3,183 matches
-
ar avea aceeași grijă față de fratele meu. I-am privit cu mare admirație. Aveam 18 ani neîmpliniți. Doamna directoare era obosită și nu a vrut șă urcăm pe munte mai sus. A început sesiunea de autografe și doritorii s-au înghesuit să primească un autograf ca amintire. Pușa avea un caiet dar nu l-a primit pentru că Adrian Păunescu dădea autografe numai pe cartea dumnealui. A uitat prietena mea, în graba plecării să ia o carte la ea. Poate și de
CENACLUL FLACĂRA LA MĂGURA BUZĂULUI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355615_a_356944]
-
să nu‑l provoace s‑o lovească din nou, a preferat să tacă, strângând din dinți și mocnind a ură neputincioasă. Încerca cu disperare să‑și ascun �dă goliciunea și nu reușea. Mâinile îi tremurau puternic pe prosopul ce‑l înghesuise între picioare. Nu îndrăznea să‑l privească. Își ascundea ochii înlăcrimați și plini de ură de privi �rea lui. Știa, simțea că se uită la goliciunea ei ... Pentru ea a fost o noapte de coșmar. Bărbatul s‑a mai folo
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
Īn care n-a oprit vreodatặ nici un tren. Sirenă ne sfîșie amurgul că o fiarặ Greu de închis în miezul anostului catren. POEM BAROC TREI Cînd noaptea se crapặ-ntr-o stea că o parặ Lirismul bezmetic ține loc de breloc Și-nghesuită-n ramă acelui gînd de fiarặ, Aud cum nesfîrșirea îmi zice “ Nu am loc!” Dar fặ-ți alt loc în locu-i, un templu mai hidos Decît o tușặ finặ de pensulặ pe-o fațặ, Care s-a smuls din ramă perfidului
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
Acasa > Stihuri > Momente > VARĂ DE NISIP Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 907 din 25 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Podiș pe fruntea mea lată, urme de văi. Se-ntunecă clipele înghesuite în buzunare, mâinile-mi scapă din vedere oamenii. Se ridică oasele din rădăcini și se mișcă. Poveștile se deșiră prin cuvinte amestecate, apele nu mai contenesc, trec pârleazul, vine durerea dusă-n spinare ca o zdreanță de moarte. Ziua e
VARĂ DE NISIP de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346165_a_347494]
-
totul. Trenul oprește în stație și ne îmbulzim în fața ușilor, așteptând deschiderea lor. Cineva mă împinge din spate. Altcineva îmi proptește un cot în coastă. Se deschid în sfârșit, ușile și intrăm buluc!!! În vagon, aerul este greu de respirat. Înghesuită din toate părțile, încercând să descopăr o bară de care să mă apuc, cu căciula căzută pe ochi și haina răsucită, simt cum calc pe ceva umflat și moale, ce mi se lățește sub picior. Mi-e frică să fac
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
Îți vei reaminti trecutul proiectat pe o pânză roșie sub forma unei molecule de moleșeală care se târă se târă până la întinare... Pentru orice eventualitate se va aplica garoul apoi un bandaj peste retină - minusculă nișă în care-ți vei înghesui începuturile - Apoi celelalte vârste și vreri Doar picioarele pruncului care vei fi fost o să atârne mereu în afară pedalând la nesfârșit în gol... Timpul pierdut n-o să mai încapă nu-l vei mai pune la socoteală ori poate-l vei
AMENINŢARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356166_a_357495]
-
mesajul venit pe melodia lui Liszt. Deschid geanta, să controlez. “Da!” îi răspund. “Mai ții regimul pentru enterocolită?” “Da, încă o săptămână.” „Te iube!” Mii de artificii mi-au explodat în lumina orbitoare a soarelui de Salonta. Câte adolescente se înghesuiau în pieptul meu? M-am ridicat și am plecat spre WC, fără vreo nevoie primară. Am închis rapid. M-am închis! Mâinile îmi tremurau de emoții. M-am privit în oglindă: albul ochilor îmi era roz-vișiniu. Fața alb-verde! “Să mai
ETAJUL IX, ORADEA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356140_a_357469]
-
ignoră. “E cel mai înalt bloc din zonă!” îmi explică, aproape șoptit, la ureche. Aerul cald, al respirației lui mă face să redevin o copilă ștrengară, care domină situația. E pierdut! Dama se lipește cu corpul de el și-l înghesuie, fățiș. “Aici coborăm!” mă atenționează L. Cobor. Nu privesc înapoi. “Sunt problemele lui...ale lor. Eu vin și plec...” gândesc. Într-adevăr, era cel mai înalt bloc, cu două lifturi...”recent reparate”. De la etajul IX, unde locuiește L., priveliștea e
ETAJUL IX, ORADEA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356140_a_357469]
-
