratele lui Iacov, către cei chemați care sunt iubiți în Dumnezeu Tatăl, și păstrați pentru Isus Hristos: 2. îndurarea, pacea și dragostea să vă fie înmulțite. 3. Prea iubiților, pe cînd căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mîntuirea noastră de obște, mam văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința, care a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85107_a_85894]
-
aceia care dau naștere la dezbinări, oameni supuși poftelor firii, care n-au Duhul. 20. Dar voi, prea iubiților, zidiți-vă sufletește pe credința voastră preasfîntă, rugați-vă prin Duhul Sfînt, 21. țineți-vă în dragostea lui Dumnezeu, și așteptați îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viața veșnică. 22. Mustrați pe cei ce se despart de voi; 23. căutați să mîntuiți pe unii, smulgîndu-i din foc; de alții iarăși fie-vă milă cu frică, urînd pînă și cămașa mînjită de carne. 24
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85107_a_85894]
-
zeilor și libertatea. Drumul spre Colonos nu e Golgota lui, ci triumful lui. Nimeni altul n-a hotărît că este vinovat decît el Însuși. Cu această hotărîre mătură zeii care s-au jucat cu el și care așteptau rugăminți de Îndurare. Deoarece, se Înțelege, nu-și asumă vina În fața zeilor, ci Împotriva lor. E vinovat, adică e singur. Orgoliu suprem și dureros. Tragedia ascunde o apologie. Aș spune că Oedip se transformă pe sine Însuși În zeu, un zeu care suferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
mort, din carnea care moare s-au născut toți acești zei nemuritori, l-am născut, murind noi. I-am născocit pentru a le da ceea ce nouă ne-a fost refuzat. N-am de ce să-i implor și să le cer Îndurare cîtă vreme ei se hrănesc continuu din moartea noastră. Ospețele Olimpului se țin peste oase albite de soare și de ploi Fiecare moarte a hrănit liniștea zeilor. Ei ne datorează totul, deoarece nemurirea lor se bizuie pe moartea noastră. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
inimaginabile care vor urma acestei sincope spirituale a omului. Reamintim că în aceeași perioadă scria și Eminescu: Nimeni nu poate opri apunerea lui Dumnezeu de pe cerul cugetării". În ce privește divinitatea, Nietzsche opune concepției iudeo-creștine a unui Dumnezeu cu sentimente precum milă, îndurare, ură, răzbunare un Dumnezeu al nobleței și purității, "dincolo de bine și rău". Dumnezeu este Ființa ființelor, Universul spiritual, o ființă supremă care trece prin stări intermediare spre forma sa perfectă, absolută concepție a unui "Dumnezeu-Devenire", prezentă și la Empedocle, Eckhart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lase în pace. Ce să mai discut și cu Tomnea?! Am auzit că se dă mare filantrop. Ce filantrop, că e falit! I-au luat tot ăia din Sudica. De-asta a și venit acuma aicea. Să ceară milă și îndurare... A înebunit oamenii cu zvonul că mâine o să-mpartă sute și sute de ajutoare. Tot orașul s-a trecut pe listele lui. Filantrop, Tomnea?!“ Ridicase vocea. Aproape țipa. Nemulțumit lovea cu pumnii în roțile fotoliului. „S-a întins mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]