12,707 matches
-
înțeleagă nevoile. Ultimul demers de cercetare ne-a adus informații despre percepția socială asupra adopției, asupra copiilor adoptați și a părinților adoptatori. Adopția, din perspectiva copilului aflat în dificultate, căruia i se oferă șansa de a crește și a fi îngrijit într-o familie, este văzută ca o măsură pozitivă, favorabilă de către majoritatea respondeților. Atunci când însă au fost provocați să se gândească la adopție din perspectiva părinților, această măsură a devenit o soluție "de salvare" atunci când cuplul a eșuat în încercarea
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
cere de cineva să spun, prin ce se deosebește omul de celelalte animale, aș lăsa la o parte toate teoriile științei și filosofiei și nu aș da decât acest răspuns: prin cultul morților. Cultul acesta (latinescul colere = a cultiva, a-ngriji, a practica, a sprijini) este propriu numai omului și nicidecum și celorlalte animale și insecte. Unii zoologi și botaniști, în savantele lor cercetări și experiențe, ne înfățișează adeseori cazuri de animale, insecte sau plante, din care s-ar deduce, că
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Q, prefață de Gabriel Ștrempel, Biblioteca Academiei, București, 1989, p. 1000. 19 Calinic I. Popp Șerboianu, "Ce știe satul meu Șerboieni, adunate de arhimandrit...", în Cultura Poporului, VIII, 239, 22 iulie 1928, p. 2. 20 Scrisori către Nicolae Iorga, ediție îngrijită de către Barbu Theodorescu, vol. 2, Minerva, București, 1979, pp. 570-571. 21 Ibidem, p. 571. 22 Ibidem. 23 Gheorghe I. Drăgulin, op. cit., p. 8. 24 Constatin I. Popescu-Șerboianu, Zece predici duminicale, începând cu Duminica Vameșului și Fariseului până la Duminica Paștelui exclusiv
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
context, mi-am pus întrebarea: cum se explică faptul că femeile își doresc să întemeieze o familie în mai mare măsură decât bărbații, odată ce o au țin mai mult la păstrarea acesteia, muncesc mai mult decât partenerii lor în gospodărie, îngrijesc prioritar persoanele dependente din familie, iar când divorțează sau se separă își asumă răspunderea copiilor 10? Am urmărit să aplic față de familia monoparentală cadrele conceptuale ale unora dintre teoriile politice feministe, cu scopul de a arăta cum poate fi circumscrisă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
adăpost. Două mame au venit cu copiii în brațe la poarta maternității - sunt considerate ca provenind direct din stradă. Un copil este plasat în adopție, însă are probleme grave de dezvoltare psihomotorie. Mama, ținând legătura cu copilul, hotărăște să-l îngrijească și rămâne cu el în instituție. Ce au în comun aceste persoane? Nu sunt acceptate - în ipostaza lor de mame - de către familia de origine, iar tatăl nu recunoaște copilul și nu le este soț. Nu au venituri din care să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
funcțională - și de iubită, care se apropie de autenticitatea feminină, prin detașarea față de biologic și prin transcendență. Revenind la accepțiunile inițiale date termenului, reiau ideea după care „maternă” ar semnifica mai degrabă un atribut propriu pentru orice persoană care își îngrijește în manieră maternă copiii. Se poate constitui un nou model al unei personalități care își caută împlinirea, chiar dacă aceasta implică și grija de tip matern. 3. Familia monoparentală și politicile publicetc "3. Familia monoparentală și politicile publice" Familia a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Conform cu diviziunea socială a muncii, la nivelul contractului conjugal, rezultă o împărțire a îndatoririlor în care femeile se ocupă de nașterea și creșterea copiilor, iar bărbații de câștigarea mijloacelor de trai. Atunci când se despart (separare, divorț), mamele continuă să se îngrijească de copii, iar rolul taților se rezumă adesea la plata unei pensii alimentare. În țările europene, copiii sunt încredințați după divorț mamelor într-un procent de 75-90 % din cazuri. Doar 15% dintre tați cer să locuiască cu copilul (Gilles Lipovetsky
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
29) folosește, în acest sens, expresia „reproducerea maternului”: reproducerea maternă a femeii este ciclică; femeile ca mame nasc fete cu capacități materne și cu dorința de a deveni mame; analog, femeile nasc fii, ale căror capacități și nevoi de a îngriji au fost sistematic reduse și înăbușite. Bărbații - ca ne-mame - sunt astfel implicați mai puțin în familie și mai mult în viața socială. O interesantă paralelă se poate urmări între atributele maternității și cele ale genului. Atât maternitatea, cât și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
