1,615 matches
-
spune Luke, întorcându‑se spre mine. Tu știi care e percepția despre mine în orașul ăsta? Percepția generală este aici - nu știu din ce motiv - că nu mai sunt ce‑am fost. — Că nu mai ești ce‑ai fost? îl îngân, îngrozită. Asta e ce‑am auzit. Luke trage aer în piept adânc. Și în toate zilele astea n‑am făcut altceva decât să mă dau peste cap pentru a‑i convinge pe acești oameni că se înșeală. Că am totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mi tremure, trădându‑mă, și trag aer adânc în piept. Nici mie nu‑mi merge extraordinar. Ridic privirea, dar Luke nici nu s‑a clintit. Ai putea... ai putea măcar să‑mi arăți puțină înțelegere. — Să‑ți arăt puțină înțelegere, mă îngână Luke pe un ton alb. Știu că mi‑am făcut‑o cu mâna mea... Da! Așa e! Vocea lui Luke explodează, revărsându‑i frustrarea acumulată și, în fine, se întoarce și mă privește. Becky, nimeni nu te‑a obligat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tău. Despre părinții tăi, cum chestia asta le‑a distrus și lor viața... probleme din copilărie... probleme în relații... evident, astea sunt doar câteva idei! Ridică privirea. Și, daca‑i putea să și plângi un pic... — Să... să plâng? o îngân, siderată. — Nu e obligatoriu. În nici un caz. Zelda se apleacă în față, cu sinceritate. Vrem ca asta să fie o experiență care să‑ți folosească și ție, Becky. Vrem să te ajutăm. Așa că în platou se va afla și Clare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
da. Îi cade fața. Dumnezeule, de ce‑oi fi făcut asta? Mă las înapoi, sprijinită în coate și închid ochii. Deodată, fără nici un motiv, mă simt complet epuizată. Deci mâine pleci, zice Caspar, luând o gură de bere. — Mâine plec, îl îngân, cu ochii în tavan. Mâine plec din Anglia și zbor spre America. Las totul în urma mea și o iau de la zero. Mi se pare complet ireal. — Sper că nu e un zbor din ăla în zori? spune el, uitându‑se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la farmecele lui Pinky ca întotdeauna, își continuă drumul, iar viața sa rămânea tare ca piatra și netulburată de iubire. La momentul potrivit, se va găsi pentru el fata potrivită, fără intervenția unei povești de dragoste. Între timp, se distra îngânând cântecele de dragoste de la radio, ciupind-o și necăjind-o pe fata ciudată din autobuz care îi atrăsese din întâmplare privirea. Astfel, fu o adevărată surpriză când Pinky își schimbă strategia indirectă cu una directă pentru a fi recunoscută. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
urmărindu-i prelingerea cu o privire împietrită, în timp ce Geta parcă s-ar fi încrâncenat pe un soi de blestem. Oh, nebună să fii să mai faci copii în vremurile astea. — Se mai găsește, se mai găsește, mărunțea Vasilica din buze, îngânând-o, contrazicând-o. Femei ca lumea, sănătoase la cap... Degeaba c-a dat drumu’ la avorturi, că la destule le arde să se reguleze cu folos. Păi, Mirela, Getuțo, prietena ta și a Roșioarei... Roșioara puse ceașca cu gura-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lui de tată încât devenisem cu totul dependentă de el, când ieșea din casă mă simțeam neajutorată, aproape că mă transformasem și eu într-o copilă în primele ei luni de viață, iar el era fericit, plin de viață, îmi îngâna în urechi cântece pentru copii și mă bătea ușurel cu palma pe spate. Unde a dispărut toată abundența aceasta care se ivise dintr-odată în onoarea ei, în onoarea micii familii care se născuse, așa apropiați și dependenți unii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de ortodox amator mă împiedicau să-i spun simplu: dă-l afară! Din dilemă m-a smuls chiar ea: Azi e luni. Peste trei zile, vineri, m-am programat la o clinică, pentru chiuretaj. Eu aș zice să-l ții, îngânai cu jumătate de gură. Sigur, îl hrănești și îl legeni tu noaptea în brațe, ca să adoarmă. Vezi să nu afle mama nimic. A revenit sâmbătă. Gata, s-a dus! Era băiat. Singurul lucru care îmi vine în minte e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ochi, buzele se despărțiseră dând la iveală scrâșnetul dinților. Sufletul bătrânului preot fâlfâi scurt, dădu ocol adunării, se năpusti în cavou, apoi ieși la lumină și se pierdu peste plopii cu ciori, în direcția soarelui cu colți. Fanfara cânta greoi, îngânată de plânsul înăbușit al femeilor. La pomană fură invitați doar cei din familie, morocănoși, dar siguri că au rămas în viață. După ospățul în reculegere sufletească, Bunica sparse gheața amintindu-și de perioada în care Bunicul fusese luat la canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Belphegor, demonul cel machiavelic și laș, al amăgirilor și al deșertăciunii. Din acest motiv și pentru că orice lucrare a ispitei trebuie depășită și repudiată individual, în planul strict material, eu nu aș fi avut cum să intervin. Da, da, îl îngână Dan, malițios. Mecanismul alegerii... Înțelegem! Exact! i-o taie Bursucul. Să nu mai pierdem vremea. Să pătrundem! Continuăm in situ, dacă vreți, captivanta noastră conversație. Cheia mânuită de Avocat se afundă scrâșnit și culisează îndărătnică, în ditamai broasca mânăstirească, iar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
