2,071 matches
-
am promis doar c-am s-o văd. S-ar putea ca el să fie serios în toată treaba asta, dar eu nu sunt. Nu ești serios? Te-ai înfuriat când ți-am spus că am acceptat și acum te înfurii când îți spun că n-am acceptat de-adevăratelea. L-ai înșelat, l-ai mințit? Acum ești de partea lui? Mă întorc la Londra! Emma se opri locului, roșu ca racul la față, și izbi din picior, în trotuar. Haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
exasperat și de agresivitatea tonului lui Hattie, de parcă totul ar fi pornit din vina lui. Își spuse: „N-are nici un pic de simț al umorului, nu știe să sesizeze partea nostimă a unei situații. De ce-o fi atât de înfuriată pe mine?“. Apoi încercă s-o dreagă: Vreau să spun că ești nou-venită în orașul ăsta... Și ce-i cu asta? Aș putea să te conduc prin oraș, să te prezint... asta-i tot, nu trebuie să te gândești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
camera de zi, dar cu ușa întredeschisă ca s-o audă pe Pearl când avea să strige. Se simțea îngrozită și insultată de mulțimea de afară a cărei zarvă nu părea deloc să se diminueze. Totodată, era profund rănită și înfuriată de josnica trădare a lui Tom. Totul era atât de urât, definitiv compromis. Îi părea rău că o lăsase pe Pearl să iasă ca să-l caute; asta ar putea să pară o capitulare, ca și cum ea l-ar fi urmărit. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
capul pe jumătate și rosti pe o voce posomorâtă: — Stellei? Nu. Se întoarse apoi cu fața, își vârî mâna în buzunar și scoase ceva, două fragmente mici, albe, pe care le ținu în palmă. Adăugă: — Am spart asta, m-am înfuriat și am spart-o, dar poate fi reparată. Vezi, figurina asta mică japoneză, din fildeș, un om cu un pește, de fapt un pescar cu coșul, uită-te sub piciorul lui și observă cu câtă migală sunt redate faldurile veșmântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deprimată și apoi, spre surprinderea lui Brian, extrem de furioasă din pricina insinuării lui că, la mare, și-ar fi expus deliberat sânii spre beneficiul lui George. Brian își retrăsese cuvintele și, pe urmă, cum Gabriel nu mai contenea cu reproșurile, se înfuriase la rândul lui. Repetaseră întreaga obișnuită ceartă sterilă în legătură cu purtările lui George, pe parcursul căreia Gabriel își amintise subit că avusese cu o noapte înainte un coșmar în care-l văzuse pe George plutind inecat. Și acum, era stăpânită de convingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
casa celor două Iepe, se poticnea de călcâiele colegului din față, se dezechilibra și îl împiedica pe cel din urma lui, și tot așa. Instructorul se răstea la el furios: "Marcu! Unde naiba te uiți! Privirea înainte!". De fapt îl înfuriau toți cu curiozitatea lor bolnăvicioasă. Ce dracu' găseau de văzut la casa aia burgheză? Se răstea la toți deopotrivă: "Privirea înainte! Sunteți un detașament de pionieri! Nu o adunătură de neisprăviți!". Se vorbea în cartier vocile erau gâtuite de surescitare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dar Chițu o înhață și o ia la fugă, cu geanta subsuoară, pe o alee ce îi scoate în spatele restaurantului și de acolo mai departe, pe străduțe depărtate de forfota orașului. Punctul matematic, în pizda mă-sii! strigă deodată Mazilu, înfuriat din senin. Chițu se întoarce către el cu prefăcută indignare: Hei! ce te-a apucat? Aveți dreptul să faceți glume! N-ați auzit? Cu condiția să nu spuneți tâmpenii! Băieții se prăpădesc de râs. Pe străduța unde au ajuns nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
este, poate, adevărat că soarta este stăpână pe o jumătate din acțiunile noastre, dar că tot ea ne îngăduie să cârmuim noi singuri cealaltă jumătate, sau aproape. Și eu asemăn soartă cu una dintre acele ape distrugătoare care, atunci când se înfurie, inundă câmpiile, distrug copacii și casele, iau pământul dintr-o parte și îl duc în altă parte, și fiecare fuge dinaintea lor; fiecare cedează în fața violenței lor fără a putea să li se împotrivească în vreun fel. Cu toate că aceste ape
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