O situație aparte se creează ca urmare a Legii din noiembrie 1976, privind încadrarea într-o muncă utilă a persoanelor care nu-și continuau studiile și erau apte de muncă. Legea permitea totuși exceptarea femeilor care stăteau acasă să-și îngrijească copiii. În acest fel, se recunoștea indirect importanța muncii acestora, activitate care, deși nu era remunerată, își avea o recunoaștere simbolică. În 1950, se constituie ajutorul familial de stat, de care puteau beneficia, pe lângă familiile ai căror membri erau salariați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
statul controla când și câtă căldură, apă și lumină aveau locuințele oamenilor și instituțiile sale. Deși statul promova valorile familiei, totuși, ...în ultimii ani ai regimului Ceaușescu erau mai mulți copii decât paturi în instituțiile abilitate de stat să-i îngrijească. Mulți factori au contribuit la această suprapopulare, între aceștia numărându-se sărăcia, epuizarea și dezinformarea perversă privind generozitatea statului față de cetățeni, în special față de cei nevoiași (G. Kligman, 2000, p. 244). Termenii adecvați în care se poate aborda starea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Printre măsurile de protecție, remarc pe cele privind familia ca grup cu nevoi specifice (alocațiile familiale, serviciile pentru familie, de pildă), iar nu cele de tipul protecției maternității. Protecția femeilor pe piața muncii, pentru perioadele când sunt gravide, nasc și îngrijesc copilul mic, este un segment de suport social necesar în mod incontestabil. Doar că, din perspectiva familiei ca întreg, nu este benefică supralicitarea acelor aspecte ce decurg implicit din biologic. În timp, tot protejând distinct maternitatea, s-a întărit ideea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
p. 167) arăta: „chiar dacă autoritatea paternă prevalează în fața celei materne, educația este din ce în ce mai mult o funcție dominată și controlată de către mame, care, la urma urmei, se identifică pe deplin cu această funcție”. Se poate observa un aspect contradictoriu: deși îi îngrijesc și îi educă în mod prioritar, totuși, mamele au o autoritate mai mică asupra copiilor lor. Impunerea cu forța a deciziilor părintelui, mai ales față de copilul mai mare, a adolescentului, poate provoca disensiuni, conflicte. Axa de confruntare este între pretențiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
nivel decizional, este principalul furnizor de resurse, mediază relațiile familiei cu sfera publică. Femeia este soție și mamă, își asumă răspunderea pentru reproducerea condițiilor de viață ale membrilor familiei, administrează resursele în plan privat, oferă suport afectiv membrilor familiei, îi îngrijește. În această perspectivă, rolurile femeilor și ale copiilor, ca și ale tuturor persoanelor dependente din familie (bătrâni, bolnavi) erau inferioare față de cele ale bărbaților, subordonate acestora. În acest sens, se poate vorbi despre un model de familie patriarhal. Modelul patriarhal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
M.L. Shanley, 2001, p. 121). În această familie, soțul își exercită rolul asupra soției și copiilor; este responsabil pentru asigurarea mijloacelor economice necesare gospodăriei sale; reprezintă familia la nivelul sferei publice. Mama/soția răspunde de organizarea vieții domestice, conduce gospodăria, îngrijește și educă copiii. Există o diviziune clară între domeniul privat al familiei (asociat naturii) și sfera publică, a vieții social-politice, reglementată în mod convențional prin contractul social. De aici, rezultă că legile reglementează sfera publică, iar reprezentantul gospodăriei în sfera
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de concediu menționată, i se cerea inițial să urmeze un curs de puericultură (și chiar să obțină un Certificat de Participare la acest curs). Nu era prevăzut același lucru și în cazul mamelor (deși presupunerea că acestea știu cum să îngrijească un nou-născut nu se justifică doar prin calitatea lor de femei 31; amintesc că în școală nu se face nici un fel de educație pentru crearea abilităților de părinte). Numărul persoanelor care solicită acest tip de concediu s-a diminuat în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cu copii preșcolari sunt printre persoanele care beneficiază în mod curent de ajutorul social. Alături de alocația pentru copii și eventuale activități desfășurate pe piața neagră a muncii (și, ca atare, neimpozabile), ajutorul social le permite să supraviețuiască și să-și îngrijească copiii mici. În astfel de situații, dependența de banii publici este prilej de culpabilizare. În timp ce ajutorul de șomaj sau asigurările de bătrânețe par să ofere un sprijin îndreptățit, cuvenit (primesc înapoi ceea ce au investit), fără să atragă premise ale stigmatizării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