invizibile vârtejuri de asediu, în lungul osiei înfierbântate a nopții și încărcând-o, la propriu, cu roiuri de licurici electrostatici, violenți, devastatori și pocnitori! Hai, Frați! Hai, Frați! Hai, Frați! De la Domnul nostru vă porniți, Zburați și ne scăpați! Îngerul îngână, țeapăn, vorbele, cu privirile întoarse înăuntru. Cuprins de frică, Dănuț își smucește capul din grumaz și înlemnește. O cunună, o împletitură vie de aripe, cu penele fâlfâinde, de nea, ca ale unei colonii arctice de goelanzi, paznici impunători ai ouălor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
În fața asaltului sănătos asupra antreurilor, dat cu ghiotura de către comesenii hămesiți, Îngerul păstrează, lingav, o firavă rezervă politicoasă. Ce-ai mămico? Ție nu ți-este fomică deloc? Deloc!? Mânca-l-ar mama pe el, de dulcișor...! Arătosule! Frumosule! Țoc-țoc! îl îngână Lili. Era, de altfel, un fapt verificat și răs-verificat, notoriu, că nevasta nurlie a lui Mariusache avea cârlig la bărbații blonzi și bărboși! În astfel de situații și de momente, precum cele în plină desfășurare, sorbindu-l pe Înger cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
secunda ce urmează, Avocatul este înăuntru, în căcăstoare, aprinzând becul electric și trăgând pudic ușița cu zăvoraș, după el. În actul prodigios, spumant, al unei micțiuni torențiale îndelung reprimate (pișă-te, că trece trenu', pișă-te, că trece trenu', se îngână singur, pentru a se putea goli complet), acesta scrutează curios pereții latrinei. Înregistrând frontal existența unui afiș maroniu, cu chenar alb, care decreta ritos: Nu servim băuturi alcoolice minorilor!" Cineva, neidentificat desigur, o persoană întreprinzătoare, înzestrată și cu niște concepții
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
întrerupse cuvintele și plecă ochii perplex, neputând înțelege ce o fi greșit de și-a atras atâta nemulțumire. Arendașul, însă, ca să-l facă plăcere boierului, interveni zelos: ― Altele sunt împrejurările prin părțile dumneavoastră, dom-nu... (Nu înțelesese numele lui Titu și îngînă niște sunete în loc.) Acolo pământul trebuie luat de la străini, care vi l-au răpit în timpul veacurilor, pe când aici pământurile ale boierilor au fost din neam în neam, și boierii le-au ținut, și le-au apărat de toate urgiile... ― Fii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Grig drag! Grigore rămase o clipă în fața ușii ce se închise. Auzi de jos șoapte și pași, servitorii care făceau puțină ordine înainte de-a se duce la odihnă. Stinse lampa ce atârna din tavan. Razele albăstrite ale lunii se îngînau cu întunericul negru. Își cunoștea prea bine drumul prin coridorul mic și îngust la dormitorul lui obișnuit, aflat mai în fund, cu fereastra spre conacul vechi. Se dezbrăcă, se trânti pe pat. Somnul nu venea. Inima-i era plină de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pentru dânsul în verdele cald al ochilor ei, în glasul blând și șoptit care picura cuvinte misterioase, în corpul fierbinte, cu tresăriri speriate. Desperat că ar putea-o pierde, îi aținu calea, o îmbrățișă și, scufundîndu-și privirea în ochii ei, îngînă răgușit: ― Nu se poate să pleci... așa... Îi fu rușine de ce a spus, dar ea, parc-ar fi fost un ecou al inimii ei, răspunse cu un surâs mirat, care repeta întocmai vorbele lui. Mâinile lui se încurcară în bluza
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la biserică. Un preot tinerel și spân, în odăjdii, aștepta în poartă, cu o față onctuoasă și îngrozită, căci, adineaori, maiorul Tănăsescu îl înjurase și-i făgăduise că-l va împușca. ― Domnule prefect, noi am fost neputincioși să împiedecăm ce... Îngână preotul cu o plecăciune umilă. ― Dă-te la o parte, banditule! sâsâi maiorul, înlăturîndu-1 cu cotul din ușă. Lângă altar, pe un catafalc improvizat, acoperit cu un giulgiu, zăcea cadavrul Nadinei. Maiorul ridică un colț, dezvăluind figura învinețită și scofâlcită
