2,826 matches
-
mei în gând, ... Citește mai mult Spune doamne, dacă eșticât sunt eu de arătarePe cărările lumești,dă-mi o probă de-ncercareCă-ntr-o zi m-am lepădatde credința ta cereascăFiindcă nu m-ai ascultatîn rugare pământeascăMi-ai luat pasul din picere*cât îngenuncheam la tineși lumina din vederemi-ai ascuns-o din privireNu te chem nicicând la minenu mă-nchin la niciun sfântDoar cuvântu-mi aparțineși prin el arăt ce suntAm trecut prin multe stărinici atunci n-ai fost cu mineCât speram în așteptări
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
Purtam doar orizonturi Prin ramurile verzi În trupul nesăpat de-a timpului risipă Frumoase-mi erau livezile toate Cu mere roșii pe aripi purtate Zboruri înalte necoapte iubiri A fost o vreme când ploile luminii îmi fântâneau în ochi noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe risipei date azi sub ochiul timpului clipind spre iarnă dor amurgurile de prea plin aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii azi
LUPOAICĂ ALBĂ RISIPEI DATE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380528_a_381857]
-
nu numai că ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau că nu pot fi tămăduite, ci și pe mulți bolnavi i-ai ajutat să se întărească în credință și în răbdare, și să ia plată de la Dumnezeu pentru osteneala lor. Îngenunchind, ne rugăm ție, Sfinte Ierarhe Nectarie, ca să te rogi pentru noi lui Hristos, Cel Ce n-a trecut cu vederea rugăciunile tale cele jertfelnice, ci te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri. Către Acela roagă-te, ca să
VIAŢA ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DIN EGHINA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379231_a_380560]
-
noastre matinale, / minunea vibrațiilor trupurilor de carne, „... sau: “tu - înlănțuită de vise,/eu - înlănțuit de vise,/dorințele ne macină/ sfâșiate de șoaptele sângelui din noi...” (lăcrimând fulgere de gheață...) cel mai frumos vis /mi-a devenit cel mai groaznic coșmar,/ îngenunchindu-mă într-o stare de agitație, /spulberându-mi bucuriile/ Vieții, /întristările,/ înălțându-mă,/ coborându-mă instantaneu/ în trupul unei singure / Femei...” (sunetul sufletului fără de hotar...) „Femeia - / vis interzis pe buza / Timpului /pierdut/ când tăcută pășește prin / Templu sufletului - /petală de
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
nopții dansând, cântând,/ umblând prin văzduh, prin locuri pustii...”/ „Femeie - rai al tuturor /visele tale se-nfig în sângele dumnezeirii,/ dăruindu-mi Nemurirea...” (schimbându-ne soarta...) Ascultă, cititorule... și nu încerca să te ascunzi de propria-ți povară a inimii. Îngenunchează pentru o clipă și cuprinde în suflet avalanșa atâtor cuvinte de dragoste. „iubiți-vă,/ iubiți-vă, / mângâind depărtările dintre voi...” spune poetul care este conștient de trecerea nemiloasă a timpului: “Timpul vă e măsurat în vise,/ Speranțe,/ bucurii, / Iubire,/ Timpul
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
În toate satele române, ulițele sunt pline de alb, de colinde, de nectarul amintirilor sublime. Totul pare un gherghef de visări, un ștergar de regăsiri, o altiță brodată cu multe împliniri. „Lângă iesle, divina mamă-fecioară, pe tulpina ei de vis. Îngenunche de fericirea de a fi dat pământului Logosul divin în trupșor de Făt-Frumos. Către intrare, luminați și pe dinăuntru de către luceafăr, magii călători revarsă darurile pământului la picioarele Pruncului. Luceafărul călător aprinde candela credinței deasupra peșterii din Betleem și luminează
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
