1,776 matches
-
ca să-l regăsești pe cel adevărat, ascuns în tine; n-ar mai avea rost să vrei să știi câți dintre intelectualii cu un prag al sensibilității și inteligenței de o anume valoare ar fi, potențial, disponibili acestei ciudate cumulări și înfruntări ale tuturor bolilor spiritului... Până la urmă, așa cum ai visat dintotdeauna, ai devenit, iată, Scribul, fără să mai știi dacă ar fi putut fi și altfel, chiar când toate încercările de a te ascunde și a te rătăci și a te
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
tineri înclinați a se supune constrîngerilor ei. Dar meritul emulației nu e al ideii sub canonul căreia s-au strîns tinerii, ci al persoanei care a reușit s-o întruchipeze, dovadă că filozofia nu e dispută de abstracțiuni seci, ci înfruntare drastică între persoane vii. Judecat după emulația pe care a răspîndit-o în generațiile care s-au succedat după 1989, Gabriel Liiceanu se poate considera un dascăl mîntuit. În ultimele două decenii, din contingentele de studenți care i-au trecut prin
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
-l transforme în con- știent”), cu prilejul acestei această călătorii Kazantzakis se recunoaște un adevărat oriental-occidental, mistuit de lupta ambelor forțe: „Sunt în noi, adânc, aceste forțe opuse”. Cu asemenea ochi atent nu atât la sinteză, cât la luptă și înfruntare, la personajele războiului interior și exterior, e văzută Italia Sfântului Francisc și a lui Mussolini, aflată sub atacul „lupilor Celui Viclean” asupra celor trei virtuți franciscane: „Sărăcie, ascultare de Dumnezeu, feciorie ... Dacă aceste trei mari virtuți ar fi biruit, dacă
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
urme - asupra locurilor, dar mai ales asupra ființelor. Tragediile, o știm cu toții, scot istoria din făgașul ei normal, desfigurează tot ceea ce ating, făcând ca evenimentele să fie trăite cu o intensitate necunoscută până atunci. După căderea lui Ceaușescu și după înfruntările dramatice care i-au urmat, Bucureștiul era un oraș rănit, iar rănile lui, mai mult sau mai puțin cicatrizate pe zidurile caselor, sângerau încă în mintea și în sufletul oamenilor... întocmai ca la Sarajevo. La prima vedere, Tbilisi nu pare
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
care trebuie să studieze și să-și aleagă cu grijă viitorul profesional. În compania noastră, ei par a se odihni întrucâtva de tensiunile acestui bellum omnium contra omnes. Vineri, 12 aprilie 2002 La Vincennes, de-a lungul săptămânii, am avut "înfruntări" cu directorul CEHD-ului: mic, urât și agresiv. E un profesor de vreo 50 de ani al Universității din Strasbourg, care se împarte între cele două slujbe și cele două ministere (Învățământ și Apărare), pe cale de a descoperi deliciile tiraniei
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
federal, cu precizarea: "evident, ar fi de preferat ca acest Stat să fie socialist!" (dar narcisicul politic va mai spune, de-a lungul Jurnalului, o liotă de alte extravaganțe și nebunii...). Pe 16 decembrie 1941, e demnă de interes o înfruntare cu "tovarășul" George Macovescu: "o discuție în timpul căreia el a apărat punctul de vedere al Partidului. Era vorba de un articol al meu, în care îl criticasem violent pe ultimul venit dintre poeții lozincarzi"... O altă amintire concretă e notată
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
e, în mod curios, un corolar al stării de semitrezie, în care conștința continuă, pe anumite parcele, să fie activă, iar tangența lui cu realitatea de toate zilele naște o ambiguitate încărcată de fior poetic. După ce traversează lunga perioadă a înfruntării pericolelor elementare, cu nădejdea aclimatizării, cu tenaticitatea dată de iubire, Călin trebuie să rezolve din nou, și pe tărâmul imaginat, dilemele conviețuirii între oameni, să reintroducă apologia divinității, ideea binelui și a răului, chinul păcatului, normele legii, spre a împiedica
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
în scenă o dramă nu mai puțin sofisticată și artificială. Pentru prima oară în teatrul românesc, exact ca la Racine, totul se joacă în replici pline de argumente subtile, de aluzii și de nuanțe. Nu se întîmplă nimic decisiv, căci înfruntările se rezumă la dezbaterea de proiecte. Iar replicile servesc personajelor mai ales pentru a-și ascunde gîndurile, pentru a se sonda reciproc, pentru a-l convinge pe celălalt. Nici urmă aici de retorism romantic, deoarece Davila îl detesta, gonindu-l
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
