1,296 matches
-
la epigramă, de la tonul social, de o mânie reținută, la cântecul delicat de iubire. Rămâne însă în toate un minor, cu nuanța lui de discreție și intelectualitate ironică, uneori agresiv vulgară. G. Călinescu vorbea despre „versuri banale”, iar Perpessicius, mai îngăduitor, găsea totuși în Cântece pentru Lu (1936) și „excelente cântece de primăvară”. Epigramele, vioaie, cu poante agreabile, adesea de un umor fin, pătrunzătoare, îl țin în atenția oricărui iubitor al genului. Rețeta lor ar fi: „Luați un pumn de cuvinte
VOEVIDCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290620_a_291949]
-
acest sens, au fost puse la punct cu eficacitate foarte multe operațiuni, în măsura în care închiderea frontierelor, cenzura, secretul și teroarea* care domnesc în regimul comunist împiedică o contrainformație să circule. în timpul marii foamete* ucrainiene din 1932-1933, NKVD se sprijină pe naivitatea îngăduitoare a turistului revoluționar* Edouard Herriot, pe corupția ziaristului american Duranty și pe fanatismul partidelor comuniste pentru a nega existența însăși a foametei. în 1933, marele fotograf Rodcenko publică în revista URSS în construcție superbe fotografii ale canalului Baltica - Marea Albă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
propun, așadar, camarazilor să studieze un mijloc pentru a-l demite pe Stalin din acest post și pentru a numi în locul său o altă persoană, care să nu aibă față de tovarășul Stalin decât un avantaj: acela de a fi mai îngăduitor, mai loial, mai politicos și mai atent față de camarazi, cu o dispoziție mai puțin capricioasă etc. Aceste trăsături pot părea a nu fi decât un detaliu infim. Dar, după părerea noastră, pentru a ne feri de scindare și ținând seama
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
conducător se orientează în mare măsură spre sarcină și spre oameni, fără ca acest lucru să fie reclamat de situație, stilul lui va fi ineficient. În primul caz, tipul de conducător este numit realizator, iar cel de al doilea ezitant (sau îngăduitor). Stilul relaționat (cu orientare mare pe relațiile umane și orientare scăzută spre sarcină) este eficient când este determinat de interesul autentic pentru oameni, de încrederea în ei, și ineficient când se datorează abordării paternaliste a oamenilor, ceea ce creează la aceștia
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Dacă una dintre aceste etape este afectată, conduita de rol va fi și ea influențată și predispusă la apariția conflictelor de rol intersubiective. De exemplu, dacă un subordonat își percepe șeful ca fiind permisiv, va aștepta ca acesta să fie îngăduitor cu el și, ca urmare, va absenta, nu se va mobiliza pentru realizarea corespunzătoare a îndatoririlor. Subordonatul nostru s-ar putea să fie extrem de surprins când va constata că șeful lui nu este deloc binevoitor și îngăduitor, ci, dimpotrivă, autoritar
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
acesta să fie îngăduitor cu el și, ca urmare, va absenta, nu se va mobiliza pentru realizarea corespunzătoare a îndatoririlor. Subordonatul nostru s-ar putea să fie extrem de surprins când va constata că șeful lui nu este deloc binevoitor și îngăduitor, ci, dimpotrivă, autoritar și dur. La fel, dacă un șef își percepe subordonatul ca fiind capabil, dar constată că lucrurile nu stau deloc așa își va schimba brusc comportamentul față de subordonat ceea ce îl va nedumeri pe acesta din urmă. Nepotrivirea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o deprindere indisciplinată și delocalizată a acțiunilor la baza partidului. În nicio altă parte a Europei Centrale și Orientale nu a fost atât de răspândită această practică a deprinderii precum în România pe seama a ceea ce părea a fi un stat îngăduitor.85 Partidul unic trebuie înțeles astfel nu doar ca o variantă a monopolului statului asupra societății, dar și ca un mediator între stat și societate. Partidul dominant al postcomunismului românesc, cel social-democrat, se găsește în situația strategică de a putea
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
se mai căutau corespondente în maghiară. A apărut astfel moda numelor latinești precum Titu, Liviu, Horațiu etc., care predominau în familiile intelectualilor români din Transilvania, de unde s-au răspîndit și în Moldova și Muntenia. În Bucovina administrația germană a fost îngăduitoare cu numele de botez, modificările suferite datorîndu-se scrierii acestora cu ortografia germană, care nu avea litere pentru notarea tuturor sunetelor românești. În schimb numele de familie au suferit modificări importante prin adăugarea de sufixe slave în general (Ciupercovici, Ioanovici, Lupuleac
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