2014 Toate Articolele Autorului De toamna-ți este fada și se încrunta norii Prin ploaie de perdele cu ochi cețoși de sare, Suspinele bat toaca inlăcrimându-ți zorii Și dorul sângerează în beznă de-așteptare, Sub arc de clipe mute să-ngenunchezi tăcut, Scrisori când răsfoiești, schițând un zâmbet trist, Zăvor să pui pe suflet și ultimul sărut Îngroapă-l în cenușă, nu-ți sunt și nu exist! Îți plec din vis tiptil așa cum am venit, Miresme n-au să-ți lase
SUB ARC DE CLIPE MUTE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379405_a_380734]
-
și pe năpâstorcu ista mic, mi-ar fi mai bine, îi spune bătrânul întorcând o clipă ochii spre mânzoc pentru a-l arăta lunii. În clipa următoare simte mușcătura în braț, iar ochii lupului în ochii lui. Din pricina izbiturii alunecă, îngenunchind. Toporișca-i cade. Un fel de bucurie pune stăpânire pe el; parcă aștepta momentul acesta! -Tu ai să mori primul, diavole! și împlântă serpentina alambicului în ochiul lupului. -Hai cuțât, cuțât, cuțââât De trei ori te-am ascuțât... Nu știe
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
impuse, Din temeri de înfrângeri încorsetați de sine. Doar lacrima trădează, ea nu se vrea-n cătușe, Deșerturi de-ndoială ne răscolesc destine. Prin trup ne curge sevă de doruri interzise, Tristeți cu flori de gheață ne bântuie la geam. Îngenunchează îngeri la uși de soartă-nchise, Iar eu visez la tine că-ți sunt și că te am. Cer dreptul la iubire instanțelor supreme, Recursul este simplu: să abrogați ... Citește mai mult Jucăm pe scena vieții controversate roluri,Sub măști
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
impuse,Din temeri de înfrângeri încorsetați de sine.Doar lacrima trădează, ea nu se vrea-n cătușe,Deșerturi de-ndoială ne răscolesc destine.Prin trup ne curge sevă de doruri interzise,Tristeți cu flori de gheață ne bântuie la geam.Îngenunchează îngeri la uși de soartă-nchise,Iar eu visez la tine că-ți sunt și că te am.Cer dreptul la iubire instanțelor supreme,Recursul este simplu: să abrogați ... XXIV. N-AM VENIT..., de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
2016. ELENĂ STAN (Drajna de Sus / Prahova) - PREMIUL ÎI la Concursul Internațional "MEMORIA SLOVELOR", ediția a II-a, 2016 - Secțiunea DRAMATURGIE Povești epileptice (monodrama) Bărbatul (scaunului din fața să): De ce nu te-nchini în fața mea, netrebnicule? Sărută-mi poala hainei și îngenunchează căci sunt regele tău! Recunoaște-mă de stăpân! Repeta după mine:„Mărire ție, Luminate Rege!” Taci? Te-mpotrivești prin tăcere? Am să poruncesc să ți se taie capul. Știu. Vreți să mă dai jos de pe tron și să te urci
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
mai mult ELENĂ STAN (Drajna de Sus / Prahova) - PREMIUL ÎI la Concursul Internațional "MEMORIA SLOVELOR", ediția a II-a, 2016 - Secțiunea DRAMATURGIEPovești epileptice(monodrama)Bărbatul (scaunului din fața să): De ce nu te-nchini în fața mea, netrebnicule? Sărută-mi poala hainei și îngenunchează căci sunt regele tău! Recunoaște-mă de stăpân! Repeta după mine:„Mărire ție, Luminate Rege!” Taci? Te-mpotrivești prin tăcere? Am să poruncesc să ți se taie capul.Știu. Vreți să mă dai jos de pe tron și să te urci
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
care: ”călăuzește poetul spre satul natal/ milioane de sori pe-un spic,/ miriștea, iată, face semn cu inima,/ sărutând cerul” (pag. 102 ”Tot cerul”), aceeași potecă din ”Flori de mac”: ”la macii dați în foc domol/ s-au răsucit potecile,/ îngenunchez în ariniște, amețit de/ mirosul alcoolic de lumină./ târziu, umbra timpului,/ ... Citește mai mult ELISABET IOSIFPUNTEA CARE UNEȘTE LUMI SPRE SATUL NATALÎntotdeauna o carte închide în sine un secret. Cartea aceasta cuprinde în universul său suferințe, doruri și iubiri, de
