KorAP: Find »[drukola/base=îngădui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...316 >

7,890 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

imensitatea mării liniștite care o Înconjura, de inimaginabila adîncime care se deschidea sub picioarele lor, nici măcar de posibila prezență a rechinilor. Singurul lucru de care-i păsa era să simtă mîngîierea apei de-a lungul trupului, care i-ar fi Îngăduit să uite, fie și pentru numai cîteva clipe, Înspăimîntătoarea monotonie de a sta așezată, ore și zile Întregi, la prova unei bărci care nu Înaintase nici un metru În acea absurdă călătorie În care o ființă de coșmar Îi conducea dinspre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
monotonie de a sta așezată, ore și zile Întregi, la prova unei bărci care nu Înaintase nici un metru În acea absurdă călătorie În care o ființă de coșmar Îi conducea dinspre nicăieri spre niciunde. Se gîndi să se Îndepărteze, să Îngăduie acelui curent suav să o Îndepărteze de ambarcațiune foarte Încet, pînă cînd marea cea mare, marea cea leneșă, avea s-o Înghită, Într-o definitivă Îmbrățișare, transformînd-o pentru totdeauna Într-o parte a ei. Ar fi fost un final frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
acel curent tăcut și trădător, care Încerca să-i Împiedice, ca o mînă de ciclop, să se apropie de pămînt. Ar fi fost frumos, da, să se cuibărească În el, să se lase În voia farmecului său și să-i Îngăduie să pătrundă În toți porii ei, pentru a ajunge să se transforme la rîndu-i În ocean, În Pacific, În imensitatea care să nu accepte granițe, să nu permită să fie legată În fiecare noapte de drugii unui pat. Portughezul Pinto

