3,410 matches
-
un duș și mă schimb. Maldărul de haine murdare crește. Nu prea mai am chestii curate. Trebuie să mă apuc În curând de spălat. Înviorat, mă hotărăsc să ies la ora asta târzie să beau ceva la Lojă. George Mackie, Îngrijitorul de câini e acolo și pare părăsit și singur În compania unui bulangiu În uniformă, al cărui nume Îmi scapă. Bietul bătrân Dode pare beat muci. Comand un whisky triplu și o halbă de Guiness, apoi mă duc la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și spre toate clasele sociale, categoriile de vârstă și profesionale. Dintre călugării mireni, dintre clerici și medici, unii au ajuns sfinți. Tot mai multe nume ajung de referință intrând în Istoria Creștinismului și Istoria Medicinei: preotul medic Zenobius din Sidon „îngrijitorul de trup“ al episcopului Vasile al Anciorei, era considerat „savant în arta medicală“; episcopul Theodor din Laodiceea poseda „știința de a tămădui trupul“. Unii medici sfinți sunt imortalizați pe icoane cu instrumentele medicale în mână și lumina dragostei creștine pe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de Institut medical. Dr. Nicolae Kretzulescu scoate pentru școala inițiată și condusă un timp de el, un Manual de anatomie descriptivă, fiind primul de acest fel în limba română. Tot cu această ocazie și în același scop, traduce Manualul pentru îngrijitori și îngrijirea de bolnavi al lui François Fodere (1764 - 1835). Tot în București apare, în 1839 școala de moșit condusă de Iosif Sporer (1780 - 1850). Directorul școlii scrie pentru eleve manualul Meșteșugul moșirii pentru învățarea moașelor la Institutul Maternității din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Constantinopolului, Alexandriei și al Ierusalimului, în Biserica lui Vodă-Barnovschi, din Iași de pe Ulița Beilicului. Stând prea mult în picioare, după una din slujbe s-a retras în camera sa, unde îl cuprinse o amețeală ca o dambla. Înțeleptul Domn și îngrijitor părinte al țării, simți că de această prea crudă boală va trebui să părăsească cele supuse stricăciunii și să se îndrepte cu gândul către cele care nu se pot strica niciodată. Când a fost veleatul 1693, în luna lu‟ Martie
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
l-a determinat pe lup, la așteptarea asta... amintirea, că îi pregătea mereu, el, locul nadei, ajutându-l să treacă iarna mai ușor!.. Poate ! Se leagă în mintea lui, oare, imaginea persoanei lui, de hrană, așa cum orice animal își recunoaște îngrijitorul?! Căpriorii, iepurii, chiar și mistreții, învață repede să cunoască omul care le îngrijește, locul hranei și își pierd sfiala față de el. Dar, lupul?!... Această făptură neînfrânată, sălbatică, veșnic hărțuită!?... Și, totuși, altă explicație pădurarul nu găsi... * ...De zile întregi, pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
peste milionar, care stătea sub un brad Înalt fumând un trabuc și fredonând Încetișor. — A, tu erai, zise el cât se poate de netulburat la vederea mea apărând din senin pe proprietatea sa, cu arma În mână. Credeam că e Îngrijitorul. Presupun că vrei niște bani. Pentru un scurt moment, n-am știut ce să-i spun. Dar apoi i-am zis: — Am Împușcat câinii. Mi-am pus arma În buzunar. — Zău? Mda, mi s-a părut mie că am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
DULCELE SĂRUT AL DALIEI Traducere din limba engleză și note de Viorica Boitor Pentru Geneva Hilliker Ellroy 19151958 Mamă: După douăzeci și nouă de ani Îmi iau acest rămas-bun însângerat. Acum te pun deoparte, bețivul meu, cârmaciul meu, Întâiul meu îngrijitor pierdut, să te iubesc sau să mă uit la tine mai târziu. (Anne Sexton) Prolog N-am cunoscut-o în timpul vieții. Pentru mine ea există prin alții, ca o dovadă a modului în care i-a afectat moartea ei. Privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mituit pe administratori să-l treacă în fișă ca „victima unui accident de circulație“. Când a ieșit din spital, era o epavă desfigurată jalnică. L-am implorat să mă ierte, i-am dat bani și i-am găsit de lucru: îngrijitor al proprietăților mele și gunoier la primărie. Mi-am amintit că la un moment dat m-am mirat că Madeleine nu seamănă cu nici unul dintre părinți. Mi-am amintit că auzisem de la Jane Chambers ceva despre accidentul de mașină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
