2,766 matches
-
caută din priviri. Și-o imaginează ca pe o tânără bogată, fiica unui englez înstărit și se roagă să se mai afle încă la Bombay. Se uită pe ferestrele de la Evans & Fraser, sperând s-o vadă la cumpărături. Mănâncă o înghețată la Cornaglia, dorindu-și ca ea să intre și să se așeze la una din mesele de marmură. Își neglijează slujbele și dă cu totul uitării îndatoririle față de Elspeth Macfarlane. Pentru a compensa banii pierduți, lucrează ca ghid în port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pământ în capsula metalică. Merge la cinema, se lasă scăldat în lumina albă, înfiorându-se când organistul scoate zgomote de împușcături și scârțâituri de podele din mașina sa futuristă. Aflat printre cuplurile care se giugiulesc în rândurile din spate, mănâncă înghețată și simte cum anglicismul se lipește de pielea sa ca funinginea. Este ceea ce și-a dorit. Este de ajuns. Totul se sfârșește brusc, când doamna Lovelock menționează cuvântul Palais la urechea domnului Spavin, care-l cheamă în biroul său și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vorbi, mai vreau încă o dată... Ninge cu vise Ninge cu vise ascunse cândva într-un colț al florii albe de nea, Cade peste trupul tăinuit de tăceri Zâmbet de nufăr al zilei de ieri... Vântul sălbatic îmi sfâșie glasul Umbre-nghețate le simt la tot pasul, Dorinți izvorăsc din gândul pustiu Chemând iubirea pe-un covor argintiu... Dansăm tangoul de noi doar știut Răvășind cuvinte în alb așternut, Timpul s-a oprit în tăcerea din noi Amintirile-și cer iar dreptu-napoi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sunt buzele tale... Mă răzvrătesc, rup orizontu’-n linii frânte Și-n vârf de stea agăț chemările-ancestrale. împlinire Mână în mână, îmbrățișați pășim în vis, Ne reclădim într-o poveste de iubire, Cu aripi de lumină zburăm în paradis, Troiene-nghețate? Sunt doar în amintire. Pe trupul meu flămând renasc palmele tale, Văpăi de dor atâta vreme surghiunite, Dragostea-și cerne peste noi albe petale, Buze arzând șoptesc tăceri indefinite. Nici ieri, nici mâine nu există în iubire, Pe firul timpului
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
văd cum stau la masă, Alături de părinții mei; Mâncam friptură, nu prea grasă, Mămăliguță și mujdei! Mă văd cu frații în ogradă, Printre nămeții pân' la geam; îi adunam într-o grămadă Și-un mare derdeluș făceam Ne erau mâinile-nghețate, Obrajii parcă luau foc, Dar eram plini de sănătate Și nu ne deranja deloc! Ne aminteam și noi de școală Când frigul ne intra în oase; Și de atâta tăvăleală, Ne erau hainele scorțoase... Brusc, mă trezesc în timpul meu, Azi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fraților Titel și Onel avea să cunoască avânturi nestăvilite atunci când copilărimea a descoperit fotbalul. Despre asta, Însă, cu alt prilej. Desigur, printre clienții de nădejde ai lui Titel mă număram și eu. Ceream din când În când mamei bani pentru Înghețată sau halviță, Îi strângeam la ciorap și, când socoteam că erau destui, Îmi puneam averea În buzunare și mă porneam, fâstâcit de suma imensă, către casa lui alde Titel. Strigam la poartă până Îmi ieșeau ochii și mă ustura gâtlejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un obicei de umblam cu câteva ghinde prin buzunare. Le dădeam câte o bucățică celor suferinzi de pântece și li se strângeau mațele Într-o juma’ de ceas. Tatapopii făcea și vindea dintr-un cărucior cu care cutreiera satul o Înghețată searbădă, prea puțin dulce și apoasă, În niște cornete mici pe care le terminai din două Înghițituri. Strigătele lui parcă sună și acum pe ulițele satului: „Plângeți, copii, să vă ia mamele Înghețată, iar voi, bărbați, să vă ia nevestele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un cărucior cu care cutreiera satul o Înghețată searbădă, prea puțin dulce și apoasă, În niște cornete mici pe care le terminai din două Înghițituri. Strigătele lui parcă sună și acum pe ulițele satului: „Plângeți, copii, să vă ia mamele Înghețată, iar voi, bărbați, să vă ia nevestele țuică!”. Atacul psihologic era de o subtilitate grosolană, dacă Înțelegeți ce vreau să spun, dar efectul era sigur. Copilul chiar se miorlăia la mamă-sa după câțiva leuți. De obicei căpătă sudalme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acasă, apărea măreț, blând apărător al odraslei, Tatăl: „Ce-ai, fă proasto, de bați copilul pentru un leu. Ia uite a dracu’ zgârcită!”