se umple barca Aceasta veche, pare-mi-se? Am tors și eu atâtea vise Pe care mi-am pus sigla, marca De ce n-aș face ca Petrarca Arzând și eu din manuscrise? Că viața seamănă cu zarca În cari se-nghesuie închise Privighetori ce mor ucise, Cum moare primăvara țarca , De ce n-aș face ca Petrarca?... Referință Bibliografică: De ce n-aș face ca Petrarca? / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 554, Anul II, 07 iulie 2012. Drepturi de Autor
DE CE N-AŞ FACE CA PETRARCA? de ION UNTARU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356213_a_357542]
-
pădurea întunecoasă. Încercă și a doua și a treia zi, dar fără izbândă. - Ce te macină, Mare Sfetnic, îl întrebă într-o seară Regele Pădurilor, că văd că nici de mâncare nu-ți arde și nici la băut nu te înghesui? Marele Sfetnic nu căută să se ascundă de rege. Îi povesti de îndată despre noul flăcău și despre neputința de a-i afla secretul. Regele rămase o clipă pe gânduri și, devenind și el curios peste măsură, hotărî să trimită
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
expus cu nepăsare razelor fierbinți și lacome și care-l arseseră ca pe o bucată de friptură uitată pe grătar. Complet înțepenit, cu capul vâjâind și stomacul chiorăind înfiorător, Carlos se ridică prudent, înjurând în gând toate senzațiile ce se înghesuiau să-l ,,gratifice” care de care mai generoase și foamea îl ghidă vehement către frigiderul imens, în care începu să cotrobăie febril după ceva comestibil. În afară de o bucată de brânză tare ca piatra și pe care mucegaiul înflorise abundent și
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]
-
Și-atunci, în fața scriitoarelor de prostii livrești, multe cât cuprinde biblioteca din Alexandria, autoîncoronate cu titluri, pe bază de doctorate îndoielnice, citări cumpărate prin zeci de enciclopedii și antologii, apariții degradante în nisipul presei electronice ce face ocolul globului pământesc, înghesuite până în sufletul personalităților din arealul artistic românesc împestrițat în primul rând de către ele, ce șansă ar putea să mai aibă câte un biet ziarist cinstit și iluminat, ori vreun scriitor cu bun simț, care nu beneficiază de tăierea pădurilor ca să
ARTIŞTI ŞI GRAURI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368888_a_370217]
-
mi lovea în coaste. Am plecat să te caut dincolo de mine dar furnicarul străzii îți ascunde urma pașilor și nici ochii tăi nu mai luminează asupra mea să mă ghideze. Simt că te pierd... Mă dor amintirile ce le-ai înghesuit la mine în suflet ca pe niște lucruri de prisos de care ai vrut să scapi. M-am așezat pe trotuarul viselor lângă o iluzie ce vindea speranțe am vrut să-mi vând dorul de tine dar... nimeni nu l-
DE DOR... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368923_a_370252]
-
din 09 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Multe gânduri s-au așezat pe rețină timpului meu- gânduri, gânduri... uneori au venit și au plecat toate-odată alteori au plecat unul câte unul (liniștite, într-un delirant calm englezesc, nu s-au înghesuit să alerge). Multe gânduri au cântat timpului culorile vieții, pe litere- câte litere! ce alfabet ciudat! am vrut să scriu o carte despre fericire, multi dintre voi m-ați fi crezut, dar fericirea are milioane de forme și culori- aș
AM VRUT SĂ SCRIU O CARTE DESPRE FERICIRE, de MIRON IOAN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369101_a_370430]
-
pălărioară „à la Parisˮ, cum se exprimase bunica venită din Dolj, alături de ea, Dimitrie, fărțiorul cu pălărie verde. În celelalte trăsuri s-au urcat neamurile venite din Oltenia, din București și cele două doici. Iar în ultima trăsură s-au înghesuit țiganii cântând de mama focului la instrumentele lor. Ajunși la Biserica „Precupeții Noiˮ, au fost întâmpinați, miruindu-i, de preotul Gheorghe Marin și de un cor de cântăreți, unde micul Alexandru a fost botezat în tradiția ortodoxă și primit în
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
a apărut la geam, cu un aparat de radio marca „Bucium” în mână, vrând să-l arunce pe fereastră peste masa de manifestanți, care se îngroșa văzând cu ochii, dar ulterior s-a răzgândit. Am remarcat cu uimire cum se înghesuiau toți să prindă câte ceva, de la cei ce aruncau de la etaj. Gălăgie, țipete, urlete, fluierături și sloganuri anti-PCR și anti-Ceaușescu erau strigate cu voce tare, fără teamă și îmi făceau pielea ca de găină, iar inima cât un purice. Mă așteptam
REVOLUTIA, VAZUTA ALTFEL DECAT POLITICIENII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370917_a_372246]