purta o apărătoare pentru brațe bine-căptușită. Logan coborî geamul dinspre omul emoționat și spuse: — Deci... alsacianul acesta e mare, nu? Pe față i se citea că speră un răspuns negativ. Logan ținea ridicat mulajul de dantură ca să-l poată vedea Îngrijitorul de la Departamentul Canin. Nu-l făcea deloc mai fericit pe om. — Înțeleg... Mare. Cu mulți dinți, oftă Îngrijitorul. Mare. Logan se gândi la botnița gri. — Dacă vă consolează cu ceva, e destul de bătrân. — Ahh... spuse Îngrijitorul, arătând chiar mai deprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mare, nu? Pe față i se citea că speră un răspuns negativ. Logan ținea ridicat mulajul de dantură ca să-l poată vedea Îngrijitorul de la Departamentul Canin. Nu-l făcea deloc mai fericit pe om. — Înțeleg... Mare. Cu mulți dinți, oftă Îngrijitorul. Mare. Logan se gândi la botnița gri. — Dacă vă consolează cu ceva, e destul de bătrân. — Ahh... spuse Îngrijitorul, arătând chiar mai deprimat. Mare, cu mulți dinți și cu experiență. Avea cu el un băț mare de metal, cu o buclă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca să-l poată vedea Îngrijitorul de la Departamentul Canin. Nu-l făcea deloc mai fericit pe om. — Înțeleg... Mare. Cu mulți dinți, oftă Îngrijitorul. Mare. Logan se gândi la botnița gri. — Dacă vă consolează cu ceva, e destul de bătrân. — Ahh... spuse Îngrijitorul, arătând chiar mai deprimat. Mare, cu mulți dinți și cu experiență. Avea cu el un băț mare de metal, cu o buclă puternică de plastic atârnând la capăt, și-și lovea capul ușor, trimițând stropi de apă prin fereastra deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de la mașină la Turf ’n Track, lipindu-se lângă ușă, cu bastonul la-ndemână, exact ca-n filme. Cu mâinile vârâte adânc În buzunare, cu umerii Încovoiați, cu urechile ca para focului din cauza vântului Înghețat, Logan o urmă, cu doi Îngrijitori de câini mormăind și patinând pe lângă el. Când ajunseră la pariori, ambii Îngrijitori o imitară pe Watson, lipindu-se de perete și Încleștându-și parii cei lungi de metal. Logan Îi privi pe cei trei și scutură din cap. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-ndemână, exact ca-n filme. Cu mâinile vârâte adânc În buzunare, cu umerii Încovoiați, cu urechile ca para focului din cauza vântului Înghețat, Logan o urmă, cu doi Îngrijitori de câini mormăind și patinând pe lângă el. Când ajunseră la pariori, ambii Îngrijitori o imitară pe Watson, lipindu-se de perete și Încleștându-și parii cei lungi de metal. Logan Îi privi pe cei trei și scutură din cap. Nu suntem Starsky și Hutch, oameni buni, le spuse el, deschizând calm ușa, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În jur, un bărbat masiv, Îmbrăcat ca un vagabond În ziua lui liberă, strigă: — Închide naibii ușa! Vântul răvăși blana câinelui adormit, iar labele Îi tresăriră de parcă fugărea ceva. Ceva gustos. Un iepure sau un polițist. Watson și cei doi Îngrijitori de câini se strecurară după Logan, Închizând ușa În urma lor. Priviră alsacianul adormit ca pe un proiectil neexplodat. Lingându-și buzele ca semn de anticipare nervoasă, unul dintre Înngrijitori coborî bucla de la capătul parului pe care-l avea către masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pas de unul În albastru. Cei doi pariori săriră În picioare și aplaudară. Ceilalți doi drăcuiră. Urechile câinelui adormit se ciuliră din cauza zgomotului neașteptat, și-și ridică brusc capul său bătrân, ca de lup. Preț de o clipă, câinele privi Îngrijitorul, cu bățul și bucla bălăngănindu-se. Îngrijitorul făcu Aaaa! și se năpusti. Dar nu fu suficient de rapid. Câinele cel bătrân sări În picioare și dădu glas unei salve de lătrături, În timp ce bățul se clătină spre cele trei arzătoare, spărgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pariori săriră În picioare și aplaudară. Ceilalți doi drăcuiră. Urechile câinelui adormit se ciuliră din cauza zgomotului neașteptat, și-și ridică brusc capul său bătrân, ca de lup. Preț de o clipă, câinele privi Îngrijitorul, cu bățul și bucla bălăngănindu-se. Îngrijitorul făcu Aaaa! și se năpusti. Dar nu fu suficient de rapid. Câinele cel bătrân sări În picioare și dădu glas unei salve de lătrături, În timp ce bățul se clătină spre cele trei arzătoare, spărgând unul dintre elementele de Încălzire. Fiecare față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
