1,226 matches
-
mănăstire, în "Letopisețul țării Moldovei de la Aron Vodă încoace", Miron Costin arată că "este cu făptură, cum se vede, peste toate mănăstirile aici în țară, mai iscusită". Am coborât scările multe și am urcat agale dealul Copoului. Dialogul s-a înfiripat ușor și a alunecat tocmai spre ideile care mă interesau. Geometria locului parcă se complică printr-o dictare preeminentă, poate și printr-un impuls energizant venit de undeva de deasupra copacilor. Lipsit de o componentă umanist-filozofică, locul meu, asupra căruia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
asculți fie și numai inflexiunile vocilor, ale celor demne de a fi ascultate, se înțelege. Taci ca-ntr-o singurătate copleșitoare, ca-ntr-un pustiu dinspre care parcă se aud niște șoapte aduse de adierea vântului. Tăcând și ascultând, se înfiripă totuși o conversație interioară, mai adevărată decât cealaltă, obișnuită. Te auzi într-un ritm inconștient imprimat, vocea ta vine nu știu de unde, poate dintr-o angelică tăcere cu accentul depărtărilor inimaginabile. Vine ca dintr-o implozie sau mai degrabă ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
spun ce am văzut, ce-ai vrea să spun că am văzut, fiindcă, În afară de pădure și de cer, n-am văzut nimic. Clericul, care urmărise cu interes toată scena, se apropie de cavaler și-i șopti ceva la ureche. Se Înfiripă o discuție destul de Însuflețită, În urma căreia slujitorii fură trimiși să cerceteze pădurea. Fiecare colțișor fu răscolit cu atenție. Oamenii se apropiară de marginea prăpastiei și priviră jos, În hăul tulbure. Dar nici un semn, nici un strigăt care să fi anunțat că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fi sinchisit de fiul unui bancher? Nici la castelul de pe Schlossberg nimeni nu s-ar fi tulburat peste măsură de moartea sa, În afara lui Conrad, care ținea cu adevărat la prietenul lui. Nimeni, În afara acestuia, nu cunoștea dragostea ce se Înfiripase Între cei doi tineri. Însă tână rul prinț tăcea ca un mormânt. El observase de la Început cât de puternic erau atrași unul de altul, chiar din clipa În care Adelheid sosise la castel. Dar Își dădea seama că o legătură
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fi trecut prin minte să sporovăiască. Acesta călărea alături și se străduia să-și amintească cuvinte, gesturi, Întâmplări pe care le cunoștea și care În aparență nu aveau nici o legătură Între ele. Dintr-odată, din toate aceste fapte neînsemnate se Înfiripa un uriaș joc de șah, pe care cei doi prinți Îl jucau cu destinul, cu moartea. Ceata ajunse la podul umblător de pe Rin, nu departe de Breisach. Plutașul se Înfățișă În grabă, Închinându-se du celui, și-i spuse câteva
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Eram atât de speriați! Dar lucru foarte curios țăcănitul acesta al roților de la capătul șinelor, repetat la intervale egale, mereu-mereu, avusese darul nu numai să ne distragă atenția de la reîncărcarea organismului cu o nouă doză de energie, dar și să înfiripe în sufletele noastre o stare antagonică disperării, și anume, o notă de optimism, care se degaja din același țăcănit al roților. De data aceasta glasul lor repeta pentru urechile și sufletele noastre un cuvânt de îmbărbătare, de încurajare, având următorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
seama că trebuie să-i excit ego-ul și i-am spus că Shri Mataji ne atenționează mereu că Sahaja Yoga nu este pentru proști, ci se adresează oamenilor deștepți: a făcut minuni atingerea acestei coarde egocentrice și dialogul s-a înfiripat imediat! Ceva neașteptat și impresionant: o fetiță însoțită de bunica ei, trecând prin dreptul cortului, cu toată opoziția acesteia, a tras-o spre interior, s-a îndreptat direct spre fotografia lui Shri Mataji și a exclamat: - Uite-O pe Mama
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
adevărată generație de schimb), de aspiranți la gloria literară (dintre ei Dragoș Vicol, al cărui volum de debut se chema „Muguri” și Nicolae Tăutu) sunt dovezi ale valorii simbolico - efective cu care fusese investită și ale faptului că tradiția se înfiripase. Asemenea lui Mihai Horodnic, numele modestei publicații școlare va fi învestit cu venerația cuvenită începuturilor absolut exemplare.” (Din Iconar nr.1/1995, Rădăuți, „Gruparea poetică „Iconar” de Gheorghe Hrimiuc, cercetător, Institutul de Filologie Română „A. Philippide Iași). * Muguri a apărut
