12,158 matches
-
unul tonic. Fiecare episod pare o fabulă însoțită de o morală subiacentă: omul își păstrează resurse de omenie chiar și în iad. Andrei Oprescu are un bun dozaj al emoției și o benefică distanță etică față de evenimentele pe care le înfățișează. Suferința nu este un merit, spune autorul în "Cuvînt înainte", iar noi putem adăuga: în schimb, prelucrarea suferinței este. Iar meritul lui Adrian Oprescu este că a dozat suferința pînă la a o converti într-o emoție de tip estetic
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
de către slugile aceluiași comunism feroce și mort în singurătate și sărăcie. Sunt elogiate edițiile postume apărute din opera lui, mai ales cea integrală, realizată de Roxana Sorescu. Unul dintre portretele destul de rare ale volumului Prima pagină este acela care-l înfățișează pe Vladimir Streinu, văzut ca "cel mai rafinat critic de poezie": Se impunea prin frumusețea fizică, printr-o distincție princiară, prin comentariile făcute neostentativ și întotdeauna elegante în stil și profunde în conținut". Continuând linia evocărilor, să-i amintim pe
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
căile mai lesnicioase ale unor prescripții de cult, ale unor propoziții de-a gata. Căci poezia în discuție e mistică iar nu religioasă. Ea se așează sub semnul unui Deus absconditus care nu se manifestă decît prin indirectități, în sensul înfățișat de Karl Barth: "Însă Dumnezeu se revelează ascunzîndu-se. Revelația chiar implică misterul, fiindcă n-ar mai fi revelație dacă n-ar mai fi mister". Concepție însușită de autorul nostru, în termeni definitorii pentru programul ce-l adoptă: "Nicicînd divinul nu
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
Giraudoux și Max Jacob), dar și dezamăgirea, solitudinea, boala, exilul. Autobigrafia a constituit pentru el, întocmai ca pentru Max Blecher, dacă ar fi să căutăm analogii în spațiul nostru cultural, mai mult decât un substrat. Literatura lui Ramón ni se înfățișează ca o colecție de întâmplări în (i)realitatea imediată, "stare de corp" a "mamiferului" care scrie, după cum spunea el însuși, modalitate de a transfigura banalul prin metafore insolite și de a elibera cuvintele de sensurile convenționale, deja prea tocite. Că
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
nu au sens decît în interiorul unor formule non-lexicale. E ca și cum ai vrea să descrii gustul unei mîncări cu ajutorul culorilor. Sau farmecul unei melodii cu ajutorul geologiei. E o incompatibilitate de fond între domeniul aflat în discuție și instrumentul menit a-l înfățișa. De aici și piedicile de care ne lovim. Iar cartea lui Charles Seife surprinde chiar suita dificultăților pe care le-a întîmpinat omul în strădania de a da un sens concret zeroului și infinitului, dar și cortegiul de victorii, nu
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
preferințele să pătrundă în substanța discursului său. Preferințele însemnînd: simpatiile, antipatiile și obligațiile secrete. Sarcina e cu atît mai ușoară cu cît trecutul despre care vorbește este mai îndepărtat. Cauza e tot ideologică: cu cît perioadă aleasă spre a fi înfățișată e mai îndepărtată, cu atît efectul ei perturbator asupra clipei prezente este mai mic. Cu alte cuvinte, cu cît trecutul e mai vechi cu atît el e mai inofensiv pentru actuala stare de lucruri. Și invers, cu cît trecutul e
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
majestuoasă și divină, te copleșește mai crîncen. însemnările pe care le voi face aici aș dori să fie o încercare de pătrundere în mine însumi, lentă, necruțătoare, francă și de absolută sinceritate. Impresiile despre alții, despre lumea din afară vor înfățișa nu senzațiile momentane, ci mai ales - așa aș vrea cel puțin - păreri filtrate prin judecata mea rece, obiectivă, ceva ca o reflectare vie în oglinda sufletului meu. Așa, sînt sigur că se vor cuprinde aici lucrurile și întîmplări prezente, viitoare
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
duhului ieșind din sticlă, un personaj uman, cu amintiri, gînduri și proiecte, apare pe ecran, dar un personaj a cărui formă o putem schimba ad libitum. Așa se face că ideea potrivit căreia gîndirea unui om trebuie musai să se înfățișeze în haine antropomorfice e vetustă. Noului personaj i se va crea pe calculator orice chip se dorește, căci în fond nu avem de-a face decît cu o interfață menită a stabili contactul dintre noi, privitorii, și creierul hard al
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
