1,048 matches
-
încearcă să spună ceva, să iasă din strînsoare) Ilie, lasă-mă, mă doare... mă doare! Ilie: (furibund) De azi înainte, în colțul ăsta, în ăla și nu în altul, va fi un cal verde. Mina: Da... Ilie: Jură! Mina: (presată, înfricoșată) Jur! Ilie: Nu, nu așa. Nu te cred. Jură! Altfel... Mina: (fără ieșire) Jur! Ilie: Nu te cred. Mai din inimă! Mina: (concentrîndu-se, dorind să găsească tonul convingător) Jur! Jur! Jur! Jur! (pe față i se citește spaima și din
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pauză lungă) Gh. P. unu: Și? Gh. P. doi: Mi-a spus, simplu, rîzînd, că a știut din prima că amîndoi mințim..., dar că pentru el asta n-avea importanță... Pentru el, important era să ne știe despărțiți, suspicioși și înfricoșați... Asta era misiunea lor...; să ne bifeze ca pe niște "obiective cuminți", adică plesnind de frică. Gh. P. unu: ...Da, așa e... Și, totuși, nu înțeleg de ce trebuia să te înfricoșeze pe tine...! Gh. P. doi: Îți spun eu de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de azi...! Ia zi-i, cum te opui? (sonerie; pe măsură ce cei doi sînt cuprinși de panică, de frică, ascund dosarele, mîncarea, băutura pe sub masă, sub fotolii, sonerie devine asurzitoare; într-un tîrziu, Gh. P. unu se duce la ușă, ascultă înfricoșat și, în cele din urmă, o deschide; nu e nimeni; un început de relaxare; sună soneria telefonului; un moment în care se jenează de felul cum s-au comportat; Gh. P. unu ridică receptorul) Da..., bună seara, Ilinca..., știu că
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
departe de trebușoara lui... cu o față rîzînd că a păcălit revoluția și cu cealaltă plîngînd la căpătîiul trecutului... de aur... că pentru ei chiar că a fost de aur. Matei: (după o pauză în care se privește în jur, înfricoșați) Măi Octave, tu nu numai că gîndești prea mult, dar tu și vorbești prea mult... și prea tare... Octav: Bine, atunci să vorbesc pe scurt și în șoaptă... (în șoaptă) E drept ca după o revoluție să vină la putere
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mici și lumînări și mai mici. După aceea: avem lumînări pentru înmormîntare, pentru preoți, dascăli, clopotari, ăia care duc... alea... și pentru îndurerata adunare, lumînări pentru parastas, ictenie citire simplă, citire complexă, pentru nunți, botezuri... Femeia: (ca hipnotizată, presată, puțin înfricoșată) Eu vreau lumînări pentru pus pe morminte. Octav: Avem, cu cîte să vă servim? Femeia: ...două... sau trei... dar cît costă? Octav: Ieftin. Vi le punem la pachet? Avem sacoșe..., sacoșe mari, mici, mai mici, simple, cu poze, peisaje, portrete
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
arată că, în perioada 1521−1640, complementul intern este deosebit de des întâlnit în tot felul de texte, în special în cele religioase; este un obiect inanimat, actualizat printr-un nominal în acuzativ: Un om oarecarele înțelept mă întrebă o întrebare înfricoșată și dzise (VL, apud Frâncu 2009: 180) Greșiră oare cărți greșeale mari (VL, apud Frâncu 2009: 180) Lumină lumină (Domnul) derepților (PH, apud Frâncu 2009: 180) Petrecu acoló câțiva ani petreacere grea (VL, apud Frâncu 2009: 180). Pentru perioada ulterioară
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
întregii națiuni: „Dacă mai trebuie o dovadă de trăinicia neamului românesc pe pământurile ce i-au fost date cândva în stăpânire (subl. ns., I. A.), ea ne vine de peste Prut, ca o cotropitoare strălucire de adevăr. Un secol de opresiune înfricoșată, exercitată în chip voit și după un plan hotărât de forța imensă a guvernului țarist, cât și în chip inconștient de masa covârșitoare a restului Rusiei, nu a fost în măsură să înăbușe flacăra vieții naționale, care nu a așteptat
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
năprasnic În puhoiul dușman. Au murit acolo cu toții, până la unul, fără să dea un pas Înapoi. Acestea sunt numai câteva pilde din eroismul dat de armata românească În cruntele zile și nopți de la Cozmești și Mărășești. Cu Îndârjire și energie Înfricoșată au câștigat marea bătălie. Inamicul s-a oprit rușinat și Înfrânt. Zece divizii dușmane s-au topit În această bătălie. În preajma marilor lupte, oștașii români spuseseră: ,, Pe aici nu se trece! “ și așa a fost. Cuvinte : divizie, regiment, batalion = unități
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