-
din calea războiului și să locuiască departe pe la o altă familie pe care o cunoștea și căruia azi ii sunt foarte apropiați. În serile când bunicul nu era epuizat sta și fuma pe pragurile înalte ale șatrei iar eu mă înghesuiam lângă el rugându-l să-mi mai povestească vreun episod din viața lor învolburata, după care eu eram ahtiat. Era de statură medie, slăbuț, cu fața ascuțită, un om aprig și iute, avea o latură a bunătății pe care o
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
din calea războiului, trebuind să locuiască departe pe la o altă familie pe care o cunoștea și căruia azi ii sunt foarte apropiați.În serile când bunicul nu era epuizat sta și fuma pe pragurile înalte ale șatrei iar eu mă înghesuiam lângă el rugându-l să-mi mai povestească vreun episod din viața lor învolburata, după care eu eram ahtiat.Era de statură medie, slăbuț, cu fața ascuțită, un om aprig și iute, avea o latură a bunătății pe care o
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
despre terase, cu privirea alunecându-i ușor peste trupul ei. Fata îl privi, uitând pentru o clipă să mestece. I se părea că stătea de vorbă cu un alt fel de bărbat, care nu semăna nici cu tractoristul care o înghesuise zilele trecute în poarta cimitirului și nici cu paznicul care o chema la el de fiecare dată când se simțea singur. Omul din fața ei avea haine frumoase și curate, mirosea plăcut și o privea în ochi când îi vorbea. Poate
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
fuga măruntă și săltăreață a picioarelor înghețate, căci era numai în ghete și era zăpadă și viscol mare...” A patra etapă, boala și anii de agonie, a fost de un tragism inimaginabil. Unii prieteni l-au părăsit, alții s-au înghesuit să intre în viața lui cu bocancii. În anul 1884, la Iași, îl vizitează Vlahuță și N. Petrașcu. Poetul le pare ca un Icar prăbușit din înălțimi. „...l-am găsit într-o cameră din fundul curții unui hotel. Am ridicat
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
timpului așteptăm să ne fie mai bine, să trăim într-un mediu onest și să ne atingem idealurile pentru care străbunii noștri și-au dat viața: unitate, libertate, independeță, prosperitate și pace. Din păcate, ciocoii moderni, oportuniștii și snobii se înghesuie să își facă apariția în locuri în care ar trebui să fie oameni cu adevărați patrioți și serioși care știu să își respecte cuvântul dat și cu pregătire adecvată. Îmi amintesc ce spunea odată un mare politician într-un interviu
DESPRE PREOCUPĂRI ŞI ACTIVITĂŢI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369817_a_371146]
-
și Caramitru, și Nae, și Gaie, și Vlae, și e și Laie cu dânșii. MUNCITORUL: Aoleuu, dacă e și Laie cu ei, până leagă ăsta două cuvinte, pierzi trenul nu alta. Și unde a încăput atâta lume? SECRETARA: S-au înghesuit acolo. MUNCITORUL: Păi asta e o delegație mai mare ca problema . SECRETARA: Care problemă? MUNCITORUL: Aia care o discută. Eu așa cred. SECRETARA: Listele. MUNCITORUL: Care liste? SECRETARA: Disponibilizările... Pusul pe liber. VOCEA MUNCITORULUI: Aoleu, Făcutu mă cheamă. MUNCITORUL (fluieră
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369842_a_371171]
-
ar trebui să... - Domnu’ doctor! Domnu’, veniți repede, vă rog! strigă Ofelia cu glasul sugrumat de emoție, deschizând cu mare grabă ușa. Iustin... acela... s-a trezit! Amândoi medicii au zvâcnit pur și simplu, intrând ca o avalanșă în salon, înghesuind-o pe asistentă în tocul ușii. Se opriră aproape gâfâind lângă pat. Iustin era liniștit, cu fața în sus. Avea ochii deschiși. Își trăsese singur masca de oxigen și o ținea în mâna răzimată de piept... Ochii medicilor au examinat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
nu văd nici o poartă sau măcar o crăpătură în piatra asta. Țupândăul sări de pe umerii lui și începu să frece cu coada baza stâncii, care trosni prelung și se căscă în fața lor, deschizând un tunel întunecos. Omul de zăpadă se înghesui în spatele băiatului iar țupândăul îi sări înapoi pe umeri, înfășurându-și coada lungă în jurul gâtului copilului. - Ce mai curajoși, bombăni Ionuț, căutând o creangă din care să își facă o torță. - Pssst, chemă o voce șoptită de undeva dintre brazi
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i emfatic, Troiene de mătase ridică frontieră Spre vântul ce suspină cu
ÎN PAȘI DE AJUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370373_a_371702]