drept anume ce de dînsa mi-este dat, Nu le țin asupra-mi, mamă, fală, drept și voivodat, Decît numai ca o slugă a puterii domnitoare, Decît pentru a ți le-așterne, ție, ție, la picioare." (Act. II, sc. 2). Înfruntarea centrală are loc între doi eroi principali, Vlaicu-Vodă și Doamna Clara; în lupta lor surdă pentru putere, absolut totul îi desparte - originea, religia, atașamentul față de țară, dar mai ales tactica adoptată; în timp ce unul tergiversează în permanență, amînă continuu deciziile, așteptînd
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
fiind adepta deciziilor rapide pentru cîștigarea definitivă a partidei. Cînd Vlaicu și-a împins, după părerea ei, prea departe jocul amînării, nu ezită să hotărască suprimarea (eșuată) a voievodului. Nimic mai racinian decît cuplul central al piesei, peste a cărui înfruntare plutește umbra duelurilor de tipul Agrippine-Neron. Celelalte personaje ale dramei apar mult mai șterse. Davila introduce, în miezul acțiunii, un conflict de data asta cornelian și dă mare importanță relației de iubire dintre Mircea și Anca, fiica Doamnei Clara, simbol
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
al cincilea, într-un fel de happy end facil; e drept că o misterioasă încleștare a urcat tot timpul pe parcursul piesei, scenă de scenă, fără să bănuim, pînă în actul al IV-lea, actul tuturor dezvăluirilor, cum se va termina înfruntarea. Pînă la Vlaicu-Vodă, drama istorică în versuri alternase între două variante: cea romantic-retorică de factură hugoliană (Alecsandri) și cea popular-arhaică, folclorică (Hasdeu); Davila le sintetizează pe amîndouă într-un spirit propriu, depășind însă evident modelele precedente. La prima vedere, formula
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
ilustrări ale unor principii, ale unor opțiuni religioase și filozofice. In vîrful piramidei, cei doi eroi care își dispută întîietatea reprezintă nu doar două caractere opuse, ci două viziuni diferite asupra guvernării Țării Românești și a destinului ei. De dragul unei înfruntări dramatice între ideologiile la modă în România anului 1900 - modernismul occidentalizant și naționalismul -Davila mută în secolul al XlV-lea o dispută contemporană, transformîndu-l pe Vlaicu-Vodă în patriot de factură sămănătoristă. În dramă se înfruntă deci lumea autohtonă și cea
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
verbal suplu îl întîlnim și în scenele centrale, adică în acele scene care, pînă la Davila, reprezentau momentul lungilor tirade; în locul lor, autorul creează tensiune prin construirea de replici scurte, neașteptate, sub vălul larg al aceluiași alexandrin românesc. Una dintre înfruntările decisive dintre Doamna Clara și Vlaicu-Vodă arată astfel: „Clara: Ei bine, Nu mă-ntrebi pe cine ales-a fiica mea? Vodă (în silă): Ba da. Pe cine? Clara (arătînd pe Mircea): Iată-l. Vodă: Mircea? Clara: Da, el însuși! El
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
protestat, dar pe urmă a căutat cu tot dinadinsul să-mi arate că e diferit. În adolescență m-a păscut un mare pericol, să-l pierd. Magnetismul teribil dintre noi de la început se transformase în măcinare și într-o continuă înfruntare. "L-am întors acasă prin rugăciune". L-a salvat și mintea lui strălucită, talentul lui neobișnuit pentru matematici. Mă intimida cu inteligența lui, găsea rezolvări la probleme complicate care-i întreceau vârsta, nu învăța din manual demonstrațiile unor teoreme, le
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
cunoaștere atâta vreme cât nu simți că lumea ți se opune, că ea reprezintă pentru tine o rezistență ce trebuie necontenit învinsă." (Acte originale...) și "Nu se poate scrie în afara sentimentului că lumea " obiectele, ființele și fenomenele sale " trebuie tot timpul învinsă. Înfruntarea aceasta e una fără sfârșit. Orice text încheiat și orice încetare a războiului e o victorie incertă, provizorie. Literatura reprezintă o tentativă de a conferi limbajului procesualitate. Ea s-a născut din revolta împotriva limbajului uzual care reduce la o
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
la cinema Capitol cum anume se uită Paul, Pol adică, la Robert Redford și la femeia golancă pe nume Katherine Ross. Le-a și spus hippioților, la bar, cum anume se va uita la colonel cînd va fi să fie înfruntarea finală după ce se va fi ras în cap. A exersat uitătura la masa lor din fundul localului, nu departe de intrarea la wc, a privit țapăn în fumul țigării și și-a mai compus și rictusul de blazare; așa îl
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
Jean-Jacques Nattiez - în anii '70 promotor al structuralismului și semioticii muzicale, ades atacat de confrați în ultimul deceniu dar considerat mereu și de toată lumea ca o personalitate incontestabilă și de primă mărime - a făcut obiectul unor seminarii profesionale presărate de înfruntări. Într-o paranteză imaginară, două observații: 1) Un referat profesional serios, cum este cel al profesorului Nattiez, nu este o sumă de elogii sau invective, ci o lucrare științifică în toată regula, în care fiecare cuvânt este atent ales, cântărit