hotărăsc. Ceea ce m-a determinat au fost cele 4-5 kg pe care le-am acumulat în plus, căci timp de mai mulți ani am avut o greutate constantă de 95-96-97 kg . Dar când am ajuns la 101 kg, m-am “înfuriat”. Știam deja că dietele nu mă pot ajuta deși în trecut încercasem de vreo câteva ori și așa ceva, dar încă nu mă “prinsesem” care-i treaba cu ele. Lucrând la cauza spirituală și schimbându-mi felul de a gândi și
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
să-i răspund. În vremea asta, de câte ori ieșeam pe stradă mă uitam la toate femeile mai simple în speranța că o voi reântâlni pe femeia de la frizerie. Ajunsese un fel de obsesie. Mă urmărea țipătul ei oribil, insuportabil. Uneori mă înfuriam și dacă aș fi întîlnit-o aș fi fost în stare s-o strâng de gât. Datorită țipătului ei, toate se răvășiseră de la locul lor. Bruma mea de echilibru se dusese dracului... Acum mergeam ca un câine ținut în zgardă, la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
rolul unui Don Quijote scrântit la minte și m-a sfătuit s-o las baltă cu investigațiile pe această temă. Lumea comenta răutăcios interesul pe care-l arătam unei întîmplări oarecare. În loc să-i explic ce era în capul meu, m-am înfuriat și i-am strigat: "Mă dezgustă să te aud vorbind astfel. Nu vezi că și tu porți o mască de sticlă?" Ce mai, m-am purtat ca un neghiob. Rezultatul a fost că am îndepărtat de mine și ultimul om
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe cei trei îmblînzitori să mă aștepte afară și nu mi-a trebuit prea mult timp să constat că roșcovanul luase într-adevăr stampa cu el. M-am întors și le-am spus, dar vorbele mele avură darul să-i înfurie și mai rău. M-au învinuit că-i mințeam, că roșcovanul era o născocire de a mea și că, la urma urmei, eu fugisem după îmblînzitor pe stradă; mai târziu, beat, îl înjunghiasem. Au început să mă amenințe și, înainte de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
avea probe destule și era primejdios să se afle ce știa. Într-o zi l-a întrebat pe unul care îl urmărea cu un câine lup: "Ce-aveți cu mine?" Individul a rânjit fără să zică nimic. Asta l-a înfuriat. "Ce-aveți cu mine? i-a strigat. Nici nu mă cunoști." "Eu nu te cunosc, a chicotit individul, dar te cunoaște dresorul șef. Eu execut ordinele dresorului șef." Și s-a îndepărtat. Toate aceste urmăriri i-au confirmat că nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lui ar putea pătimi și copiii, și-a schimbat atitudinea și a încercat să-l convingă să lase totul baltă. Dar cum el se încăpățîna, i-a devenit ostilă. Când îl auzea repetând că era hotărât să dovedească adevărul, se înfuria: Acum nu e vremea să fii Don Quijote. Mai bine fă ce face toată lumea". "Inclusiv să latru?" a întrebat-o el. "Inclusiv să latri dacă trebuie să-ți salvezi copiii. Vrei să-i împingi singur în ghearele cîinilor?"... Culmea era că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se ostenește măcar să-mi răspundă, și tot ea face pe bosumflata dacă îmi îngădui un răgaz? Nu-i mai scriu o iotă, uite așa! Să se ducă la toți dracii! Puțin îmi pasă! Păcat de atâta osteneală!" Eram așa de înfuriat că tare aș fi avut poftă să dau buzna în camera ei, s-o zgâlțâi de umeri și să-i arunc disprețuitor, în față: " Ce crezi tu, prostuțo, mult o să mă joci tontoroiul? Nu ți se pare că ai întrecut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu nebunia, care ne-au cutreierat. Dar această disecție, rece, fără dinamism, prea puțini cititori ar fi parcurs-o. În orice caz, amândoi aveam în ființele noastre câte un mic nebun care trebuia să fie închis. Numai că nebunii noștri, înfuriați de lanțuri și cătușe, sfărâmaseră temnița ieșind afară, în libertate... ... Când la orizont se ivi sprinceana de lapte a zorilor, amândoi zăceam istoviți, cu trupurile dogorind ca jarul. Suflam din greu, sacadat, aerul nu ne mai ajungea. I-am trecut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
om de la primărie să mă cheme acolo. Eram la clasă iar la primărie am ajuns târziu. Mi-a ieșit în întâmpinare notarul, Ion Bărbuță, să mă pregătească pentru întâlnirea cu Bera Bercovici, secretarul PCR al plășii Tecuci. “Vezi că e înfuriat rău!”. I-aș fi spus cine știe ce vorbă de-a rostogolul dar și notarul și toată lumea erau prea speriați de valul de arestări care începuseră să zeciuiască liniștea comunității. Mi se strecura în suflet o teamă bolnavă, altceva decât teama din
