1,702 matches
-
lagăr, din lagăr în închisoare sau din lagăr în deportare, iar din spațiul deportării în clinica oncologică și înapoi, din clinică în deportare. În vederea unei "călătorii" dintr-o lume a detenției în alta s-a pus la punct un sistem înfricoșător: "corăbiile Arhipelagului" sunt nave de oțel închise ("vagon-zak"-uri) sau dube din oțel, iar "porturile" sunt închisorile de tranzit și punctele de tranzit ale lagărelor. În această succesiune de perindări dintr-o lume în alta, își dovedesc importanța închisorile de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
În anul 2009 apărea Iubește revoluția! Povestire neterminată scrisă în convoi militar în 1941, în traducerea lui Vadim Vasiliu. 2 Disidentul rus Vladimir Bukovski, care a trăit experiența detenției politice, explică acest interes prin atracția pe care o exercită necunoscutul înfricoșător: "Și tot n-a fost potolită setea omenirii, acel interes mereu fierbinte, pe care îl provoacă statornic închisoarea. Deoarece, din cele mai străvechi timpuri, omul s-a obișnuit să considere că cele mai groaznice lucruri pe lume sunt moartea, nebunia
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
care îl provoacă statornic închisoarea. Deoarece, din cele mai străvechi timpuri, omul s-a obișnuit să considere că cele mai groaznice lucruri pe lume sunt moartea, nebunia și temnița. Iar ceea ce este groaznic te atrage, te ispitește; necunoscutul este întotdeauna înfricoșător" (Vladimir Bukovski, Și se întoarce vântul, traducere din limba rusă și note de Dumitru Balan, Fundația Academia Civică, București, 2002, p. 26). 3 Stéphane Courtois (coord.), Dicționarul comunismului, traducere de Mihai Ungurean, Aliza Ardeleanu, Gabriela Ciubuc, Polirom, Iași, 2008, p.
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
l-a indus într-o stare de frenezie după care avea să moară. Apoi a fost redeșteptat la o nouă viață și reunit iarăși marii mame. Acest mit, devenit fundamentul neobișnuit al unui cult al misterelor, era pătruns de nuanțe înfricoșătoare, avea în serviciul său corpul sacerdotal al galilor. Aceștia, prin dansuri extatice unite flagelărilor, suscitau într-înșii o stare mistică de frenezie ajungând până la autoevirație. În ritul de inițiere, misticul lui Attis retrăia simbolic soarta zeului său în moarte și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fapt, printr-o părere personală, Tacitus nu face altceva decât să exprime opinia populară, sens evidențiat de citirea textului în lumina categoriilor religioase parvenite; în superstiție se poate vedea opusul față de o religie considerată genuină. Termenul de superstitio desemna teama înfricoșătoare în fața divinului ori a demoniacului și supunerea în fața a tot ceea ce depășea facultatea de a dispune de divin; cu trecerea timpului, conceptul a asumat un sens peiorativ, întrucât a exprimat atitudinea greșită în fața divinităților. Pentru el, dar și pentru Suetonius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dușmană, datorită greșelilor lor. Nici unul dintre persecutori nu a fost cruțat, iar sabia barbarilor și a celor răzvrătiți, a devenit sabia dreptății divine, care dăinuie și pe pământ, îl tolerează pe cel păcătos, dar pedepsește învârtoșarea sa în răutate. Zile înfricoșătoare au pătimit creștinii sub domnia lor: ruine, masacre și violențe comise într-o ascensiune înfiorătoare. Numai timpul le poate uita și că nu știa dacă era bine să-i plângă pe cei care au murit sau să se bucure împreună cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
adusă lui Acilius Glabriones, inițiatorul schimbărilor. În realitate, acuzația acestora se baza pe refuzul de prestării serviciului militar și de a administra treburile publice, două activități ținute pe atunci la mare cinste care, pentru romani, deveniseră o noutate scandaloasă și înfricoșătoare. Pentru Domițian, atitudinea lui Clement constituia un delict, un atentat față de stat, după cum a fost considerată de către Nero și dezertarea lui Thrasea Pactus din funcțiile publice. Nu era un delict numai ceea ce se uneltea contra statului, ci și ceea ce se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
zgomot, nici țipenie de om, nici o altă ființă vie, fie ea cât de mică, o musculiță, un gândăcel, nici o singură floare, nici un firicel de iarbă: nimic, nimic, nimic. Sub el un sol plin de mistere, pustiu, sumbru, necunoscut, instabil și înfricoșător, deasupra căruia levita ca o actriță de circ sub bagheta unui magician celebru. Cu alte cuvinte, plutea în vid, la nici doi metri de un teren arid cu nenumărate striații și denivelări, un fel de ravene reduse la scară, curbate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