câinele care lătra. Vrem doar să vorbim cu Dougie MacDuff. Simon Întinse o mână și stinse luminile. Camera fu aruncată În Întuneric, unde sclipirea fantomatică gri-verziue de la televizoare nu făcea decât să reliefeze forme. Primul care urlă de durere fu Îngrijitorul de câini. O bufnitură, o mârâială, sunetul făcut de cineva care se izbește de podea. Un pumn șuieră pe lângă capul lui Logan și acesta se feri, răspunzând cu propriu-i pumn. Avu o senzație scurtă, trecătoare, de piele și oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dădu drumul pungii de plastic pe care o ducea. Patru cutii de Export și o sticlă de Grouse se loviră de linoleumul jegos. În clipa aceea, camera fu dezvăluită În strălucirea delicată a luminii unei zile de iarnă. Unul dintre Îngrijitori era pe podea, cu apărătoarea de peiele pentru braț sfâșiată cu sălbăticie de alsacianul care mârâia. Agentei Watson Îi curgea sângele șuvoi pe nas și ținea de cap pe un ins masiv cu tatuaje. Celălalt Îngrijitor era lovit În burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de iarnă. Unul dintre Îngrijitori era pe podea, cu apărătoarea de peiele pentru braț sfâșiată cu sălbăticie de alsacianul care mârâia. Agentei Watson Îi curgea sângele șuvoi pe nas și ținea de cap pe un ins masiv cu tatuaje. Celălalt Îngrijitor era lovit În burtă, fiind țintuit la pământ de alt parior. Iar Logan zăcea, cu mâinile și picioarele Întinse pe jumătate, peste un tip În salopetă, cu o gaură Însângerată În locul În care avusese dinții din față. Silueta de la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
unui lung urcuș se deschidea pe neașteptate o piață; ajunși acolo, tribunul împiedică înaintarea escortei cu un gest brusc și hotărât și își opri calul exact în fața atriului cu patru coloane, faimoasa intrare în palatul imperial, păzită cu strictețe. Câțiva îngrijitori veniră în fugă, într-o liniște ireală. Gajus sări de pe cal fără ajutor. Tribunul îl privea. Intrară. „O mare de marmură“, spuneau cu emoție vizitatorii privilegiați. Marchetării splendide se întindeau pe podea și pe pereți până în tavan, care se sprijinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
folosindu-și în același timp stația pentru a chema întăriri. Brusc, zări o siluetă nemișcată în capătul coridorului și se opri. Dintr-o singură mișcare, ținti cu arma și lumină cu lanterna locul unde zărise arătarea. - Sfântă Fecioară! îngăimă bătrânul îngrijitor, scăpând mătura din mână. Franciscovich mulțumi lui Dumnezeu în gând că își menținuse calmul și nu apăsase pe trăgaci. - Ai văzut pe cineva ieșind pe ușa aia? - Ce se-ntâmplă? - Ai văzut ceva suspect?! își pierdu ea cumpătul. - Nu, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe ușa aia? - Ce se-ntâmplă? - Ai văzut ceva suspect?! își pierdu ea cumpătul. - Nu, doamnă. - De cât timp te afli aici? - Nu știu. Zece minute... Cred, se precipită interlocultorul. O nouă bufnitură se auzi dinăuntru. Franciscovich le făcu semn îngrijitorului și paznicului să se depărteze. Trase aer în piept, își ridică din nou arma și apăsă ușor clanța. Ușa era descuiată. Se trase din dreptul ei pentru a preveni riscul de a fi împușcată; văzuse această manevră în NYPD Blue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
patrulă. Apoi, doi medici și doi specialiști de la intervenție. Nu a cercetat nimeni în amănunt încă. - Și paznicul, interveni Ausonio. Dar pentru puțin timp, pentru că l-am dat afară cât de repede am putut. - Asta e bine. Alți martori? - Un îngrijitor care era pe aici încă de când am ajuns noi. - Dar nu a văzut nimic suspect, adăugă Franciscovich. - Tot trebuie să văd cum arată urmele pașilor săi. Credeți că ați putea să dați de el pentru mine? - Bineînțeles, veni răspunsul prompt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
secrete despre care vorbește toată lumea? - Nu găsesc niciuna. - Bine, Sachs. Te aștept la mine atunci. Se întoarse în hol și făcu semn celorlalți să preia investigația. Le zări apoi pe Franciscovich și pe Ausonio lângă ieșire. - L-ați găsit pe îngrijitor? întrebă ea. Trebuie să văd urmele pantofilor săi. Ausonio făcu semn că nu: - I-a spus paznicului că trebuie să-și ducă soția la lucru. I-am lăsat mesaj că l-am căutat. - Nu vrem ca acest nenorocit să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
simultan prin singurele două uși de acces în sală. Dispăruse. Sellitto își consultă însemnările: - Agentele din patrulă l-au descris ca arătând cam de 50 de ani, statură medie, brunet și fără semne particulare în afara unei bărbi. Era și un îngrijitor care spune însă că nu a văzut pe nimeni intrând sa ieșind din cameră. Poate are boala martorului, totuși. Cei de la școală vor suna pentru a ne da informațiile de contact ale acestuia - poate reușim să îl facem să își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]