5,200 matches
-
nu orice fel de rezistență, ci o rezistență demnă și falnică, precum copacii seculari care cresc în ea. Au trecut peste pădurea din fața mea mari urgii. Astă iarnă, una din cele mai grele din ultimii ani, jumătate din copaci au înghețat. Unii au rezistat în picioare, iar alții din genunchi au continuat să lupte. Cu toții au suportat povara grea a omătului, s-au luptat cu dârzenie cu viforul ce amenința să crape și pietrele. Singura lor alinare a fost regina nopților
Dor. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_657]
-
meu. Ce ați spus? — Că tuaregul despre care vorbiți, cel care a învins o armată întreagă, l-a eliberat pe președintele Abdul-el-Kebir și apoi l-a omorât din greșeală era tatăl meu. Se lăsă o lungă tăcere; totul păru că îngheață în jur. — Tatăl dumneavoastră? reuși în sfârșit să îngaime Amed Habaja. — Asta am spus. — Gacel Sayah, legendarul Gacel Sayah, Vânătorul, era tatăl dumneavoastră? — De câte ori vreți să vă repet? îzbucni nerăbdător targui-ul. Era tatăl meu și eu îi port numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de monede mărunte de 1 leu și zornăiau pe umerii noștri terminasem colecta pentru Crucea Roșie pe ușa de lemn ieșeau aburi de țuică și de tutun Înăuntru era cald glasul lăutarului schelălăia Săbărelu-i cu dulceață trece iarna și nu-ngheață cîntecul preferat al bunicului ce chefuri trăgeau ei pe vremuri cu fudulii și momițe de berbec pe Griviții În dosul gării aveam nouă ani cînd am văzut mîinile ciolănoase și negre pe pulpele slăbănoage ale fetei cu fusta sumeasă pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tiptil pînă la ușă să văd dacă a plecat. Nu Îndrăznesc. Dacă mă simte. Deodată trei semnale scurte unul după altul. Asta e mama. Numai ea sună așa. Ezit o clipă, apoi mă hotărăsc. — Cine-i? Haide, vecină, că am Înghețat de cînd mă ții la ușă. Îi deschid vinovată. — N-ai chef de musafiri, așa-i? — Intră, doamna Oprișan, intră, te rog, tocmai am dat drumul la apă să spăl niște mărunțișuri și probabil că de-asta nu te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
libertatea de a alege nu este decît un fel deghizat de a ne omologa invențiile. Și atunci ar fi fost mai corect să spun: și eu am beneficiat ca orice muritor de dreptul de a-mi inventa un imperiu; gîndul Îngheață la albul intact al acestei foi de hîrtie - un teritoriu plan, uniform din care lipsește orice trăsătură, eu sînt cel care trebuie să-i dau fizionomia mea, cu tot ce am ales ca fiind al meu În alții, dar cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe furiș. — Nici vorbă. Îmi plac, atâta doar. Iarna a fost o adevărată stare de necesitate. Zăpada a cucerit munții. A venit, s-a împrăștiat, s-a așezat peste tot. Compusă dintr-o mulțime de bucățele impertinente, strivind trei păduri. Înghețând mii de animale. Era Zăpada însăși. Eu ce-mi mai croiam drum prin ea. Uneori până la Igor, iar până la Iosif și Fratele său zi de zi, ca un animal polar. Iar când mă întorceam acasă, puteam s-o iau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a uitat la mine cu o față jalnică. — Când am terminat colegiul am rămas cu o datorie imensă. Nu am putut să muncesc în ultimul an pentru că am fost ocupată să-mi pregătesc examenele finale. Managerul meu bancar mi-a înghețat conturile, mi-au oprit accesul la card, iar Johnny insista să ieșim în locurile alea, restaurante, cluburi... în fine, m-a întrebat cât câștig și a spus că e o rușine să mă plătească așa de puțin, că mă exploatează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Shelley și Judith probabil că ar mușamaliza totul; mă îndoiesc că agenția de asigurări le-ar plăti furtul comis de unul dintre angajați. Dar nu aveam de gând să-i spun lui Harriet asta. Am văzut-o cum i-a înghețat sângele în vine când a auzit de poliție. Eram satisfăcută. — Deci ne-am înțeles? am întrebat-o. Harriet și-a ridicat capul. Plânsese din nou și avea fața udă de lacrimi. — Da, promit. Oricum e în Manchester. A plecat după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