grei, până se vor întoarce oamenii la credință. La noi, Maica Domnului, a avut grijă totdeauna să ne lase lada cu făină, cufărul cu zahăr și lingura de ulei pline”. Și totuși finalul Părintele Antonie, starețul mănăstirii, e atent și îngăduitor cu fiecare dintre noi, iar vinerea, în fața ușii împărătești de la sfântul altar, ascultă de câteva ore păsurile oamenilor. Apoi, la ora 12, încep Sf. Maslu și dezlegările. Înainte de a ieși în curte, în jurul mesei pe care o oficiază Sf. Maslu
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
În politică și nu numai În politica literară! În exil și, nu rareori, În multe erori, pe care În bună parte le-am ispășit fără să mă plâng la modul excesiv; până la urmă, timpul - Timpul! - mi-a fost oarecum favorabil, Îngăduitor și aproape Înțelept, ca un zeu... și eu Îi mulțumesc cu mijloacele care-mi stau la Îndemână, În primul rând cu fidelitatea strictă față de ceea ce mi se pare a fi „rostul meu pe pământ”, Meine Rolle auf Erde, cum o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
el întruchipa absolutul, arheul românității. Numai așa trebuie înțeleasă fermitatea existențială a tot ce a făcut Eminescu, acea impersonalitate pe care i-a lăudat-o T. Maiorescu, neavând nimic comun cu ura, intoleranța, care i-au fost uneori atribuite. Carol Îngăduitorul trebuia "silit" să urmeze linia românității statului de la Dunăre, ceea ce s-a și întâmplat, spre meritul final al acestui Hohenzolern. Nu puteau încăpea doi regi într-o singură țară. În mod fatal, unul dintre ei trebuia eliminat. Și asta s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
eșafodaj metodologic al disocierilor sale de ethosul postmodernist, profund resentimentar, în favoarea ethosului "antitezelor împăcate". E disocierea dintre ideologie, care ține partea uneia dintre antiteze, și adevăr, între "raționalismul în exces" al "aristotelicilor întârziați" și "gândirea transmodernă". "Transmodernismul" este conceptul ("mai îngăduitor") al volumului cu același titlu, apărut la editura "Junimea" în 2005, prin care Theodor Codreanu încearcă să ofere o soluție pentru depășirea impasului ontologic și epistemologic modernist și postmodernist în raport cu transcendența. De fapt, firul ideilor sale urmează aici, ca și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai mohorâte pe care le-am parcurs. Și astfel, și de data aceasta, mi-am amintit cu drag de anii frumoși pe care i-am petrecut la Bârlad, în mijlocul unei societăți primitoare și alături de colegi binevoitori, ca și de școlari îngăduitori, cu care am petrecut prima parte a tinereții. Acum, când pașii mă îndreaptă spre necunoscut, mă gândesc cu plăcere la cei din trecut și le mulțumesc tuturor pentru clipele pline de bucurie pe care mi le-au oferit și, nu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
generale în dezvoltare. 6. UTILITATEA ȘTIINȚEI POLITICE De cîțiva ani, în acest domeniu, există moda de a vorbi despre "criză": criză de guvernare, criză politică, criză a științelor sociale, criză a democrației. Nu e cazul să ne asumăm o atitudine îngăduitoare pentru faptul că nu există volume sau studii ale unor cercetători în domeniul științei politice în care să se ridice problema "crizei științei politice". Este adevărat că de curînd s-a scris despre "tragedia științei politice" [Ricci 1984], dar, în
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
din Fenomenul și nimicul. Proiectul fenomenologic concept și aplicații, în strânsă legătură cu cele din Situațiile existențiale și în orizontul aplicativ al Fenomenologiei situațiilor existențiale (din Exerciții fenomenologice asupra filosofiei românești interbelice / Filosofia românească interbelică. Perspectivă fenomenologică), nu va fi îngăduitoare cu glumele antropologiei moderne, după care omul se-nțelege, și "eu" reprezintă un "animal" înzestrat cu o bună vedere a "lucrurilor înseși". 5. Luare la cunoștință formală despre gândirea-positum și gândirea- fenomen A ști de ce știi ceea ce știi: iată idealul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cărui proveniență era tot satul Crasnaleuca. Era tăcut, serios și plin de damigene, butelci, boccele și bocceluțe. Bătrînul îi căuta privirea cu insistență și, cînd prinde momentul potrivit, intervine cu remarca: Tot de pe la noi, de la părinți, săracii. Moșul privea bagajele îngăduitor și continuă: Mata de-al cui ești? Cam fără chef, orășeanul răspunde mormăit: Al lui Cătărău. Cel de peste deal? Nu, cel de lîngă Prut. A, a lui Vasile. Tu trebuie să fii Georgică, nu? Da. Eu te-am dus cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ni le asumăm. Am văzut desenat pe un vas etrusc, un bărbat semiculcat care își bagă degetele în gît și vomita. Nevasta, Doamne, de pe atunci erau nevestele la fel ca și acum, îi ținea ligheanul. Docilă și grijulie. Solidară și îngăduitoare. Omul său a întrecut măsura dar mîine va pleca să muncească pe ogoarele pe care le văd pînă departe, într-o ceață alburoasă. Din cînd în cînd mai strîng mîini bătătorite, cu unghii negre. Ca pe la noi. S-o fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