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ne deranjeze nimeni, nimeni și să stăm și întinși dacă vrem ! Sigur, când Virginia i-a dus la teatru nu a luat biletele în plus, numai de ele nu-și mai amintise, dar lui Cristi i-a rămas de-atunci înfiripată în minte acea promisiune, unul dintre puținele lucruri care l-au încălzit în nopțile groaznice petrecute în marfar. Și de aceea poate, aproape de fiecare dată când avea să meargă la teatru în București, și rar scăpa vreo piesă, lua două-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că această zeitate getă ar fi fost om ca toți oamenii, și anume sclav al filozofului Pitagora; odată eliberat și Întors printre ai săi, el a propovăduit geților ideea nemuririi (preluată, evident, de la magistrul său). Din acest text s-a Înfiripat legenda, Încă din Antichitate. Toate sursele fiind grecești (apoi și romane), este imposibil de spus În ce consta autentica credință a geților și dacilor. În Dacia, Zalmoxis nu apare reprezentat În nici un fel, și nu numai În perioada preromană (civilizației
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
romancierul Paul Goma a luat poziție Împotriva lui Ceaușescu, s-a trezit singur; a fost arestat, apoi expulzat. Una peste alta, epoca a produs o literatură interesantă, dar românii nu au un Soljenițân sau un Havel. O disidență s-a Înfiripat În anii ’80, odată cu criza comunismului. Disidenții au fost Însă puțini, tratați cu dispreț de autorități și izolați de masa populației. Departe de modelul Solidarității sau al Cartei ’77. Până la urmă, nu disidenții i-au ridicat pe oameni la luptă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Mami, țin un jurnal, o anunță ea. Iar Terby mă ajută. - Poate Terby îl ajută și pe Bret să scrie, sugeră Jayne sarcastic, fără să-și ridice ochii din agenda pe care o verifica împreună cu Marta. - Scumpo, romanul meu se-nfiripă de nici mie nu-mi vine să cred, am piuit, răsfoind paginile de sport din USA Today. - Dar Terby-i trist, zise Sarah, țuguindu-și buzele. - De ce? Credeam că e bine, am zis, dezinteresat. Nu-i stă bine freza? - Zice că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Trebuia să fac asta pentru că mă aștepta o nouă zi și dacă voiam să prind și ziua de mâine cu o doză credibilă de sănătate mintală, eram nevoit să uit de noaptea trecută. Să rețin următoarele din opera care se înfiripa: personajul pe care îl creasem, un monstru, evadase din roman. Trebuia să mă conving că nu fusese în casa noastră noaptea trecută. (Cu Mercedesul de culoare crem era mai complicat fiindcă avea un număr de înmatriculare de California.) Că Terby
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de data de 1 noiembrie, știindu-se, că vremea atunci e nestabilă la Flt . Pregătesc un pachet cu lucrările mele - pe care le mai posed din cele peste 70 - pe care să le trimit liceului pentru expoziția, ce se va Înfiripa. Am găsit și prima scrisoare a Agathei, pe care am să v-o trimit În copie. Ea a făcut Începutul colaborării noastre. Mulțumiri călduroase și bune sentimente de la ai mei și de la V. Tempeanu </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
IV.1972”> Iubite domnule Dimitriu, Mulțumesc pentru osteneală și informații. Țiu, totuși, dacă se poate, ca articolul care e la d-na Tănase, să apară În vreo foaie locală, ca să se vadă, cu ce greutăți aveam atunci de luptat, ca să Înfiripăm ceva pentru binele public . Nu mă bucur prematur În privința „Șezătoarei”. Aștept totuși cu Încredere, căci Îl știu pe Cioculescu perseverent (cu trecere și ține la mine, dar mai ales la ideea de a reapărea o revistă de mare clasă, cum
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
sigur că material se mai găsește și mata știi să-l adulmeci, cu simțurile celui creat parcă de soartă pentru acest scop. Din prea succinta și uscata dare de seamă din ziar am Înțeles, totuși, că ceva măreț s-a Înfiripat În Flt. Regret că n-am fost și eu de față, dar pe de altă parte Îmi zic, că a fost mai bine așa, ca să nu fiu spin În ochii celor (sau celui), care s-au zeificat („autozeificat”, cum bine
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cosmic și maselor enorme de materie risipite și scintilând în acesta, desemnându-se ca un „punct final” al creației, „locul viu” unde materia, uriașă și oarbă, se „autodepășește” într-o particulă materială, trecătoare e drept, dar în care Gândul se înfiripă și își croiește galeriile sale de înaintare și contemplare. „Materia ce ia nu numai cunoștință de sine” mi se pare o fericită expresie a lui Leibnitz sau Hegel, dar materia - divina și atotstăpânitoare Materie, care se neagă pe sine (pentru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