și că trupul care a servit poftelor nebunești și fără de frâu ale sufletului va fi judecat și el împreună cu sufletul”. (Atenagora Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, XXXVI, în PSB, vol. 2, p. 504) „... Trebuie să știm că vom fi judecați la înfricoșatul județ al lui Dumnezeu nu numai în legătură cu problemele de credință, ca și cum n-am mai avea să dăm seama și despre viața noastră întreagă, după cum nici să nu credem că nu vom fi judecați numai despre felul în care viețuim, fără
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
fără margini, de care va suferi mai mult cel osândit la chinul fără sfârșit decât de toate celelalte feluri de pedeapsă”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 4, în PSB, vol. 81, p. 43) „Să ne gândim la ceasul înfricoșat al răspunsului ce va trebui dat în fața înfricoșătorului și temutului scaun al lui Hristos, când toată puterea cerurilor și toată mulțimea oamenilor începând de 73 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Vom fi osândiți nu numai pentru relele ce ni le-am făcut
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
deja la libertatea transcendentă. Potrivit lui, creștinismul se putea îndrepta abia de acum înainte spre veritabila lui împlinire, după ce și-ar fi lăsat în urmă milenarele reușite în veac, amestecul cu lumea aceasta, sacralizarea atîtor categorii și corpuri istorice. Se apropie înfricoșata judecată împotriva culturii, înfricoșata judecată împotriva istoriei, profetizează undeva Berdiaev. Produse derivate, potrivit lui Ko\akowski, obiectivări care riscă să prindă umanul în capcana imanenței, potrivit lui Berdiaev, performanțele istorice și culturale ale religiei sînt limpede situate de amîndoi în condiția lor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Potrivit lui, creștinismul se putea îndrepta abia de acum înainte spre veritabila lui împlinire, după ce și-ar fi lăsat în urmă milenarele reușite în veac, amestecul cu lumea aceasta, sacralizarea atîtor categorii și corpuri istorice. Se apropie înfricoșata judecată împotriva culturii, înfricoșata judecată împotriva istoriei, profetizează undeva Berdiaev. Produse derivate, potrivit lui Ko\akowski, obiectivări care riscă să prindă umanul în capcana imanenței, potrivit lui Berdiaev, performanțele istorice și culturale ale religiei sînt limpede situate de amîndoi în condiția lor secundă, față de care axul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
adâncă a patriei, bogată și frumoasă, dar nefericită, Cântarea României este un poem alegoric impresionant. O tristețe sfâșietoare pentru umilințele unui neam mândru, slobod și unit odinioară, se împletește cu imprecația teribilă aruncată asupra celor care l-au trădat. Semne înfricoșate vestesc, ca într-un apocalips, apropierea „furtunii mântuitoare”, când va să se arate eroul providențial, Mesia, de care se leagă speranțele de izbăvire. E clipa pentru care trebuie să se pregătească, cu brațul înarmat și cuget treaz, urmașii vitejilor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
atribute este asociat: Lo’ ta‘aroț mippenQyhem k YHWH ’ElohQyk" be-qirebek" ’Ql g":Äl we nÄr"’ (Dt 7,21; cf. Neh 4,8): „Să nu te înspăimânți de ei; căci Domnul, Dumnezeul tău, este în mijlocul tău, Dumnezeul cel mare și înfricoșat.” (C) G":Äl ’ A:ÄnQynó we-ra> koaƒ li-te>ón"ÖÄ ’Qyn misep"r (Ps 147,5): „Mare e Stăpânul nostru și preaputernic și înțelepciunea lui nu are hotar” (t.n.) (Urmează o înșiruire a faptelor minunate ale lui YHWH
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pe care o inspiră sunt în slujba dreptății și nepărtinirii. ... YHWH ‘ElohQy haššamayim h"’Ql hagga:Äl we hannÄr"’ šomQr habberÖ w"-ƒese: le-’oha>"yw... (Neh 1,5; cf. Dan 9,4): „Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare și înfricoșat, Tu care ții legământul Tău și ești plin de indurare față de cei ce te iubesc...” (C) Dumnezeu este mare, dar este îndurător și fidel legământului încheiat cu oamenii. ‘Oœe ƒese: la’al"pm ó-mešallQm ’awon ’">ÄÖ ’el ƒQiq benQyhem