plângă, „doar e băiat”). Corelat, fetele vor fi înclinate spre dependență, iar băieții spre independență. Este ca și cum bărbatul, cel care câștigă pâinea, a absorbit în personalitatea sa independența asociată cu interpretarea ideologică a rolului său, în timp ce personalitatea femeii, cea care îngrijește și crește copii, s-a impregnat până la saturație de dependența celor pe care îi slujește. Opoziția dintre personalitatea independentă și personalitatea dependentă trasează o serie de opoziții ierarhice și dihotomii esențiale în cultura modernă: masculin/feminin, public/privat, economie/familie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ori femeie”70. Statutul de mamă căsătorită este construit pe modelul „supra-femeii”, având responsabilități multiple. „Indiferent dacă o femeie își crește copilul cu un partener, în viața de zi cu zi, ea pare să rămână mamă singură. În plus, ea îngrijește și pe tatăl copiilor ei și pe rudele vârstnice.” (M. Miroiu, 2001, p. 17) Dependența poate fi abordată și dinspre persoana care acordă sprijin către cea/cele care primesc ajutor. Peste o anumită încărcătură de responsabilități, persoana ce desfășoară activități
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
femeilor la astfel de mobilități este mai redus; tradiția circumscrie femeile mai mult în gineceu, să aibă grijă de familie...” (M. Miroiu, 2003, p. 99) Pentru părintele singur, mobilitatea este redusă fiindcă pur și simplu nu există persoane care să îngrijească de copii (chiar dacă există o familie extinsă, în multe situații, membrii acesteia nu sunt dispuși să-și aloce timp pentru a avea grijă de copiii altora sau, dacă o fac uneori, nu sunt dispuși să o facă frecvent); - lipsa de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
la nivel simbolic. Aceasta presupune modalități diverse, de la accentuarea unor stereotipuri (de pildă, femeile sunt sensibile, poartă de grijă, sunt preocupate de binele celorlalți) până la determinarea brutală a cuiva de a se conforma prescripțiilor sociale de rol: femeile trebuie să îngrijească de casă și de copii, datoria lor este să se dedice deplin confortului existențial al celorlalți componenți ai familiei. De aici, se circumscrie sfera lor de putere. După o expresie uzuală, femeia devine stăpâna casei. Expresia mi se pare semnificativă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
manifesta convergent sau pot provoca conflicte privind prioritatea unuia sau a celuilalt. Tendința unui părinte singur, responsabil, va fi să considere, în primul rând, de datoria sa realizarea unor condiții de viață cât mai bune pentru copilul pe care îl îngrijește. De aceea, se întâmplă ca, în funcție de contextele particulare de viață, părintele singur să se capaciteze unidirecțional. Șansa reală este dată însă de dezvoltarea personală, de atingerea unei autonomii care să fie dublată în mod nemijlocit de o anume recunoaștere a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Deprivarea maternă conduce la fenomene de delincvență juvenilă, respectivii copii lipsiți de dragostea maternă ar fi mai puțin inteligenți, mai agresivi și ar întâmpina dificultăți de relaționare majore. În acest sens, cele mai convingătoare exemple sunt copiii instituționalizați, care, deși îngrijiți corespunzător, manifestă decalaje de dezvoltare față de copiii din familii, rămâneri în urmă puse pe seama carențelor afective. Efectele carenței afective sunt tot mai grave pe măsură ce această carență se instalează mai de timpuriu și durează timp mai îndelungat 103. O formă extremă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de existența unui partener semnificativ din punct de vedere afectiv. • un bărbat trebuie să aibă copii pentru a se simți realizat? 83 % consideră că și împlinirea bărbaților depinde de copii. • ...cel mai bun lucru pentru o femeie este să se îngrijească de gospodărie? 78% arată că este de așteptat ca lucrul cel mai bun pentru femei să fie îngrijirea gospodăriei. Este o mare încercare să speri că poți afla „ceea ce-și doresc cu adevărat femeile”. Aceasta cu atât mai mult
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ori rezultate nu din legi, ci din modul de aplicare a acestora. Așa se face că familiile conduse de femei, mai numeroase și mai sărace decât cele conduse de bărbați, întâmpină dificultăți mai ales pentru că, în mod real, femeile care îngrijesc singure copii sunt discriminate social. Aceste lucruri se pot observa în cazul femeilor părinți singuri începând cu șansele diminuate pe piața muncii până la inexistența timpului lor liber. Mamele singure sunt frecvent plasate în grupuri socioprofesionale mai defavorizate decât tații aflați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pentru dezvoltarea sa personală, măcar prin faptul că participă social la diverse activități. Părintele singur este pus în situația de a renunța, de multe ori, la oportunitățile care apar, în viața profesională, de exemplu, pentru că nu are cine să se îngrijească de copilul său32. Inegalitățile din familia monoparentală reprezintă o coordonată prezentă în socializarea copilului, chiar dacă diferită față de cele din familiile complete. Împotriva ideii conform căreia familia este apreciată drept prima școală a dreptății 33, întâiul cadru de socializare a unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]