1,318 matches
-
pătură de lavă; el a avut nevoie de mai mult timp pentru rostogolirea valurilor sale de foc. D. ministru de finanțe n-a fost găsit o altă ocazie mai bună, un alt ceas mai senin, o altă situație mai puțin îngrămădită pentru a-și espune meritele sale și o statistică comparativă a bugetelor de la 1873 încoace. Acuma, când membrii Adunării erau obosiți de peste zi, când asupra acestei ședințe de seară se grămădise toate legile cele mai importante ale sesiunii, când nimeni
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
face apel la țară! Să spuie țara daca mai vrea un Strusberg cu vârf și îndesat! [25 decembrie 1879] RUINELE ARENDĂȘIEI O piesă al căreia interes consistă numai într-o intrigă complicată, unde scenele sunt tot atâtea surprinderi neașteptate, nenaturale, îngrămădite fără nici o legătură și în care mi se deliniază nici un caracter, nu se susține nici un sentiment nu știu daca este bine aleasă pentru dezvoltarea tinerilor talente și pentru satisfacerea unui public inteligent. Și regret a o spune că, de ce vizităm
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
judecătorilor atenieni neînduplecați. Căprioara nu-și arăta decât capul, și profesorii, privind-o, cedau aproape fără să-și dea seama, punîndu-i întrebări puerile și terminând cu sfaturi afectuoase că trebuie să învețe mai bine etc. Îi răspunsei că natura nu îngrămădește decât rar asupra unui singur individ mai multe calități. Eu știam carte, dar eram urât, ea nu prea știa, dar era frumoasă. "Dar cine ți-a spus că ești urît?", s-a mirat ea. Am râs sardonic, s-o îndepărtez
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la alta se devalorizau, ajunsese o pereche de pantofi să coste aproape cât un salariu de-al său de altădată. Îmi cumpărasem strictul necesar, mobilă de ocazie, un divan-studio, un birou, o masă și câteva scaune. Cărțile îmi stăteau încă îngrămădite pe lângă pereți. Băurăm cîte-o țuică și mama ne servi ciorbă de purcel ardelenească și tocană cu mămăliguță. Cartelele de pâine aduseseră pe țărani în piață cu mălai. Apoi la cafele mama ne părăsi. Nu fumam niciodată dimineața, iar Petrică era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
necăjit: ce-are, dom`le, de n-are? Aici e aici! făcui eu filozofic, ce are de n-are! Cine poate să știe?" Tamara se întoarse și îmi aruncă o lungă privire languroasă. Tot ceea ce era în posesia ei se îngrămădi în această privire, dar nu avui timp s-o descifrez. Matilda încerca o diversiune, să-i smulgă fratelui ei dreptul de a pălăvrăgi: "...Dar nu e așa, Vasia (deci nu Vasile!), striga ea, în realitate el vroia să caute puțină
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aversiunea lui turbure se limpezise, aversiunea lui ancestrală pentru astfel de capete devenise clară și distinctă. Și glasul lui suav îmi stăruia în auz: "Uite, mă, o mie trei, aici, uite-aici ar trebui să te lovesc!". Mâhnirea mi se îngrămădi în gât. Omul ăsta putea fi prieten cu tatăl meu, putea fi unul dintre cei pe care îi văzusem prima oară la o manifestație și care îmi trezise cu putere sentimentul de solidaritate cu speranța de pe chipurile lor într-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cale deturnată? În ipoteza că n-ași pierde prea mult timp și m-ași decide să nu mă abat de la subiect, ce interes ar stîrni? Nici unul! Poate ar ieși chiar o carte proastă, care ar fi refuzată de editură... Mă îngrămădii și eu spre unul din autobuzele din fața uzinei care erau luate cu asalt de muncitori. Un individ se postase la intrare și striga la noi țâfnos. Da, chiar acest lucru, să nu ne îngrămădim (cine era? cine îl pusese acolo
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ar fi refuzată de editură... Mă îngrămădii și eu spre unul din autobuzele din fața uzinei care erau luate cu asalt de muncitori. Un individ se postase la intrare și striga la noi țâfnos. Da, chiar acest lucru, să nu ne îngrămădim (cine era? cine îl pusese acolo?), dar de ce? Că îl călcăm pe bocanci! Și ni-i arăta indignat, erau nou-nouți și nu se sfia să-i îmbrîncească pe cei care ar fi voit să nu le pese de încălțămintea lui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nou-nouți și nu se sfia să-i îmbrîncească pe cei care ar fi voit să nu le pese de încălțămintea lui. O luai pe jos... Până în oraș erau zece kilometri. Ce oameni nedisciplinați... și în același timp disciplinați, gândii... se îngrămădeau buluc (se grăbeau, dar de ce așa tare? mă întrebasem eu la început: astăzi chiar primisem un cot în ochi și mâna mi se desfăcuse de pe bară (renunțasem să mai urc), dar aveau grijă totuși să nu-l calce pe acel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