simpatic: - SEVERINO PANE VINO! Era un băiat foarte fermecător, întâmplător lefter și fără acoperiș deasupra capului! O voce șoptise în urechea lui Feifel tot timpul: - Ia-l cu tine acasă! E păcat să lași un tânăr atât de plăcut să înghețe în stradă. Severino era îmbrăcat într-un pardesiu subțire și pe deasupra mai era și mort de foame. Așa că Feifel l-a invitat la restaurant, apoi, fermecat de felul de a povesti al tânărului, a spus: - Vino acasă la mine, soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de Lucerna, unde începeau satele, se auziseră gemetele morții; animalele - oi, vaci și porci, împietriseră de frig în grajdurile lor îngrijite. Se mai povestea că pe străzi, chiar în micul oraș Schwarzenberg, în apropiere de Lucerna, se puteau întâlni oameni înghețați în poziții ciudate. Păreau cu toții puși pe fugă de frica unui urmăritor nevăzut. În casele care nu fuseseră suficient încălzite zăceau corpuri lipite cu gheață de păturile de lână ale patului. Totul părea supranatural pentru cei - mulți la număr - care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
bucurie ale carnavalului, când iarna trebuia să întâlnească primăvara și să fie pusă la punct. Câteva zile după îngheț, când mă obișnuisem cu frigul, bine antrenată în nord, s-au auzit dis-de-dimineață răsunând tobele bubuitoare ale carnavalului. Lacul Lucerna era înghețat tun, lucind ca un diamant în lumina rece. În gheața transparentă ca sticla groasă în care cineva suflase lăsând bășici de aer, se vedeau acum pești, plante, păsări și ciudate bucăți de lemn ce aminteau de carcasa unei bărci sfărâmate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de frig ajungeau uneori până la doi metri. Bărbații munceau înfofoliți în blănuri. Celor mai bătrâni li se părea că sosise sfârșitul zilelor lor. Sângele nu li se mai încălzeau ca altădată la simpla idee a culorilor de carnaval. Lacul era înghețat altfel decât anul trecut, când avuseseră o iarnă destul de grea. Dar tinerii erau deja pe gheață, încălziți de dansuri și îmbrățișări. Sângele lor tânăr avea puterea să clocotească, transformând frigul în căldură. Ca și cum frigul și căldura ar fi fost aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
înțelegea invidia omenească și știa că trebuia să se apere cu argumente biblice. - Când străbunul nostru, regele poet David a simțit că sfârșitul îi e aproape, atunci a dorit o fată în patul lui rece, pentru a-și trezi carnea înghețată din nou la viață. Și Abișag Sunamita a ținut la distanță moartea de patul regelui. - E scris negru pe alb că David n-a „cunoscut-o!“, a strigat o femeie care ascultase în trecere despre ce se vorbea, în așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ce-ar fi fost de văzut acolo? Lacul de Parfum, cea mai teribilă invenție din ultima decadă a istoriei, un vulcan din piatră și pământ, în care Aquarelin însuși adunase toate culorile din univers. Și, sub acest univers lichid care înghețase, devenind o oglindă groasă, cea mai frumoasă femeie a omenirii, o blondă din Chicago, Illinois, captivă, zbătându-se să iasă și izbind cu pumnii ei micuți. Nepăsător, ca replică la toată această stare de lucruri, Aquarelin își scălda imenșii ciorapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
glumă, Ionel se îndreaptă liniștit spre scaunul său. Deodată însă, un zgomot rău prevestitor, fără nume, un ton nepriceput, scurt, asurzitor și foarte straniu, asemănător poate întrucâtva celui care îl ridicase din scaun mai devreme, îl face pe Ionel să înghețe cu piciorul drept în aer. Nu așa. A fost cu mult prea rău. Doar nu din nou? Aproape încremenit, Ionel mai poate întoarce capul numai ca să audă cele mai infame cuvinte pe care i le-a auzit cândva urechea. - Ionel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Mult mai nebun decât întreaga omenire la un singur loc, Michael se prinse deodată cu mâinile de rama ușii de mult absorbite în vid și începu a urla înfricoșător la stele, ca și cum ar fi vrut să le spargă. Stupizenia sa îngheță pe loc însă imediat ce fu eliberată în frigul etern. Aici, în acest moment, în chiar această imagine, se afla concentrat singurul conflict veridic al umanității: neputința de a învinge bariera a ceea ce nimeni nu poate numi încă. Bariera întunericului. Bariera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Maro trâgându-mă după el hotărât și mândru, am trecut de masa la care tronau Euripide și Aurora, intrând apoi pe culoarul strâmt format între cele două rânduri de scaune, ce ducea înspre ușă. Deși nu mergeam deloc încet, cutremurătoarele priviri înghețate pe care ni le aruncau cei din public mă făcură deodată să am cât se poate de