. Apoi Își lua plodul de mânuță: „Ia hai tu cu tata!”. Tatapopii punea copilului o lingură de Înghețată În cornet și bărbatului Îi turna țuică Într-un țoi cu gâtul lung, vechi de dinainte de ultimul război - că de atunci nu se mai folosiseră. De fapt, după naționalizare - dar asta e altă poveste. Omul golea scurt sticluța și, Înveselit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o baracă de lemn, lângă o padină dintre dealuri, unde se strânge apa de la ploi și nu crește grâul. Stă acolo cu a doua nevastă, nu are lumină electrică, nici apă de băut. În vechiul lui căruț cu care vindea Înghețată și țuică pune două bidoane și, trăgând un picior bolnav de reume, Își ia apă de la un izvor aflat la dracu-n praznic. Desigur, ați băgat de seamă că astăzi am fost ceva mai trist - mă potopește amărăciunea și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așa bună. O fabrica În odăița din dos, alături de halvița după care te apuca pântecăraia și mieji de floarea-soarelui amestecați cu zahăr ars, unul, Tatapopii, care striga prin sat, Împingând sau târând un cărucior: „Plângeți, copii, să vă ia mamele Înghețată, iar voi, bărbați, să va ia nevestele țuică!”. Cei răi spuneau că dulciurile făcute de Tatapopii miroseau a pișat de cotoi și erau Împestrițate de căcați de muște. Dar eu cea mai bună turtă dulce tot de la el am mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
politicos spre intrare și reveni la postul său. Sandalele sale de paie nu scoteau aproape nici un sunet pe cărare, în timp ce se îndepărta discret. O vreme, Mitsuharu și ceilalți trei stătură cufundați într-o tăcere desăvârșită și o atmosferă sfâșietor de înghețată. Din când în când, câte o prună coaptă cădea la pământ, cu un zgomot ca al unui ciocan de lemn izbind țărâna. Acele sunete erau singurele care risipeau liniștea. Dintr-o dată, o rază luminoasă de soare căzu pe panourile ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
știu, Maria, e destul de dificil. Maria râse. ― Îmbracă-te! ― Ce? Nu era deloc În firea ei să fie atât de...spontană. ― La felul În care arăți și te porți, sunt sigură că ți-ar face bine o porție dublă de Înghețată de căpșuni. M-am Încruntat la ea. Tocmai invocase desertul meu preferat de la care mă abținusem jumătate de an. ― Haide, râse ea. E destul de cald afară. ― Credeam că am făcut un pact. ― Să nu mai mâncăm Înghețată până ajungem anorexice
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
porție dublă de Înghețată de căpșuni. M-am Încruntat la ea. Tocmai invocase desertul meu preferat de la care mă abținusem jumătate de an. ― Haide, râse ea. E destul de cald afară. ― Credeam că am făcut un pact. ― Să nu mai mâncăm Înghețată până ajungem anorexice? Da, cred că pică Înțelegerea. Veni și mi puse În brațe blugii mei preferați. ― Îți va sta bine cu ăștia. ― Nu, nu, nu, Maria, ești nebună. A ieși cu tine la Înghețată nu e o soluție pentru
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pact. ― Să nu mai mâncăm Înghețată până ajungem anorexice? Da, cred că pică Înțelegerea. Veni și mi puse În brațe blugii mei preferați. ― Îți va sta bine cu ăștia. ― Nu, nu, nu, Maria, ești nebună. A ieși cu tine la Înghețată nu e o soluție pentru problemele mele. ― Cel puțin le-ai putea ignora pentru o vreme, spuse ea, zâmbind irezistibil În timp ce-și punea o fustă neagră. Dacă ții neapărat, o poți lua și pe Eliza. Sau pe oricare
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să-l sărute pe obraz. David, ea este sora mea, Alisia. ― Bună, zise el prietenos. N-am putut să nu remarc că arăta foarte, foarte bine. ― Mersi, dar nu avem nevoie de astea, zise Maria arătând spre meniuri. Vrem două Înghețate duble de căpșuni. ― S-a făcut, zise el zâmbind din nou. Luă meniurile și se Îndepărtă. ― O, Doamne, am spus imediat. Îl cunoști? Maria chicoti. ― Păi, tot peste el am dat când am venit cu Adi. A fost foarte amabil
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