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a firii umane, În acea noapte intră și natura În concurență demonstrându-și puterea imbatabilă ca În pragurile genezei. Și de peste firea Întreagă, până la hotarele auzului, Într o clipă se ridică, pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia Înfricoșată a frământării și a zbuciumului universal!... Puterile adâncului se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, Își dezlănțuiră asupra pământului Îngrozit furia lor prăpăditoare. Uraganele umplură jgheaburile largi ale munților, și ca niște imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
nopții Înalte... Și, Între cele patru hotare ale nesfârșitului, Întinderile oarbe tremurau cu răstimpuri scurte de Întuneric și lumină albăstruie, sub licăririle fugătoare și iuți ale focului ceresc... Fierbeau văzduhurile și cerurile clocoteau sub descărcările zguduitoare ale tunetelor, și pământul Înfricoșat se cutremura nemernic, până În cele mai ascunse temeri ale sale, sub ropotul de trăsnete care cădeau asurzitor prin Întuneric, ca niște imense bombe de flăcări, și spulberau, ca și cum ai sufla Într-un strop de țărână, frunțile de stânci Îndrăznețe ale
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ci pentru una estetică și umanistă: împăcarea cu soarta, prin integrarea în macrocosm. Proiectat în pură idealitate, atenuat de feericul înscenării dramatice, tragicul, în Deliana, are, ca în Miorița, seninătatea zâmbetului deasupra prăpastiei. Durerea nu exclude conștiința frumuseții lumii, magia înfricoșată pe care o exercită în tocmelile ei desăvârșite. În Soarele și Luna, Dumnezeu, constrâns de răzvrătirea celei mai mândre dintre făpturile sale, hotărăște, pentru a nu se nega pe sine, să nimicească lumea și să o rezidească, încorporând în noua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
al celui dintâi. Utilizând eficient comunicarea didactică profesorul are posibilitatea de a deveni „un exemplu nu abstract și impersonal, ci concret și direct pentru fiecare elev. El este un exemplu de eroism și curaj pentru copilul pe care-l știe înfricoșat și șovăielnic, un exemplu de iubire dezinteresată pentru cel pe care-l bănuiește lacom. el oferă toate exemplele și în același timp intimitatea relațiilor care îl pun în față cu un singur copil; este un singur și de neînlocuit exemplu
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
îmi prilejuiește înfrângerea ei, el ajunge, la rândul lui, să cunoască frica. Frica pe care eu am învins-o devine acum frica lui. „Celălalt“, cel care a provocat frica, este acum, prin replica violentă a celui care a învins-o, înfricoșat. Libertatea care se afirmă prin frică generează astfel scenariul întâlnirii dintre două frici: frica învinsă și frica celuilalt. „Frica celuilalt“ este cu atât mai mare cu cât cel care a învins frica vine în fața celuilalt „cu mâinile goale“. El este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mai fiu. Frica mă face să mă adun în mine și să-mi măsor întinderea în această supremă concentrație de ființă. Constrâns să mă retrag în mine și să mă „reculeg“ între hotarele primite, eu îmi percep identitatea ca identitate înfricoșată. Frica trasează conturul eului meu ca eu primit prin această contracție de ființă. Dimpotrivă, contemplarea liberă și decontractată a hotarelor mele se produce ca iubire de sine. Înainte de a mă deschide către altul, de a-l prelua între hotarele mele
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de destin și să întrețină, mereu vie, nevoia ca altul să hotărască pentru noi? Care să spună: „Se dă destin. Veniți să vă luați destin...“? Un altul care, speculând incapacitatea noastră de a hotărî, să ne facă să ne întrebăm înfricoșați: „Dacă nimeni nu va mai hotărî pentru noi?“ Ori de câte ori se ivește cel dispus să hotărască pentru mulți și toți din exces de libertate, el este precedat de cei dispuși să se supună din frica de destin. Aceștia îl creează pe
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
numeau cu dispreț pe aceștia "Septembriști". Legiunea aceasta diluată era, mai presus de orice, interesată de putere, răzbunare și îmbogățire. Cîțiva dintre legionarii veterani au inițiat proiecte politice revoluționare și reformatoare în domeniul social, înspăimîntînd și mai mult regimul. Burghezia înfricoșată a trecut în opoziție, capitalul evreiesc a dispărut peste graniță, iar prețurile produselor de bază au urcat pînă la cer. Legiunea a organizat propria ei "Poliție legionară", care va fi în fruntea anarhiei, a jafurilor, a crimelor și a degradării
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]