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
putut fi descoperiți șapte înși care au lovit și dezarmat pe jandarmi, între ei Serafim Mogoș și Trifon Guju. ― De ce-ai lovit pe plutonier, hoțule? strigă maiorul cu ochii injectați. Cum ai îndrăznit să ridici mâna, tîlharule? ― Apoi... Atâta îngînă Serafim Mogoș uitîndu-se drept în ochii maiorului liniștit, parcă și-ar fi dat seama că orice răspuns ar fi zadarnic. Tănăsescu tăbărî asupra lui cu cravașa până ce-l umplu de sânge, lihăind: ― De ce-ai dat, ticălosule?... De ce-ai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așa că acuma... ― Ei, hai, pupați-vă, hai, că eu mă întorc cu spatele! zise deodată doamna Alexandrescu, drept încheiere. Mimi se agăță de gâtul lui Titu frecîndu-și buzele de buzele lui. Tânărul Herdelea se rușina de toată scena asta și îngîna, fâstâcit, cuvinte galante de care îi era și mai rușine. In sfârșit, doamna Alexandrescu îl pofti să le viziteze. La plecare, Mimi rămase în urmă, iar se frecă de el și-i șopti languros: ― Să vii negreșit, bebe! Întâmplarea aceasta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
PENTRU DORA Din veșnicie te-am chemat, Iubita mea, cu ochi ca mura coaptă, Să ne vorbim numai în șoaptă De dragoste, cu sufletu-nsetat, De dorul primului sărut, De-ntâia strângere de mână, De amintirile ce-n noi se-ngână. Din veșnicie te-am chemat Să vii în visul meu de dimineață Copilă, tu, cu zâmbetul pe față, La fel frumoasă caltădat’ Și-alături, pe aleile cu flori, Uniți în noua veșnicie În Raiul plin de bucurie Vom deveni nemuritori
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vară, și cu bănuți aurii de ciocolată? Dar douăzeci de ani mai târziu am văzut în casa ei aceeași păpușă. Iată, acum, când scriu, e lângă mine: o legăn și, clătinîndu-se somnolent pe birou (ea zicea mereu "biuro"), mandarinul își îngînă melodia metalică, irizată... Acum vreo doi ani scotoceam după un act în bufet. Ai mei țineau chitanțele și procesele- verbale și carnețelele de tot felul într-o veche poșetă stacojie și zgrunțuroasă a mamei, care-o purtase ca domnișoară când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trebui sacrificate, băuturile excluse, cinematografele rărite. Simțeam tot atât de organic și tot atât de "ale mele" ambele îndemnuri. Dar nu puteam întîrzia peste măsură răspunsul și mulțumirile mele. ― Vă rămân atât de îndatorat, mr. Sen. Dar mi-e teamă să nu vă deranjez, îngînai eu cu ochii la fete, care savurau cu ciudă prizonieratul meu (inginerul și cu Maitreyi erau chiar Iîngă pat, Harold și fetele aproape de fereastră). ― Nu vorbi prostii, râse Narendra Sen. Sunt atâtea odăi iibere, jos, lângă bibliotecă. Și apoi, prezența
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să mă contrazic, să mă scuz, să fiu, în general, ridicol. Maitreyi, dimpotrivă, arăta liniștită, resemnată, hotărâtă, deși cearcănele și paloarea feței trădau o noapte de rugăciune și de meditație. Mi se păruse mie sau îi auzisem spre dimineață glasul, îngînînd în balcon o rugăciune monoton cântată, întreruptă și reluată de mai multe ori și apoi stinsă brusc, ca într-un plîns?) M-am așezat în fața ei, la același birou, pe scaunul pregătit mai dinainte de Maitreyi. Am început a scrie mecanic
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
five o’clock-urile care, la o mișcare mai nedibace a madamei Ana, alunecă pe platouri. Tânărului îi este foame, dar tocmai de aceea se ferește ca de foc să întoarcă înapoi capul. — Neutralitatea definitivă nu vi se pare o soluție ? îngână eroic Titi Ialomițeanu. — Ștefan ! se aude glasul metalic al Sophiei. Probabil vrea să controleze din prag dacă servitul ceaiului decurge cum se cuvine, așa cum generalul urmărește câmpul de bătaie și desfășurarea operațiunilor de pe un dâmb mai înalt, cu binoclul la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Din păcate, ea numai pe acestea le vede, nu și miracolul religios cu care mă uimește orice gest mărunt al ei, deși pe toate i le știu atât de bine ! Surâsul din ochii entuziaști și creduli, felul șiret cu care îngână ceva, ascunzându-și cu o grațioasă neîndemânare chipul jenat dincolo de evantai, felul cum rămâne cu privirea în gol, visătoare. (Misoginism vulgar ar fi, desigur, să-mi imaginez că atunci Sophie se gândește la un corset sau la lucruri încă și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]