făceau să mă gândesc cum de nu-mi dădusem seama până atunci că aceste cărți nu-mi cereau nici mai mult, nici mai puțin decât să le acord zile, ani din viata mea; le citeam din nevoia imperioasă de acumulare, îngrămădind peste sufletul meu viu cunoștințe; acum le deschideam și după câteva minute mă adresam autorului de pe copertă: tu vrei să-ți dedic zile din viața mea; nici nu știi cât ești de pretențios; te-ai gândit bine când te-ai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
veste (și întrebarea și stinsul regret) îi răspunsesem printr-o tăcere care se prelungise... O pală puternică de vânt făcu să freamăte castanii și apoi să sboare din ei în vârtej frunze smulse care căzură după aceea la pământ, se îngrămădiră unele în altele și o luară într-o goană smintită parcă chiar după ea, după ciudata casieriță cu goluri de memorie în conversație și cu pasiuni subite și incolore, anoste, pentru clădirile orașului ei... Nici nu știam bine cum o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de oameni și mașini se înălța clădirea centrului de exploatare. Domina toate celelalte structuri artificiale ale Acheronului, cu excepția stațiilor de epurare a atmosferei. Văzut din exterior, părea spațios. În interior, nu găseai nici un spațiu liber. Materiale de tot felul se îngrămădeau prin colțuri, tuneluri străbătând spațiile de sub planșeuri, pasarele întinse pe deasupra. Și ar fi fost nevoie de mai mult spațiu. Oamenii se înghesuiau tot mai mult pentru a face loc ordinatoarelor și mașinilor. Hârtiile se adunau în teancuri imense, cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cești. ― Nu era nevoie să vii cu armata, îi spuse ea cu o încercare de surâs. Am depășit stadiul violenței, psihomedicii au confirmat-o și este menționat și în ultimul certificat medical. (Arătă cu mâna un birou pe care erau îngrămădite dischete și hârtii.) Așa că, de ce escorta asta? ― Eu reprezint în mod oficial infanteria. Jena lui Gorman era evidentă, ca și dorința de a-l lăsa pe Burke să conducă discuția. Ce știa, ce i se povestise despre ea? se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Suntem în interiorul aripii drepte, iar configurația locurilor corespunde. Se desfășurară. Lămpile luminau mese și dulapuri răsturnate, scaune rupte și materialul chirurgical împrăștiat. Podeaua era acoperită cu mici instrumente medicale, ca niște confetii de oțel. Și aici, mese și mobile fuseseră îngrămădite, înșurubate și sudate de cealaltă parte a baricadei, care o vreme izolase această parte a construcției de restul coloniei. Pereții erau mânjiți de dârele negre lăsate de flăcări și impactul vibratoarelor și de acid. Deși era lipsită de lumină, această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
operator se găsea la extremitatea secțiunii medicale. Marea parte a echipamentului era încastrat în pereți; restul atârna din tavan, la capătul unor brațe extensibile. O sferă mare care conținea proiectoare și instrumente chirurgicale, domina ansamblul. Dulapurile și celelalte materiale erau îngrămădite într-un colț pentru a face loc mai multor paturi metalice. Acolo vor veni să doarmă și să se refugieze, dacă creaturile izbuteau să pătrundă prin defensiva exterioară. Era reduta lor. Donjonul. Blocul operator avea pereți mai groși decât toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
frică, sute de pagini, mii de explicații, cu tot cu glume, greșeli de transcripție sau paranteze orale; ți le turuiau la examen, cu sentimentul că te bucuri să le-auzi. Foile deshidratate circulau de colo-colo, cu scrisul aproape ilizibil. Când nu se îngrămădeau la xerox, le găseai somnolând pe holuri sau trăncănind cu băieții. Unele își trânteau pe degete o ojă de culoare lactată; altele se spoiau în culori sangvinolente sau petrolifere, de negăsit prin magazine. Băieții erau puțini, nesemnificativi, curioși. Așa începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sunt pe cale de dispariție, o rugase pe mama ei să-i aducă din America. Doamna Dinu coborâse la aeroport cu o întreagă încărcătură, de toate mărimile și culorile: și verzi, și galbene, și negre-putred. Se minunaseră și vameșii: toți călătorii îngrămădeau în țară televizoare, combine, frigidere, aparate de fotografiat; numai unul aterizase cu banane, într-o ladă cât un geamantan. Cât despre foenuri, Maria le schimba în fiecare an, comanda și cataloage speciale de la magazine și edituri. Se abonase la editura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dobitoc. Aveai impresia că te plimbi pe-o cartelă Jaquard; dacă le cercetai de-aproape, găurile erau deja înfundate cu crengi, noroi și frunze. Mai dispăruseră și casele vechi, cu marchiză de sticlă și îngerași grăsulii deasupra ferestrelor. Orașul le îngrămădise printre blocuri, fugărindu-le dintr-un cartier într-altul, până nu mai rămăseseră decât niște insule izolate, ascunse de ochiul trecătorului: la Izvor (de la biserica Elefterie spre Panduri); lângă Dorobanți (până după Cașin); între Filaret și-Observator; în spatele Mitropoliei; pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