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

reflex de a se pipăi la piept, simțind prin stofa hainei oțelul rece al revolverului cu o expresie de mulțumire necunoscută, întinsă pe fața lătăreață, mongolică. Cine știe ce combinații ori obligații ale lui Mihai Mihail îl aduseseră și mai ales îl îngăduiseră în Serviciu! Pe el nu-l interesa acest lucru, conform regulii pe care o înțelesese la timp îi spunea pe nume și colabora perfect cînd primeau aceeași misie. Cînd nu, doar îl saluta și trecea pe lîngă el ca pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Lică Făinaru era destul de cunoscut pentru a i se permite multe într-un restaurant de asemenea calibru, și tocmai pentru că știa cu cine au de-a face se străduiau să preîntîmpine cele ce intrau în prea multele ce și le îngăduia singur. Cred că ajunge, dom'le, de trei zile îmi dai de băut, cred că ajunge. Chiar dacă mai vrei să știi ceva n-o să-ți mai spun. Poate nici nu mai știu ce să-ți spun. Nu crezi că-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
diferite, deși aparțineau acelorași proprietari, au fost rînd pe rînd întîlniți întâmplător, nu?, și descusuți cu artă. La asta era imbatabil. Niciodată nu întreba despre ceea ce-l interesa. Cuvântul pînză ori putred nu ieșise din gura lui. Dar aflase totul îngăduindu-și să bea un pahar de vin cu ei și întrebîndu-i de bunăstarea afacerilor ori dacă e adevărat că vor să-și schimbe slujba. În mai puțin de o săptămână a descoperit că și Strudel și Iacobovici cumpăraseră pe nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
l-a servit cu ceai și fursecuri, i-ar fi căzut mai bine un pahar de vin ori măcar unul de tescovină, toată ziua se abținea cît putea de mult să nu bea nimic, dar după ora șase seara își îngăduia. În salon nu fusese niciodată. De cîte ori îl invitase Șerban Pangratty nu trecuse dincolo de sala de jos ori de mica încăpere care dădea către bucătărie. Bucătăria în care trebăluia fără zgomot chiar K.F. Știa că este acolo, o simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de acord cu mine cînd voi afirma că noi amîndoi avem de îndeplinit o misiune, aici, în Vladia. Sîntem îndeajuns de singuri pentru a ne permite așa ceva. Toți tîrgoveții, negustorii, țăranii ăștia neîncepuți și mai ales neterminați nu-și pot îngădui așa ceva. Ei sînt nevoiți să trăiască de-a valma, să aibă grijă unul de celălalt, să se încuscrească, înrudească, să pună la cale afaceri, să se nenorocească, să dea faliment, să sufere. Or, dumneata ai șansa, norocul să ai o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Șerban Pangratty, era o persoană celebră așa cum liniștit spunea el despre Balbo. Asemenea italianului erau numai cîțiva temerari, să zicem Nansen și Munthe. La care trebuia adăugat, neapărat, Sven Hedin. Adică nu adăugat, ci pus în fruntea listei, dacă era îngăduit să se întocmească o listă cu astfel de oameni. În secret prințul Șerban dorea să-i semene lui Hedin, de aceea se și aventurase în Africa, chiar în zona în care se desfășurase tragedia generalului Gordon, despre care Hedin scrisese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
chiar la nici un fel de dineu protocolar. Își notă într-un colțișor al memoriei sale de aflat lista invitaților, cine a întocmit-o și dacă toți militarii au avut învoirea necesară de la superiori. Era un pas bun, folositor și îi îngăduia să creadă că fusese și bine făcut. Îl ascultă încă un minut-două pe Corvino, pe inginerul Corvino Gabriel, după cum se prezentase, Balbo perora despre disciplina socială, în care fiecare om își are locul său bine stabilit, și lupta lor, de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
nu purta ochelari. Sau, cel puțin, nimeni nu-l văzuse purtînd ochelari. Tot privindu-l de la distanță, funcționarii Serviciului se obișnuiseră cu silueta lui energică, sportivă chiar, cu oarecare îngăduință și de aceea privirea aceasta, "de aproape", ce i se îngăduise lui Leonard Bîlbîie, era tulburătoare, neliniștitoare. Mihai Mihail vorbea rar, tărăgănînd cuvintele, iar Bîlbîie abia înțelegea că este vorba despre el și raportul său, fiind copleșit de realitatea exactă a înfățișării lui Mihail. Avea în fața lui un om străin. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ai întocmit raportul avea acest scop să mă silească să gîndesc așa, să rostesc în minte, cu glas, tare, să aștern pe hîrtie aceste cuvinte, care nu pot fi legate nicicum de armata română. Eu, Mihai Mihail, nu-mi pot îngădui așa ceva, șeful Serviciului nu poate să gîndească acest lucru!" Leonard Bîlbîie era complet buimăcit. Nu știa ce să creadă, ce să mai creadă. Mihail îl chemase în biroul lui ca să-l sperie, să-l zdrobească, poate chiar să-l dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
primul rînd se va instala o autoritate. O autoritate adevărată, care va fi respectată și temută". "Ahaa", făcu Radul Popianu și înțelese foarte clar că nu el va fi acea autoritate, ci, în mod evident, chiar colonelul Stoicescu. Nu va îngădui pe nimeni altcineva, el singur va fi autoritatea. Frumoasă perspectivă, n-avea ce să spună. "Ahaa, făcu din nou, acum înțeleg, în sfîrșit se va instaura ordinea. Că pînă acum n-a fost..." N-au mai avut ce discuta. Pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ura. Dar asta nu prea avea importanță atunci cînd lucrurile erau privite de acolo, de jos. Singurul lucru care conta era faptul că totuși, undeva, ceea ce se năștea în imaginație, în dorința lor, își găsea un loc de adăpost, era îngăduit de realitate. Foarte țeapăn, acru chiar, Radul Popianu trecu printre cei doi centurioni care nici măcar nu-l priviră, grija lor era să arate cît mai țepeni, cît mai marțiali, fiecare își pusese cîte o mască, la fel ca toți confrații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
nătărău și de aceea nu-l putea înghiți; prinții nu fac politică, ei sînt chemați să o îndrume, să o arbitreze, politică fac papugiii, avocații și comersanții, Brătienii, Tătărăscu, Mihalache, Maniu, Vaida, inși care se înghesuie la plăcintă. Un Cantacuzino îngăduie plăcinta, îngăduie să fie înghesuială sau nu. De aceea luase asupra lui o imensă povară de a face curățenie, de a face ordine, de a veghea la disciplină și pace în țară. Pentru asta trebuia să se adreseze forțelor noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de aceea nu-l putea înghiți; prinții nu fac politică, ei sînt chemați să o îndrume, să o arbitreze, politică fac papugiii, avocații și comersanții, Brătienii, Tătărăscu, Mihalache, Maniu, Vaida, inși care se înghesuie la plăcintă. Un Cantacuzino îngăduie plăcinta, îngăduie să fie înghesuială sau nu. De aceea luase asupra lui o imensă povară de a face curățenie, de a face ordine, de a veghea la disciplină și pace în țară. Pentru asta trebuia să se adreseze forțelor noi ale națiunii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cu strîngere de inimă, fiind strivit de marea povară a secretului pe care credea că-l aflase. Era pentru prima dată cînd nu-și ducea datoria pînă la capăt și asta numai din cauza dragostei sale pentru Serviciu. Nu-și putea îngădui să riște soarta Serviciului, chiar dacă ăsta era un gest chiar împotriva rostului-pe care îl avea această instituție. Deținea un secret pe care îl aflase cu ajutorul Serviciului și a minții sale și nu făcuse ceea ce era de făcut nu-l destăinuise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283