latura toponimică, în sensul că toți cei care s-au stabilit aici erau tineri, în marea lor majoritate cupluri la început de drum, proaspăt însurăței, ceea ce a și conferit titulatura ulterioară a obștii. Bunicul, om falnic, extrem de generos, respectuos și îngăduitor, era unul din stâlpii acestei mari comunități și purta cu mare mândrie blazonul Bodaricilor. Probabil, undeva în vechime, careva dintre strămoșii noștri grămoșteni<footnote de la câmpie footnote> posibil să fi avut o configurație anatomică apropiată celei de bot de arici
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
insistentă îi expunea tatălui problema seară de seară, fără însă a avea o anume finalitate sau cel puțin cea scontată de ea. În toată această ecuație de familie eu am fost cea mai înverșunată. Pe cât era Adi de docil, cuminte, îngăduitor, pe atât eram eu de fermă, intolerantă și directă, chiar în dialog cu mama. Și poate mama nu m-ar fi perceput cu siguranță așa, dacă nu ar fi impus anumite tipare, ceea ce eu n-am acceptat niciodată. Patima mamei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și brazdele din față mai adânce, iată toată schimbarea ce-o băgai de seamă la el. Om bun de suflet așa cum apare în proza La curtea cuconului Vasile Creangă era un bătrân bun și prietinos, vesel și glumeț la petreceri, îngăduitor cu supușii lui și, unde trebuia, își punea și el mâna ca să mai ușureze greul. El nu-nvățase multe-n viața lui, dar avea o înțelepciune și o isteție firească (s.n.) care prețuiau mai mult decât pretențiosul semidoctism de azi323
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
rugat să-l las să mă sărute". Eliza Petrăchescu atacă invers: Maican ar fi afirmat că actrița i-a cedat, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată. Tot nu-i bine și-i persecutată: "multă vreme n-am jucat nimic". Mai îngăduitoare se arată a fi Eugenia Protopopescu: "Jucând sub direcția dlui Maican doar roluri fără importanță, nu am suferit din partea dumisale nici o insultă". Reproșul se subînțelege. Numai că acuza de tipul "n-am fost distribuit" ori "mi s-au dat roluri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ci mai degrabă greco-bizantin. Limba română, da, este de obârșie romană. Atât! Latinii însă aveau ceea ce vă lipsește dumneavoastră: forță internă, organizare, voință, disciplină, inițiativă proprie, perseverență, pragmatism, curaj, mai mult realism. Românii sunt apreciați la noi ca fiind prea îngăduitori, moi, răbdători, ușor de corupt, nepractici, ușuratici; bogățiile pământului acționează negativ asupra oamenilor, le paralizează voința și temperamentul... Asta susțin unii politologi... Eu cred interveni Katherine Wandycz, reprezentanta Poloniei că situația României contemporane, ca și a țării mele, se datorează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de la atâta muncă i s-a tras. Se Întorcea Într-adevăr doar seara târziu acasă și se ducea la lucru și duminica. Firea lui posomorâtă Îl făcea să se poarte cu mine și cu mama cu un fel de răceală Îngăduitoare și lesne ai fi văzut că-i mai vârstnic decât ea cu aproape douăzeci de ani. Mama n-a avut deloc serviciu cât a trăit el. Se chinuia de unul singur, trăgea din greu pentru noi, poate de aceea ajunsesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Hercule Curinul, de mama sa mereu plină de grijă, de ciupercile gătite cu cimbrișor. Aflăm din gura lui Marin Mincu că Ovidiu, mai precis Ovidiu „al său”, va izbândi. Va reuși să se elibereze de greaua povară hedonistă, de filozofiile îngăduitoare ale Occidentului și că, murind, va renaște în locuința cerească a lui Zalmoxis. E greu să scapi de senzația că Mincu, chiar dacă se mișcă cu finețea unui mare interpret de roluri în habitatul fizic și mental al emarginatului, privilegiază în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și implicit deplasându-i sensul. Cum sunt lucrurile acum, pentru generația mea, între cei doi poli ai cuplului în relația lor cu fiii și fiicele lor? Se poate vorbi despre un gen de atitudine tipic feminină și maternă, eventual mai îngăduitoare și mai protectoare, perpetuată de la o generație la alta? Se poate spune oare că mai ales mamele sunt cele care încurajează comoditatea prin îngăduință, iar prin contrast, putem afirma oare că tații sunt cei care pretind nu doar "ascultare", ci
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]