produsele lor. Locuitorii din zonă, în special copiii, nu numai după ce se întuneca, chiar și ziua, speriați de părinți, nu aveau curajul să treacă prin aceste locuri primejdioase despre care circulau fel de fel de zvonuri, care de care mai înfricoșătoare. Unii îi considerau foarte periculoși, deoarece printre ei ar fi mulți geambași care vând și cumpără nu numai cai furați dar și copii; că în căruțele lor sunt lăzi pline cu aur și argint din comerțul cu copiii răpiți chiar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ar putea exista. Totul în jurul său era anapoda și anormal. Se afla undeva sus de tot, aproape de cer, iar schiurile, care-i erau strâns legate de picioare, nu mai aveau pe ce aluneca: sub ele era un sol tare și înfricoșător. Nu era nici zăpadă, nici gheață sau apă și nici pământ cu iarbă precum vara în tundră. Gheața și zăpada aceea albă și moale, în care părinții, moșii și strămoșii lui s-au scăldat de la naștere până la trecerea în rândul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dacă vrem; și noi o vom avea cu El la fel, dacă vom lucra poruncile Lui. Căci ceea ce are El prin fire cu Tatăl, aceea ne dă și nouă să avem cu El prin voință și prin har. Ce minune înfricoșătoare! Slava pe care a dat-o Tatăl Fiului ne-o dă și nouă Fiul prin harul dumnezeiesc. Și lucrul și mai mare e că, precum El este întru Tatăl și Tatăl este întru El, așa Fiul lui Dumnezeu este întru
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Deci toate sunt în stare să-i pedepsească. Era puțin ce le cerea. O pâine. De plâns era cel ce cerea. Un sărac. Spre milă îi împingea firea celui ce cerea. Era om. De dorit era făgăduința. Făgăduise împărăția cerurilor, înfricoșătoare era pedeapsa. Amenințase cu gheena. Mare era vrednicia Celui Ce primea milostenia. Dumnezeu o primea prin mâinile săracilor. Covârșitoare era cinstea. Primise Dumnezeu să Se coboare atât de mult. Drept era datul. Primea din averile Sale”. (Sf. Ioan Gură de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
îngerii mâniei vor răspândi foc, gata spre pedepsirea a toată fărădelegea. Pe lângă aceștia toată zidirea pământească și cerească, cea din îngeri și din Puterile mai presus de îngeri și cea din oameni va sta de față așteptând cu cutremur arătarea înfricoșătoare a judecății dumnezeiești. În fața tuturor se vor citi faptele noastre ale tuturor și se vor dezgoli toate cele ascunse, ca să-și cunoască astfel toți unii altora păcatele, ca și fiecare pe ale sale, citind fără amăgire cartea conștiinței sale: Mustra
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Mustra-te-voi, zice, și voi pune înaintea feței tale păcatele tale (Ps. 49, 22). Și iarăși: Înconjura-i-va pe ei sfaturile lor (Ps. 7, 2). Și iată Omul și opera Lui, judecător prea înțelept, având în față oștile înfricoșătoare și mărețe ale cetelor îngerești, se așază pe scaunul înalt, strălucind de toată dreptatea și împărțind fiecăruia prin hotărâre adevărată și dreaptă cele potrivite vredniciei lui; dându-le cu blândețe celor ce stau de a dreapta prin faptele cele bune Împărăția
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
stânga, respingându-i cu mânie în focul cel veșnic, gătit diavolilor și îngerilor lui”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 1, în PSB, vol. 81, p. 19-20) „Căci judecata aceea este cea din urmă și singura și cu adevărat înfricoșătoare și dreaptă. E cu atât mai dreaptă cu cât e mai înfricoșătoare, sau poate de aceea e mai înfricoșătoare pentru că e cu totul dreaptă. Și închide în ea, prin dreapta hotărâre a lui Dumnezeu, toate veacurile 72“. (Sf. Maxim Mărturisitorul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
îngerilor lui”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 1, în PSB, vol. 81, p. 19-20) „Căci judecata aceea este cea din urmă și singura și cu adevărat înfricoșătoare și dreaptă. E cu atât mai dreaptă cu cât e mai înfricoșătoare, sau poate de aceea e mai înfricoșătoare pentru că e cu totul dreaptă. Și închide în ea, prin dreapta hotărâre a lui Dumnezeu, toate veacurile 72“. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 1, în PSB, vol. 81, p. 20) „Căci
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Întâi, ep. 1, în PSB, vol. 81, p. 19-20) „Căci judecata aceea este cea din urmă și singura și cu adevărat înfricoșătoare și dreaptă. E cu atât mai dreaptă cu cât e mai înfricoșătoare, sau poate de aceea e mai înfricoșătoare pentru că e cu totul dreaptă. Și închide în ea, prin dreapta hotărâre a lui Dumnezeu, toate veacurile 72“. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 1, în PSB, vol. 81, p. 20) „Căci atunci a ajuns fiecare cunoscătorul adevărat al