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
timp să capete un nou fiu, iar după ce stă de vorbă cu profetul Tiresias, care-i dezvăluie viitorul, avem toate motivele să-l bănuim că și-a lăsat oamenii să înjunghie câteva animale din cirezile lui Apolo, pentru a-l înfuria pe zeu și pentru a provoca uraganul în urma căruia ajunge singur în insula frumoasei nimfe Calypso unde va zăbovi cu plăcere șapte ani încheiați. Nu calul troian, ci felul cum a păcălit sirenele este principala sa capodoperă. Deoarece a reușit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
poruncești e ca și cum ai respira, nu credeți? Până și cei mai nenorociți ajung să respire. Chiar și cel din urmă om din societate își are măcar perechea sau copilul său. Dacă e burlac, un câine! Esențial e să te poți înfuria fără ca celălalt să aibă dreptul să-ți răspundă. "Un copil nu-i răspunde tatălui său!" ― cunoașteți formula. Într-un sens, e o formulă ciudată. Cui i-ai putea răspunde în lumea asta dacă nu celui pe care-l iubești? într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Dacă aș fi fost prietenul adevărului și al inteligenței, așa cum pretindeam că sunt, nici nu mi-ar fi păsat de întâmplarea aceea, demult uitată de cei care asistaseră la ea. Cel mult nu mi-aș fi putut ierta că mă înfuriasem pentru o nimica toată și că, furios fiind, îmi pierdusem prezența de spirit, nemaiștiind face față consecințelor mâniei mele. În schimb, singurul meu gând era cum să mă răzbun, să lovesc și să înving, ca și cum adevărata mea dorință n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
acum cu vinovăția mea! Dacă crezi că mutra mea i-ar fi împiedicat! Si pe urmă eu nu știu să mă indignez în tăcere. Eu știu numai să torn vorbele reci sau fierte. Mi se părea 222 si Norv se înfurie pe mine vinovată că Rim sufere pe Ce să fata - O sufere! ... O pre? mejdii, nu vedea pe cealaltă așa de amuzant Rimul cu "fecioara" lui! Și Nory, un moment serioasă, râse iar. "Fecioara" încoace, "fecioara" încolo! . . . "Fecioara din Orleans
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
-o în seamă. Cățelușa a început,însă, a scheuna,încet, implorând mâncare. El se stropși la ea. Ea se dete într o parte, dar, cu glasul scăzut, discret, parcă, insista, să i se dea o chișcătură de carne. El se înfurie. Înfipse cuțitul într-un mușchi, apucă, furios, pușca, de țeavă, și o împinse, cu putere, spre cățelușă, voind s-o lovească, pentru a o îndepărta. Micul animal se feri. Patul armei nimeri în trupul unui copac. Glonțul porni, pe țeavă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și conflictul era gata să izbucnească tocmai În ziua când Palomino a venit pentru prima oară. Julius era În camera Nildei și voia să afle cînd avea de gînd să-și boteze copilul. Nilda, luată pe neașteptate, mai-mai să se Înfurie la Început, dar pe urmă Îi spuse că ea nu era catolică, ci evanghelistă. Și apoi Începu să-i explice ce Înseamnă să fii evanghelist și că existau mai multe religii și că religia catolică nu era neapărat cea adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ieși glonț s-o anunțe pe Vilma, care tocmai se scula de la masă, În bucătărie. Nilda se amestecă strigînd că nu trebuia să pîrască pe nimeni, dar că făcuse foarte bine venind să le spună ce se Întîmplase. Vilma se Înfurie abia cînd Julius o Întrebă ce Înseamnă pișicher. „Vino“, Îi spuse. — Carlos! Coboară te rog din trăsură, ca să se poată juca Julius... E ora lui de joacă. — Și a mea. Vilma și Julius au rămas Înmărmuriți și fără să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o uniformă albastră, impecabilă dimineața și murdară după-amiaza, cu gulerașul alb scrobit și strălucitor, la fel ca toți ceilalți copii de la colegiul Inmaculado Corazón. Călugărițele veniseră toate din America de Nord și erau cu adevărat bune, cu excepția uneia poreclită Roșcova, care se Înfuria ușor și se Înroșea toată. Visau să aibă un colegiu nou, mare, modern, cu capelă și sală de festivități Într-un alt corp de clădire, complet separate, cu multe săli de clasă și curte mare cu gazon pentru un teren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]