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
care: ”călăuzește poetul spre satul natal/ milioane de sori pe-un spic,/ miriștea, iată, face semn cu inima,/ sărutând cerul” (pag. 102 ”Tot cerul”), aceeași potecă din ”Flori de mac”: ”la macii dați în foc domol/ s-au răsucit potecile,/ îngenunchez în ariniște, amețit de/ mirosul alcoolic de lumină./ târziu, umbra timpului,/ ... XXVI. 2016 - PROIECTE LITERARE, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 1851 din 25 ianuarie 2016. Un nou proiect literar Cenaclul Școlii Populare de Ară Bacău Editura ArtBook Cenaclul
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
cu dorul și cu jertfa frumusețea Nației și sacrificiul ei. Pedagogi și Dascăli care au format alți dascăli și pedagogi iluștri, eroi, genii, artiști, preoți, conducători, ierarhi de seamă. Oameni politici de stat care nu s-au înconvoiat, n-au îngenuncheat, n-au trădat, n-au vândut și n-au cerșit pe la porți străine, dușmane și râvnitoare la Moșia noastră. Mame care și-a crescut odoarele dragi în dragostea de Dumnezeu și de Neam, și care la rându-le multe s-
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
Kamikazii cred cu toții că vor ajunge în cer, dar infernul e îi așteaptă aici lângă ai lor veri. În cele din urmă răzbunarea va veni, niciun terorist nu va supraviețui. N-am putea spune nici în glumă că teroarea va îngenunchea lumea cea bună. • Cred că în mintea unui terorist umblă judecata unui monstru din junglă. ------------------ Harry ROSS 3 aprilie 2016 Israel Referință Bibliografică: Harry ROSS - GÂNDURI REBELE (22) - AFORISME DESPRE MARII UCIGAȘI AI LUMII / Harry Ross : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
GÂNDURI REBELE (22) – AFORISME DESPRE MARII UCIGAŞI AI LUMII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381088_a_382417]
-
gura caldă plină de pământ.// De s-ar surpa în ceasul neființei/ pe toate-aceste guri câte-un Negoi,/ l-am sfărâma necruțători cu dinții/ și-ar da năvală răcnetul din noi.// Urcăm Golgote aspre de credință,/ venim spre piscuri tari, îngenunchem/ și iar ne scuturăm de neputință/ cu pumnii strânși în trup-dar nu tăcem.” (Andrei Ciurunga-Poeme Cu Umbre De Gratii.Editura Sagittarius, București, 1996) Tuturor prietenilor mei, scriitori și cititori de pretutindeni: Cele mai alese gânduri care împletesc corola Colindelor în
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
dumnezeiesc. Nu există geniu religios universal recunoscut, transcendent (cei care n-au aură religioasă, primesc doar confirmarea imanentului) să nu fie sacerdot al rugăciunii, al Adevărului și să nu cânte, să nu se închine, să nu se încline, să nu îngenuncheze, slujind cu dăruire sfântă, jertfelnică lui Dumnezeu, Fecioarei, Cerului, Neamului, Patriei, Femeii (Fecioara-Femeia-Mama), Naturii, Pământului... Mihail Eminescu, fiind un geniu religios aduce adorare Atotcreatorului-Tată, în viziunea sa cosmogonică: „... Pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns... Dar deodat un punct se
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
cântă, mierle, presuri-/ Cine știe să le-asculte?/ Ale păsărilor neamuri/ ciripesc pitite-n ramuri/ Și vorbesc cu-atât de multe/ Înțelesuri.” (Eminescu, Poezii. Ed. pentru Literatură, Buc. 1965) „Un om de geniu, spunea alt mare geniu, poet-filosof-teolog, Nichifor Crainic, îngenunchează în fața Sfintei Fecioare. Smerenia, condiție inițială a rugăciunii, îl face să-și vadă întreaga măreție ca pe o adâncă nimicnicie. Oricine ai fi, în fața cerului și a veșniciei, simți că nimica nu ești cum a zis el altă dată. Această