după fluturi. Dimineața, dacă m-ar fi întrebat cineva de ce mă agit atâta, n-aș fi știut ce să-i spun. Ce căutam, de fapt? Un tablou? O hartă? O istorie secretă? Un sens ascuns al vieții mele? Se tot îngrămădeau detaliile, creșteau unul dintr-altul, din ce în ce mai greu de urmărit. O luasem pe coajă de la niște falși polițiști; mă luptam cu telefoanele anonime și mesajele apărute din senin pe calculator; băieții de cartier se transformaseră din bețivi, în iubitori de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și niște cuvinte, parcă se dăduse sonorul mai tare sau, în orice caz, mai clar. Era momentul să arunc o privire jos, peste balustradă. M-am aplecat pe sfert, cât să nu fiu văzut. Indivizii roiau printre cărți, cuvintele se îngrămădeau, suprapunându-se: ai fi zis că oamenii se ceartă sau nu reușesc să deschidă gura corect. Capetele păreau mai mari, pe unele ghiceam începuturi de chelii sau smocuri răzlețe de păr, dar tot costumele dominau imaginea, ca într-un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau Salieri, cu partiturile clămpănind prin mulțime. Îi însoțeau cântăreții de mandolină, contrabas sau balalaică (după dexteritate și zona geografică de proveniență), alaiuri strălucitoare sau soliști nerecunoscuți, improvizând la cerere. Toată Curtea asta a Miracolelor emigrată în centrul Europei și îngrămădită pe trei sute de metri de stradă comercială se străduia din răsputeri să-ți atragă atenția, producând zgomot și mișcare, ca la un spectacol internațional. Dacă adăugai hoții de buzunare, te credeai la Bușteni, duminica. Nici lumea nu se deosebea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care poate popula un singur univers, cel al ideologiei totalitare, oriunde altundeva el fiind un inadaptat. Omul devine un individ care ar vrea să scape de el însuși, dar nu poate, pentru că gândirea și limbajul său au fost pe nesimțite îngrămădite într-un "pat al lui Procust", de unde nu se mai poate ridica fără anomaliile suferite. Acest lucru a fost posibil din păcate chiar în România. Comunismul a lăsat în urmă un anumit tip de om și o anumită structură de
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
fermecător al privighetorii într-un luminiș solitar, în noaptea liniștită de vară sub lumina dulce a lunii?"28. "Tabloul" elementelor și forțelor naturii folosit ca mijloc de expunere în discuția sublimului dinamic: Stânci îndrăzneț suspendate și amenințătoare, nori de furtună îngrămădiți pe cer alunecând printre tunete și fulgere, vulcani în toată furia lor devastatoare, uragane ce lasă dezolare în urmă, oceanul nesfârșit mugind de mânie, o cascadă înaltă deasupra unui râu năvalnic...29 La fel putem include aici faimoasa imagine a
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
își amintiră că prințul i-a cerut mâna. Deci, lucrurile începură să pară de trei ori mai smintite și neobișnuite ca înainte. Profund uimit, Toțki strângea din umeri: mai că nu era singurul care rămăsese pe scaun, restul musafirilor se îngrămădeau împrejurul mesei. Mai târziu toți aveau să afirme că exact din momentul acesta Nastasia Filippovna și-a ieșit din minți. Continua să stea jos și îi învăluia pe toți într-o privire ciudată, mirată, parcă încercând și neputând înțelege cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i nebună? se repezi generalul la Toțki. — V-am spus doar că e o femeie pitorească, bâigui Afanasi Ivanovici, care pălise și el puțin. — Dar, totuși, sunt o sută de mii! — Doamne, Doamne! se auzea din toate părțile. Toți se îngrămădiseră împrejurul căminului, toți voiau să vadă, toți exclamau... Unii chiar urcară în picioare pe scaune, ca să privească peste capetele celorlalți. Daria Alexeevna se repezi în camera de-alături și, speriată, șușotea ceva cu Katia și Pașa. Frumoasa nemțoaică fugise. — Măicuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]