neplăcuta și binecunoscuta senzație a dilatării clipelor. Înotam grăbiți, fără a ne mișca. Era exact ca și cum am fi umblat într-o cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și văd nu este deloc un vis, contrar a ceea ce credeam despre viața pământească de amar de ani. Blocat la capătul gândurilor, la finalul lor, acolo unde nici o judecată umană nu poate merge mai departe, acolo unde o luciditate stelară îngheață trăirile și sentimentele, lăsând loc luminii științei și a tuturor artelor, mă văd nevoit fie să resping tot, fie să accept ceea ce văd. Neputând face una ori alta, aș vrea să trag timpul înapoi până în clipa când am fost aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
replicat ea. - Spune și tu, nu-i minunat? Încălzește-mi mâinile. Mi-am desprins mâna amorțită de la umăr de talia ei. Apa mi se prelingea de pe cozoroc pe obraji și pe după guler. Aveam fețele umede, iar obrajii și bărbiile ne înghețaseră atât de tare, încât trebuia să vorbim fără să ne mișcăm fața; genele și sprâncenele făcuseră țurțuri, în timp ce umerii, mânecile, hainele noastre, ca și interiorul saniei erau acoperite de o pojghiță de gheață fină; din noi și din cai se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
votca direct pe gât fără să se schimonosească, ba chiar luminându-se la față. Eu, însă, nu puteam bea în stilul lui. Nu-mi plăcea și, mai ales, îmi era dezagreabil momentul când, trăgând aer în piept, simțeam cum îmi îngheață gura și gâtul și cum mă umplu tot de mirosul dezgustător al spirtului. Beam votcă pentru că, în mediul nostru, beția era considerată un act de curaj și pentru că voiam să demonstrez propria mea forță nu știu cui și nu știu de ce: adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din gură aproape că dispăruse; rămăsese doar un fel de îngheț al gâtului și al gingiilor ca atunci când, ger fiind, respiri cu gura căscată și când, după ce închizi gura, aceasta îți pare mult mai rece din cauza salivei calde. Dinții îmi înghețaseră complet. Dacă mi s-ar fi scos un dinte, aș fi simțit, fără durere, cum după el ies și ceilalți dinți, ca trași de o ață. — Acum trebuie să respiri doar pe nas, îmi spuse Mik. Într-adevăr respiram foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se vede cum zăpada uscată viscolește pe garduri, pe geamuri și pe acoperișuri. Pierzându-mi respirația din cauza vântului, cu spinarea zgribulită de frig, pășesc disperat; nici nu apuc să ajung la capătul străduței unde începe piața, când simt că am înghețat bocnă. În piață arde un foc. Flacăra lui își flutură în vânt pletele roșcate de un argintiu-roz. Casa din fața mea e toată luminată, iar umbra pe care o lasă stâlpul jos al felinarului zboară spre acoperișul înalt. Lângă foc, bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
adus de Calistrat. Contează și încă foarte mult, rosti inspectorul Toma, ridicându-se în picioare. Își privea palmele pe care rămăsese o substanță uleioasă cu care se murdărise de pe hârtia în care fusese învelit batonul de exploziv. Dinamita asta a înghețat spuse el în continuare, a înghețat și încă de mai multe ori la rând. Aiurea, dinamita nu îngheață, declară sigur pe el Calistrat. Ba da! îl contrazise Toma cu glas calm. N-are cum. Nu la fel cum îngheață apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
foarte mult, rosti inspectorul Toma, ridicându-se în picioare. Își privea palmele pe care rămăsese o substanță uleioasă cu care se murdărise de pe hârtia în care fusese învelit batonul de exploziv. Dinamita asta a înghețat spuse el în continuare, a înghețat și încă de mai multe ori la rând. Aiurea, dinamita nu îngheață, declară sigur pe el Calistrat. Ba da! îl contrazise Toma cu glas calm. N-are cum. Nu la fel cum îngheață apa, spuse Cristian clătinând din cap. Supusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe care rămăsese o substanță uleioasă cu care se murdărise de pe hârtia în care fusese învelit batonul de exploziv. Dinamita asta a înghețat spuse el în continuare, a înghețat și încă de mai multe ori la rând. Aiurea, dinamita nu îngheață, declară sigur pe el Calistrat. Ba da! îl contrazise Toma cu glas calm. N-are cum. Nu la fel cum îngheață apa, spuse Cristian clătinând din cap. Supusă însă la temperaturi scăzute, sub limita de îngheț, în mod repetat, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]