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Dreaptă e judecata Ta, Dumnezeule! Ne-ai chemat și nu Te-am ascultat! Ne-ai adresat cuvinte și nu le-am dat 72 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: O judecată care n-ar fi deplin dreaptă n-ar fi chiar atât de înfricoșătoare, pentru că s-ar mai putea aștepta o revizuire a hotărârilor ei, pentru că cel condamnat ar mai avea mângâierea că nu e chiar așa de rău precum a fost socotit. (n. s. 26, p. 20) 80 atenție, ci am făcut fără
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
minunea dreptei hotărâri a lui Dumnezeu despre acestea cu privire la noi! Cum ne-a răsplătit cu chinul potrivit fiecărui fel de păcate! Pentru ticăloasa și vrednica de osândă plăcere a trupului am fost judecați cu dreptate să avem parte de gheena înfricoșătoare”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 1, în PSB, vol. 81, p. 20-21) „Va veni cu adevărat timpul când va suna o trâmbiță înfricoșătoare, scoțând un sunet ciudat; și tot ce vedem se va desface, căzând din rânduiala ce
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de osândă plăcere a trupului am fost judecați cu dreptate să avem parte de gheena înfricoșătoare”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 1, în PSB, vol. 81, p. 20-21) „Va veni cu adevărat timpul când va suna o trâmbiță înfricoșătoare, scoțând un sunet ciudat; și tot ce vedem se va desface, căzând din rânduiala ce se vede acum. Și lumea văzută va trece, primindu-și sfârșitul. Și se va arăta lumea celor cugetate, ascunse acum, descoperind tainele cu totul străine
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
poruncii dumnezeiești va scula din moarte nenumărate milioane de trupuri omenești deodată ca dintr-un somn, aducându-le la cercetare. Iar Dumnezeu va da fiecăruia răsplătirile drepte ale celor făcute în trup, fie bine, fie rău, dând tuturor marea și înfricoșătoarea și cea din urmă încheiere”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 1, în PSB, vol. 81, p. 26) „... scaunele vor fi puse în față și Cel vechi de zile Se va așeza (Dan. 7, 9) și cetele nesfârșite ale
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cel osândit la chinul fără sfârșit decât de toate celelalte feluri de pedeapsă”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 4, în PSB, vol. 81, p. 43) „Să ne gândim la ceasul înfricoșat al răspunsului ce va trebui dat în fața înfricoșătorului și temutului scaun al lui Hristos, când toată puterea cerurilor și toată mulțimea oamenilor începând de 73 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Vom fi osândiți nu numai pentru relele ce ni le-am făcut unii altora și prin aceasta nouă înșine, ci
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Mare, Regulile morale, Reg. 68, în PSB, vol. 18, p. 162) „Acesta este veacul pocăinței, acela al răsplătirii, acesta al răbdării, acela al mângâierii. Acum Dumnezeu este ajutător celor care se întorc din calea cea rea, atunci va fi cercetător înfricoșător și de neînșelat 102 al faptelor, al cuvintelor și al gândurilor omenești”. (Sf. Vasile cel Mare, Regulile mari, Cuvânt înainte, cap. I, în PSB, vol. 18, p. 209) „Atunci nu va mai exista inegalitatea care generează mila și toți vor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în preajma Ilenei Mălăncioiu adulmecă moartea, fâlfâie păsări de noapte nevăzute, se închid obloane; anotimpurile repetă spre neuitare ideea de Trecere. "Moartea mă caută de când m-am născut" (În lumina crudă a iernii). Prin somn o vizitează stafii, "ființe reci și înfricoșătoare" suscitând teroare: În zori cineva descoperă trupul meu / Care toată noaptea a săpat un tunel / Către lumea cealaltă". Nici primăvara, timp al expansiunii vegetale și al bucuriei ("mă uit la veverița care se joacă în brad") nu modifică umoarea melancolică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cavaleri cu zale roase, / Antihriști triști în robe violete". Descrierea se sprijină pe un limbaj procesional de epos! Se vânzolesc făpturi respingătoare sau fantastice: aligatori, cobolzi, inorogi, homunculi, arătări de "Turnuri Babele multicolore". Li se adaugă, în ton cu ansamblul înfricoșător: "Felii de tancuri, țevi de tun, chesoane". Ca într-un documentar filmic plural, demonstrația crește pe imagini vizuale, pe analogii și complementarități, pe date sugerând confuzia în absolut. Un amplu poem cu titlul Babel publicase anterior (1952) Pierre Emmanuel. La
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]