spre stele, purtat de puterea Îndoielii Sale și a curiozității Sale pământești care au Însă o limită. Și mai spune‑le răspicat, să te priceapă, că puterea asta a ispitei i‑am dat‑o tot eu, căci eu i‑am Îngăduit să pună la Încercare sufletele credincioșilor cu minunea lui, tocmai pentru a adeveri că nu există minuni și că nu există o putere ca a mea. Așa să le spui și să nu te temi!“ Atunci Petru deschise ochii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
Însuflețise, și care până atunci fusese Încremenită Într‑o muțenie totală, că se citea sentința, după care ofițerul făcu sul documentul; preotul se aplecă spre el și Îl binecuvântă cu semnul crucii; străjerii Îl luară de brațe. Nu le va Îngădui să‑l Înșface, ci va sări sprinten În picioare și abia atunci cei doi ulani Îl vor flanca. Dar brusc, nici nu trecu bine pragul celulei, fu copleșit de credința că totul avea să se termine așa cum o cerea logica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

aproape o răscolise întru totul. Se pierduse și nu-și putea ierta asta. Smulse caietele cu gestul unei sălbăticiuni, încălecă pe bicicletă și dispăru. Ajunsă acasă își regăsi cu greu respirația. Cum de lăsase să se întâmple așa ceva? Cum de îngăduise să i se întineze sufletul, mintea, trăirile ascunse? Nu închise ochii toată noaptea iar a doua zi, la prima oră, dădu năvală în clasa Violetei, o înhăță de gât și fără un cuvânt o lipi de perete. Izbitura îi înlemni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
va aduce un trai mai bun sau, dimpotrivă, nenorocirea? Ai uitat să mă întrebi dacă mi-e foame, să mă poftești la masă sau să mă primești cu căldură în așternutul tău. Am uitat amândoi să ne înțelegem, să ne îngăduim dar, mai ales, să ne iubim. Luana fu impresionată. Își deschise brațele spre el și încercă să conceapă un copil în condițiile pe care și le dorea soțul ei. Dar ceva anume stătea de-a curmezișul năzuințelor familiei Escu. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
meargă cu el la o pizza și promise că o va aduce acasă devreme. Luanei i se făcu milă de copilul pe care-l obliga la o viață fără tată. Știind cât de mult suferise din pricina lipsei unui părinte, ea îngădui dând din cap. Își imagina reacția Sandei când îl va vedea cu Aniela la ușă dar nu putea face altfel. Ieșirea cu Ștefan fu un eșec total. Deși își propuseseră să meargă într-un loc anume, ei se opriră în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891

și Înclină să creadă că n-a avut nevoie decât de câteva săptămâni ca să-și găsească locul În noua lui lume, o lume În care acel om alb Încetase să mai fie un străin și devenise prezența permanentă care Îi Îngăduia să simtă că locul acela era sigur, neschimbător și fără nici o legătură cu trecutul. Numele meu este Adam de Willigen, Își spunea În acele prime luni, iar asta Îi făcea bine. Repeta vorbele cu glas tare, pentru că Îi era plăcut

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
limba opresiunii și că Adam nu trebuie să crească Însușindu-și cultura țării care o transformase pe a lui Într-o colonie. „Ne-am căpătat de-acum independența“, Îi explicase el, „avem nevoie de propria noastră cultură“. Drept compromis, era Îngăduită engleza, Karl socotea că e folositoare, astfel Încât Adam lua zilnic lecții de engleză. Rareori, când primeau oaspeți europeni, engleza era lingua franca, iar Adam se surprindea exprimându-se cu ușurință În această limbă. Fascinația lui pentru olandeză a durat Însă

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
neobișnuită În acel anotimp, a fost Împins spre sud-est și, purtat de curenți puternici, a mers În derivă mai multe zile până când a eșuat printre vestitele recifuri din preajma țărmului stâncos de la Nusa Perdo. Acoperit de un vechi privilegiu care-i Îngăduia să jefuiască epavele, sultanul a ordonat pe loc flotei sale, alcătuite din câteva corăbioare, să strângă tot ce nu se scufundase din Nan Sing. Înfuriată din pricina acelei intruziuni, autoritatea olandeză din Batavia a cerut Înapoierea Încărcăturii și i-a ordonat

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]