tot ce i se potrivea mai puțin discretului și pudicului Alecu Russo, înclinat mai curînd spre melodia șoptită. Scrierile în limba franceză rămase în manuscris atestă o notabilă capacitate a lui Russo de a-și depăși epoca. Scriitorul ni se înfățișează întreg și fără fard în paginile franceze, ascunse privirii contemporanilor, sigilate cu două peceți, cu cea a limbii străine și cu cea a îngropării lor printre alte hîrtii. în acest prețios expolium, se găsește, de exemplu, primul jurnal intim românesc
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
nazism este o urmare a cinismului, e un fascist prin indiferență, va zice cineva despre el. Narațiunile sunt realiste, este descrisă fără cruțare o lume în derivă, Drieu se autolaudă că e singurul care contrapune decadenței o alternativă eficace. E înfățișată presiunea capitalei asupra tinerilor în căutarea unui ideal, siliți să accepte concesii în raporturile cu femeile și cu societatea bună. Sunt mistuiți de erotism și de ideea ratării. Se evocă diminețile triste ale Parisului după nopti de chef, personajul se
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
însă de un presentiment: inevitabilitatea eșuării. E interesant că o serie de opere inspirate de revoluție dezvăluie acest impas. Citez și alte exemple alături de Condiția umană: Înfrângere de Fadeev, povestirile lui Isaac Babel, romanele lui Ignatio Silone, Orwell, unde e înfățișată căderea în ratare cu un patetism al tragediei. Astfel e intuită o traiectorie a secolului, de la utopie la realitate, de la iluzie la grava prăbușire. De observat și faptul că ele nu-și propun să indice perpectiva viitorului, în ce privește ziua de
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
telefon, să-l văd numaidecât. Din confirmarea-spovedanie țin minte și aceste cuvinte ale dumnealui: "Dragă părinte, gândul meu îmi spune că Dumnezeu nu m-a iertat de păcatele ce le-am săvârșit în tinerețe, în viață. Și merg să mă înfățișez Dreptului Judecător și voi fi osândit aspru pentru toate nelegiuirile mele". Am căutat să-l liniștesc și, totodată, să-l conving că aceste gânduri de disperare sunt șoapta diavolului și i-am zis: Dumnezeu te-a iertat atunci când ți-ai
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
și-și ridicară tabăra dinaintea zidurilor. Ne adresau gesturi obscene și-și râdeau de noi, adresându-ne injurii în limba lor imposibilă. Încercam să-l zăresc pe rege, dar n-am reușit. Apăru doar după ce cortul său fu înălțat. Se înfățișă la porțile orașului urmat de comandanți și consilieri, kavhan și tarhan, ordonându-ne să ne predăm. Am fost impresionat de cum arăta. Călărea cu fală un armăsar murg și nu avea armură. Părul lung și negru îi era împletit în nenumărate
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
Eugen Simion desenează foarte bine diagrama ionesciană, zigzagul său textual caracteristic: în Nu și în filele de jurnal, în epistole și în paginile de teatru ce anunță viitoarea carieră, pe teren francez. Dincolo de portretul remarcabil făcut artistului la tinerețe, criticul înfățișează în extensie și în secțiune transversală atât de variatele refuzuri formulate de Ionescu înainte de a deveni Ionesco. Îl revedem, la scara de 1/1, pe cel ce spune aproape întotdeauna nu și se ridică, prin nu știm ce resort, împotrivă
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
aparatul informativ care încearcă fie să rezume "viața" într-un ideolect clinic, fie să o romanțeze neinspirat. Și totuși mecanismul se blochează cu acest funcționar impecabil al mașinii de tocat destine, efectul pe care-l produce munca operativă i se înfățișează acum direct, este un film lipsit de imagini, ca o piesă de teatru ascultată la radio, dar nu mai puțin intensă. Viața celor doi, încărcată de acestă tensiune dramatică mai puternică decît cea aparținînd scenei, invadează viața seacă a acestui
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
nu eram. ŤExegetť nu mai eram, pentru că nu mai scriam studii publicabile în reviste de specialitate. ŤFilosofť nu mai eram, pentru că pierdusem apetitul pentru Ťdesfășurarea unui gîndť". Concomitent, ideea de-a nu scrie, "de-a nu se exprima" i se înfățișa cu neputință: "îmi era indiferent cum. Tot ce voiam era să rămîn lipit de mine. Mai precis Ťsă pun în afarăť ceea ce se afla Ťînăuntrul meuť". Altfel spus să-și salveze "suflețelul" prin extrovertire scriptică. Rezerva față de rostirea prin mijlocirea
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
lor, încep să fie descoperiți și apreciați. ŤGlorie, glorie, parșivă muiereť...!" Scrierea autobiografică a lui Marin Preda l-a decepționat pe diarist "prin nesinceritatea, falsitatea și infatuarea autorului. Spune numai ceea ce-i convine lui și așa cum îi place să se înfățișeze.(...) Numai Dimitrie Stelaru, înr-o carte de Ťamintiriť (toate trucate), publicată acum vreo șapte-opt ani (nu-mi mai amintesc titlul), recurgea la atîtea exagerări și falsuri. însă era Dimitrie Stelaru, poetul căruia nu i se putea pretinde nici un gram de conștiință