prea mare pentru tine. Am râs. Știam și eu asta. ― Stai liniștită, am spus. E mortal, dar nu mă bag. ― Sunt mândră de tine, zise Maria ironică. ― Mersi, mamă, am chicotit eu. David se Întoarse repede la masa noastră, cu Înghețatele pe care muream să le mâncăm și care urmau să ne aducă numeroase remușcări. ― Asta e și preferata mea, zise David. Poftă bună! Rânji la Maria. Oare ea chiar nu vedea felul În care o privea? L-am lăsat să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
arunc o privire Mariei. ― Uită-te la tine, deja ai viitorul iubit asigurat. Nu e destul de nedrept, tu doi, și eu niciunul? Maria scoase limba la mine. ― Nu te străduiești suficient. ― Aha, am mormăit eu. Am luat o linguriță de Înghețată. Era incredibil de bună. ― Doamne, o ador! zise Maria. ― Cu siguranță vom mai veni aici. Nici măcar nu pot să-mi amintesc ultima oară când am mâncat ceva atât de bun. ― Nici eu. Peste puțin timp, telefonul Începu să mi vibreze
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Am privit-o uimită. ― Ce tot spui, Maria? ― Pur și simplu spun că era o posibilitate valabilă. Nu ai crezut niciodată că va spune da, nu-i așa? Maria ridică din umeri. ― Mai mult am sperat! M-am uitat la Înghețata mea aproape neatinsă. Nu mai aveam chef de nimic. ― Chiar Îți doreai asta, nu? Întrebă ea. ― Foarte mult! Dar presupun că nu mai contează acum. Maria oftă. ― David, ne faci și nouă nota? David se uită la Înghețatele noastre și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
uitat la Înghețata mea aproape neatinsă. Nu mai aveam chef de nimic. ― Chiar Îți doreai asta, nu? Întrebă ea. ― Foarte mult! Dar presupun că nu mai contează acum. Maria oftă. ― David, ne faci și nouă nota? David se uită la Înghețatele noastre și apoi dădu derutat din cap. ― Ce? am reacționat Într-un târziu. Nu plecăm! ― Nu vrei să plecăm? ― Nu. Doar pentru că ziua asta e un dezastru nu Înseamnă că voi sta Închisă În casă. ― Mereu voiai să fii singură
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
un târziu. Nu plecăm! ― Nu vrei să plecăm? ― Nu. Doar pentru că ziua asta e un dezastru nu Înseamnă că voi sta Închisă În casă. ― Mereu voiai să fii singură când erai supărată. ― Nu și azi. Am luat o gură de Înghețată. Chiar și În starea În care mă aflam, tot mi se părea delicioasă. David veni cu nota și zâmbi când mă văzu mâncând. ― Scuze, mai stăm puțin, zise Maria. ― Mă bucur să aud asta, zise el. Înghețatele astea nu merita
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
o gură de Înghețată. Chiar și În starea În care mă aflam, tot mi se părea delicioasă. David veni cu nota și zâmbi când mă văzu mâncând. ― Scuze, mai stăm puțin, zise Maria. ― Mă bucur să aud asta, zise el. Înghețatele astea nu merita irosite. ― Ai dreptate, am spus, străduindu-mă să nu mă mai gândesc la altceva În afară de aroma de căpșuni. N-am reușit. Amintirile Îmi invadau mintea. Eram doar o fetiță când Începusem să fac cursuri de dans. Era
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
aș fi murit? Mă Întreb la ce ar mai fi folosit atunci scuzele lui. ― Hei, Alisia! Maria pocni din degete. ― Ce-i? am tresărit. ― La ce te gândești? Nu i-am răspuns. Nu voiam să dezbat subiectul cu voce tare. ― Înghețata e foarte bună, am spus sec În cele din urmă. Maria ridică din sprâncene. ― Entuziasmul tău e molipsitor, știi asta? ― Da, sunt sigură. ― Uite, știu că ești supărată, dar dispoziția asta nu te ajută la nimic. Mi-am Încrucișat brațele
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
spuse ea când Îmi văzu zâmbetul chinuit. Cu puțin antrenament, țiar sta chiar bine. Am scos limba la ea. ― Ești amuzantă. ― Mersi, zise ea. Trebuie să fiu, ca să-mi țin sora depresivă În viață. Ai terminat? adăugă uitându-se la Înghețata mea. ― Nu mai pot. M-am uitat la paharul ei gol. ― Îmi voi lua revanșa altă dată. ― Bine. Hai să mergem atunci. ― Și ce facem? Ne plimbăm, spuse ea cu un zâmbet Încântător. Pur și simplu! Când am ajuns acasă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
nu știam unde eram și dacă era zi sau noapte. Helen m-a lăsat în pace până în a doua noapte de când mă întorsesem. Eram în pat, îmi era teamă să mă scol, iar ea a intrat în cameră cu o înghețată Cornetto. Avea un aer relaxat care nu putea să aducă decât necazuri. Bună, a zis ea. Credeam că ieși să bei ceva cu Margaret și cu Paul, am zis eu circumspectă. —Așa e. Dar acum nu mă mai duc. —De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]