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
o dialectică intimă cu religiosul. Ceea ce nu înseamnă că erau neapărat acaparați de religie. Sigur, unii din ei au mers chiar pînă la capăt sau pînă aproape de capăt. Așa ar fi Steinhardt, probabil Balotă sau Dinu Pillat. Alții au cunoscut înfruntări sau îmbrățișări caracteristice personalității lor. Cartea filozofică de debut (în franceză) a lui Șora combină în mod spectaculos neotomismul cu marxismul. Doinaș ne dă o versiune specială a psalmilor. Negoițescu, homosexual deschis, scrie pasionat despre Sf. Teresa de Avila și
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
un mijloc, nu un scop, simplu vehicul pentru un adevăr care îl transcende. Sare în ochi la el importanța extraordinară pe care dialogul și procedeele dramatice le dobîndesc în narațiune. Scenele cruciale din marile nuvele se rezolvă în dialog, în înfruntările spectaculaose dintre Ana, Ghiță și Lică - în Moara cu noroc -, dintre Simina, Șofron, Iorgovan și Busuioc - în Pădureanca -, dintre Mara, Trică, Persida și Națl - în Mara etc. Lecția lui Stifter a fost asimilată, dialogul concentrează esența acțiunii, nuvelele pot fi
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
pe care-l asumă elită societății. A trăi cu stil și a muri cu stil, fie acesta și kung-fu este ceea ce filmul lui Wong Kar-Wai pune în scenă. De menționat că artele marțiale reprezintă filosofia acestui stil de viata, ca înfruntările dintre maeștri pun în acord lupta cu un joc al minții, un joc de subtilități învăluit în complicate parabole însoțite de o gesticulație care le armonizează. Biografia maestrului Ip Mân (1893- 1972), interpretat de talentatul Tony Leung, devine o caligrama
Kung Fu și estetism by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3230_a_4555]
-
barbari și neputincioasă să-și conserve elita, cetatea s-a lărgit cu societatea. Aici, în confruntarea omului cu infernul celorlalți, civilizația, cîștigată în lupta dreaptă cu natura, a avut de suferit. "Robirea celor mai slabi" apare, în mod necesar, în înfruntarea dintre clase. Naivitatea luminoasă a lui Kogălniceanu speră că, avansînd, civilizația se va lepăda de ea. Noi, oameni cu un veac mai bătrîni, putem să-i spunem că sub aripa civilizației ea doar devine mai perfidă. La fel, netrecut încă
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
sa, acest fragment de proză: A fi conectat... care, în istoria literaturii noastre, peste zeci și zeci de ani, se va alătura în mod firesc celeilalte Tentative, a Sărmanului Dionis... Ce viață și ce vervă ideatică și lexicală în bezmetica înfruntare gherieră a neprețuitelor pagini ce urmează și pe care le citim cu zîmbetul senin provocat de adierea Geniului: "Azi 31 martie 1933, am stat de gardă, eu soldat Nicolae al lui Cristea din Olari județul Prahova. Și a trecut o
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
arată bunăvoință. Copilul Păunii Văduvei ia premiul întâi doar până când tatăl, doar aparent absent, al unui copil cu care nu se poate compara intervine hotărâtor. Funcționează, așadar, la Caragiale un determinism întrucâtva facil. Copiii sunt marionetele părinților lor, paravane pentru înfruntările lor și le vor copia, la vârsta îmburghezirii, purtările întocmai. De-asta nici nu-l interesează, ca indivizi care n-au cum să devină altceva decât ce-a fost sădit în ei. Ce s-a observat mai puțin e că
Caragiale și copiii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4588_a_5913]
-
cu Gardă de Fier pentru a-l forță pe rege să formeze un guvern de uniune națională sau exclusiv penetist. Dar, cum se știe, regele a recurs la dictatură personală, după interstițiul de 44 zile al guvernului Goga-Cuza, urmînd cunoscutele înfruntări cu Gardă de Fier, asasinarea elitei sale conducătoare și, apoi, datorită complicării situației internaționale, tragicele cesiuni teritoriale din 1940, care au grăbit abdicarea regelui și instalarea dictaturii militare a generalului Antonescu, pe care autorul o consideră că mai apropiată de
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
cuvine"... Mai rețin un portret paradoxal al certărețului Camil, pe care Peltz îl descrie, ca să vezi, drept un om cu vocația prieteniei. Totuși, răfuielile lui cu actorii, ca dramaturg care ținea la text, nu scapă neamendate, în episodul despre o "înfruntare" cu Lucia Sturdza-Bulandra. În rest, conflicte multe, și persecuții. Atunci, îmi spunea, mă închid în casă și notez în Jurnal ceea ce nu am unde publica! Într-adevăr, ținea un jurnal în care își spunea oful...". Din nou, cititorul dinaintea mea
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]