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
oră vizează utilizarea lui Theo într-un scop pașnic, dar nu lipsit de primejdii, scoaterea din oraș a lui Kee (Clare-Hope Acraphey), o tînără de culoare, însărcinată în luna a opta. După 18 ani de sterilitate, sarcina lui Kee se înfățișează ca un miracol, - și n-a fost maternitatea așa dintotdeauna? Madona neagră îi dezvăluie secretul lui Theo într-o fermă, printre vaci și aparate de muls. Foarte curînd, acesta își pierde soția lichidată de propriii ei oameni pentru care copilul
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
doisprezece ani, are, așadar, vârsta absenței tale. Hazardul a făcut ca noi doi, fratele meu și cu mine, să părăsim casa din Nea Filadelfia în același timp, în toamna anului 1961. Una din operele pe care o expun la Falatados înfățișează o femeie de vârstă matură cu părul scurt ca al tău, așezată în fața unui scaun gol. Ea îl fixează cu circumspecție, așa cum presupun că priveai și tu fotoliul din dreptul bufetului. I-am cerut Mariannei să așeze sub acest desen
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
în locul mantiei, toga eseistică. Întorcîndu-mă la Lévinas, mă întreb dacă filozoful francez poate fi comentat fără să trebuiască să-i împrumuți automat stilul. Se poate oare scrie despre un autor într-un alt jargon decît cel în care și-a înfățișat el gîndirea? Că Lévinas se numără printre cei gînditori care au împins perversitatea jargonului pînă la pragul insuportabil al unui dialect ininteligibil e un lucru știut, dar acesta nu-i un motiv ca, scriind despre opera lui, să trebuiască să
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
un filozof are idee sau nu. Testul acesta, pe care l-aș putea numi, "proba povestirii" sau "proba transgresării limbajului", spune pur și simplu că, dacă un filozof are idee, atunci o poți extrage din limbajul inițial pentru a o înfățișa din nou, într-un cu totul alt limbaj. Ceea ce trece dintr-un limbaj în altul este chiar ideea, adică o entitate nelingvistică ce nu poate fi redusă la litera jargonului: e spiritul pe care îl poți desprinde de literă. De
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
la statutul intrinsec al creației, "democratizarea" acesteia însemna înjosirea, trivializarea ei în chip deliberat, atitudini care, să recunoaștem, continuă a se răsfrînge în consumismul actual al unor importante segmente din mass media, în goană frenetică după rating... Amuzantă ni se înfățișează acum teza potrivit căreia "realismul socialist" ar dispune de un adevăr de uz propriu, "adevărul obiectiv", tranșant disociat de "atitudinea obiectivist-burgheză a adevărului integral". Pasămite adevărul are un caracter de clasă, neputînd intra în cuprinsul său decît propozițiile admise de
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
mai umilitor e că la ea filozofii nici măcar nu au acces. Sînt complet depășiți de o disciplină în care matematica și experimentul joacă rolul maeștrilor de ceremonii. Și astfel, ambiția apolinică de a pătrunde tainele universului și de a le înfățișa apoi semenilor sub forma unei cunoașteri care, absolută fiind, era învestită de tradiție cu prestigiul sacru al sacerdoțiului teoretic, ambiția aceea s-a stins de mult. A mai rămas doar orgoliul rănit al unor oameni ce intuiesc prea bine că
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
pare să funcționeze cel puțin într-un caz: o mandragoră, rădăcina de mătrăgună, așezată sub patul mamei sale, într-un vas cu lapte în care sunt lăsate să cadă trei picături de sînge ameliorează starea sa, liniștind fetusul. Maternitatea se înfățișează copilului în culori sumbre, distorsionată de amenințarea permanentă a lumii din jur, dialogul pe care ea îl întreține cu fratele său nu e mai puțin impresionant decît încercările eroice prin care trece fata la comanda acestei ființe fabuloase care este
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
se referă la proza lui Eminescu, care, deși romantică, ocupă un loc unic, fiind o adevărată apoteoză a descrierii, dusă în pragul modernității. A se vedea în această privință textul reprodus la pagina 142, în care figura lui Ieronim este înfățișată "en train de se faire", procesual, într-un fel de "mise en abyme", ca în metascriitura modernă. încît stai și te întrebi ce-o fi vrut să spună Călinescu cînd afirma că Eminescu nu este un descriptiv (cf. Istoria literaturii
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]