veche, gospodăria bătrânilor căzuse în râsipă, și urmașii lăsau în paragină livezile și pustii grădinile; până ce iar Dumnezeu s-a îndurat și ne-a întors cu fața cătră soare. Atunci ca nepoții cei harnici s-au râdicat Românii ș-au înfiripat iarăși gospodăria strămoșilor. Cuza-Vodă a râdicat harapnicul de pe spatele nostru; măria-Sa regele Carol a făcut cu părinții noștri războiul cu Turcul; și iarăși vechea țară românească s-a încheiat ca un codru în primăvară. Și astăzi noi cei mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
200-300 pagini pentru un examen este o nimica toată. Rezultatele concrete se văd. Am arătat anterior că spre sfârșitul primului an de studenție s-a stins și dragostea mea pentru Sanda. A rămas doar cântecul pe care mi l-au Înfiripat “golanii” pe melodia unui șlagăr la modă, “Serțe”. “Sanda! tu te-ai jucat cu dragostea, /Sanda! cu inima și viața mea. Ai râs de mine, deși știai că te iubesc.” S-a cântat - până la terminarea studenției. În vacanța de vară
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ocup Îndeosebi de problemele secției de medicină veterinară. În familia ieșeană Ocupându-mă de problemele din facultate am lăsat În urmă problemele familiale. După primele luni de acomodare ale lui Milly cu orașul și obiceiurile locului, treptat, treptat s-a Înfiripat o nouă societate “a bucureștenilor moldovenizați”, care foloseam marile sărbători și diversele ocazii familiale pentru a ne Întâlni și a le marca Într un mod cât mai plăcut. Grupul era centrat la Început În jurul familiei prof. dr. Ionescu Gh., doamna
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
era centrat la Început În jurul familiei prof. dr. Ionescu Gh., doamna fiind dătătoarea de ton. Ulterior, grupul s-a restrâns la familiile Paul, Sasu, Grecianu, Coțofan și uneori Moroșanu, mai apropiați ca vârstă. Erau seri de vrajă, În care se Înfiripau povești, se recitau poezii, se glumea și mai ales, se râdea, cum numai În tinerețe se poate râde. Se găsea loc și pentru un pas de dans, deși spațiul locativ era destul de restrâns. Soțiile gazde se Întreceau În pregătirea bunătăților
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Cea a propriului subconștient, în care sunt înmagazinate toate informațiile privind istoria speciei și a universului. Tot ce s-a întâmplat în univers de-a lungul timpului plutește ca un lest în subconștientul uman. Din această nebuloasă a trecutului se înfiripează viitorul. Care la rândul său poate fi intuit de psihicul uman. Cuvântul e un mijloc, o simplă unealtă, un fel de găleată, ca să zic așa, de care o folosește pentru a scoate la suprafață acea apă lăuntrică din care curcubeul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o dispută între generații, ci ca o coexistență între texte și autori. E și firesc, într-o societate pluralistă, să nu mai poată fi menținută tirania unor forme colective, cum este cea de "generație". Cum vezi noua literatură, care se înfiripă sub ochii noștri (critici)? Sunt noutăți? Va face uitată noua literatură "vechea" literatură optzecistă? Cât de compatibile/ incompatibile sunt generațiile din interiorul literaturii române actuale? Nu am deloc impresia că avem o nouă literatură. Au apărut câțiva scriitori noi (nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Atelierele reclamă și ele personal calificat. Unul autohton, școlarizat, capabil să deservească în domeniu. Inițial au apărut dezbateri. O dată cu creșterea numărului de kilometri de cale ferată și a tonajului materialului rulant, dezbaterile s-au intensificat. Spre sfârșitul veacului s-a înfiripat tot mai limpede ideea că atelierele de la Pașcani nu trebuiau să mai rămână singurele în domeniu. Așa apare legea promulgată cu decretul 2195 din 28 mai 1892, pe care autorii vechii monografii o numeau „actul de naștere al Atelierelor C.F.R.
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
dotării armatei, asigurarea plății concediilor de boală și de odihnă etc. În regiunea Iași-Pașcani, coordonatorul activității greviste a fost Ilie Pintilie, alături de o echipă dinamică ce se deplasa până la Galați, Ploiești și București pentru organizarea mișcărilor. Deși mobilizarea s-a înfiripat exemplar, totuși, se pare, ea nu se ridica la nivelul expectanțelor, fiindcă nu a reușit să provoace mișcări revoluționare cu caracter general. De aceea, secretarilor regionalelor comuniste le-au fost trasate directive clare privind provocarea [sic !] grevei generale, căutând „în
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]