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
Acasa > Poezie > Credinta > TRUP ȘI SUFLET CHINUI Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Se frâng lacrimi printre gene, Cerul pare ostenit, Iar pământul parcă geme... Sufletul mi-e cătrănit! Mă-ngenunche iar suspinul, Gându-mi este răvășit... Vreau să nu mai văd declinul Și nici chipul chinuit! Curg priviri pe dalbe file Și pe trupu-ți răstignit... Nu mai vreau și alte zile Să simt cuiul pironit! Nu mai vreau să-nnăbuș clipa
TRUP ŞI SUFLET CHINUI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381100_a_382429]
-
Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 2067 din 28 august 2016 Toate Articolele Autorului nu mai am timp să privesc în mine nici spre cartierele de taină ale trecutului stau între rugă și asfințit câtă umilință în respirația clipei îngenunchez pe linia de jos a orizontului și aștept până când cineva îmi va șopti noa hai... așa începe orice așteptare în haine noi barbierit repetând aceeași rugăciune doamne! Referință Bibliografică: Între rugă și asfințit / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎNTRE RUGĂ ŞI ASFINŢIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381180_a_382509]
-
și nu s-a mai întors hornul de la casă a căzut peste iedera urcată până la cer cireșii au privirile pline cu flori poarta se zgâlțâie în balamaua ruptă de anul trecut duminică bătrânele satului cu mâinile sorojite de vreme au îngenuncheat lângă altar clopotul a bătut în dungă s-a dus și mătușa... anul ăsta nu vom împodobi bradul să-i spui că răsăritul caută pământul și-l țin aproape de piept pentru ziua în care ne vom întâlni... să-i spui
O ALTĂ IPOSTAZĂ (MAMEI PLECATĂ ÎN LUMEA FĂRĂ TIMP) de TEODOR DUME în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381181_a_382510]
-
rândul său. De fapt, grupajele sale poetice din versuri scurte care se dezlănțuie pe verticală, ca un plânset, uneori sintr-un singur cuvânt, sunt idei emise în baza unor inepuizabile meditații asupra rostului vieții, asupra propriului rost. * (Ottilia Ardeleanu) *** * în fața iubirii îngenunchezi umil, însă poți deveni sclavul ei dacă nu știi momentul în care să te ridici * durerea este singura parte a vieții care te învață cum să învingi moartea * dați-mi un motiv care să mă facă fidel doar unei singure
TEODOR DUME, (CARTE) VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381177_a_382506]
-
tristețea, în sumbra condamnare, Un rătăcit de suflet așteaptă-ntruna zorii. Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea, Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om, Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, marea Și-n insula de gheață nu-i nici măcar un pom. Îngenunchind pe piscuri, spre cer înalță rugă, Cerșind îngăduință, de-a nu trăi-n pustii, Pe-obrajii care ard șiroaie-ncep să curgă Iar gheața se transformă în râuri mici, zglobii. Din cer, se-aude orga ce cântă în surdină, Iar
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
norii, Înlănțuind tristețea, în sumbra condamnare,Un rătăcit de suflet așteaptă-ntruna zorii.Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea,Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om,Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, mareași-n insula de gheață nu-i nici măcar un pom.Îngenunchind pe piscuri, spre cer înalță rugă,Cerșind îngăduință, de-a nu trăi-n pustii,Pe-obrajii care ard șiroaie-ncep să curgăIar gheața se transformă în râuri mici, zglobii.Din cer, se-aude orga ce cântă în surdină, Iar munții
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]