4,859 matches
-
așa o numea ea. S-a despărțit greu de băiat, dar văzându-i fericirea, s-a liniștit. — Te rog, Virgil, ai grijă de el. Vorbesc cu mătușa mea să vină să vă gătească și să aveți sărbători frumoase. — Nu te îngrijora Ludmila eu mi-am luat concediu, vom pleca amândoi în vacanță la o cabană. E totul aranjat, nu-ți face griji! Fiul nostru va învăța, în această vacanță, să schieze. Vorbim la telefon dacă dorești să afli mai multe. Spune
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383263_a_384592]
-
fost la medic? Cum te simți? La telefon sigur nu-mi spui prea multe. — Ștefan, mă simt bine! Nu dau importanță durerilor reumatice. Aici, la munte, aerul rece ne dă destul frig dar ne și întărește. Mă descurc, nu fii îngrijorat! Mă bucur că tu ești puternic și sănătos, slavă domnului, de un timp m-am liniștit și în privința lui Virgil. Lucrează, am înțeles de la el că are o parteneră, poate dă Domnul și se recăsătorește. Dar tu, Ștefan, mă îngrijorezi
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383259_a_384588]
-
îngrijorat! Mă bucur că tu ești puternic și sănătos, slavă domnului, de un timp m-am liniștit și în privința lui Virgil. Lucrează, am înțeles de la el că are o parteneră, poate dă Domnul și se recăsătorește. Dar tu, Ștefan, mă îngrijorezi că ești singur, că nu ți-ai găsit încă, perechea. Atât de multe își pot povesti, o mamă, un fiu! Aproape că uitase Ștefan că scopul vizitei sale la casa părintească fusese altul. — Aș dori, mamă, să merg la mormântul
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383259_a_384588]
-
de către oameni. „Aleasă de oameni? Ce știi tu!?”, mi‑am spus în gând, amintindu‑mi de alegeri. Până târziu am ascultat împreună „Vocea Americii” și „Europa Liberă”, dar vești noi nu prea erau. Deși totul ar fi trebuit să mă îngrijoreze, eram optimistă datorită încurajărilor primite din partea soțului, care m‑a convins că trebuie să fiu acolo și nu în altă parte. Asemenea unui mecanism care e reglat să execute, eram într‑o încremenire inexplicabilă din care doar un șoc puternic
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
jur, oprindu-se distrat asupra puținelor obiecte din chilie, fără a izbuti să Își concentreze atenția asupra nici unuia. Ideea că Bonifaciu organiza o universitate la Florența, pe care mai apoi ar fi urmat să o domine prin intermediul acoliților săi, Îl Îngrijora. Ieși În cadrul ușii, chemându-l din nou, cu un gest grăbit, pe străjerul care se rezemase de o coloană a claustrului. Acesta Îi adresă o privire plictisită, pufnind ostentativ Înainte să se urnească. Două misiuni În intervalul a numai câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca să nu se lase descoperit. Abia acum Își dădea seama Încotro Îl purtase, căci zărea În depărtare prăvălia spițerului. Văzând-o cum Își Încetinește pașii, se opri. Pentru prima oară o zări uitându-se În jur, ca și când ar fi fost Îngrijorată că cineva i-ar fi putut iscodi mișcările. Din fericire, chiar În momentul acela trecea o căruță Încărcată cu butoaie, ascunzându-l. Când vehiculul trecu mai departe, ea dispăruse În interiorul prăvăliei. Dante șovăia dacă să o urmeze, sau dacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tras la taverna lui Ceccherino, aceea care... Dante știa prea bine ce se spunea despre Ceccherino și despre mușteriii săi. De altfel, În Franța nu se numea oare viciul florentin, după cum aflase de Îndată ce ajunsese la Paris? — Doar nu te vei Îngrijora fiindcă Încă doi poponari și-au dat Întâlnire la Florența, zise el cu asprime. În această privință, mai rămânea de sperat doar ca Dumnezeu să nu spună orașul aceleiași pedepse ca la Sodoma. Dar șeful gărzilor vine de la Siena, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prima natură. - O cafea? m-a Întrebat cu un zâmbet echivalent cu o propunere de armistițiu. - Pot să aprind și o țigară? - Desigur, deși tutunul dăunează grav sănătății, știți foarte bine... - Și viața dăunează sănătății la fel de grav, dar asta nu Îngrijorează pe nimeni, am replicat. Oricum, există și lucruri mai rele pe lume... - De exemplu? - De exemplu, să urci Într-un avion și să faci conversație inocentă cu cineva ,pentru a constata ulterior că persoana În cauză nu se afla acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-mi dau seama. Motivul trebuie să fie foarte puternic, În orice caz. Nu eram peste măsură de atent la ce auzeam: creierul mi se blocase În stare de excitație maximă pe ce-mi spusese Eveline mai devreme. Eram satisfăcut și Îngrijorat În același timp, iar amestecul nu se dovedea foarte confortabil. Așadar, nu greșeam, accidentele nu erau accidente, după cum bănuisem, fără a avea curajul să merg până la capătul gândului. Alternativa „ceva sau cineva” care Își lua libertatea să intervină În desfășurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fără nici o legătură cu nimic anterior sau cu ceva privitor la aventura lui pe coclaurile Centrului. De data asta, plonjase În delir sadea, oricât de mult se chinuise să păstreze o oarecare logică a discursului. Dar cel mai tare mă Îngrijorase oprirea bruscă a șirului de cuvinte și faptul că Adam Adam rămăsese dintr-odată nemișcat, exact În poziția de Întrerupere: cu gura Întredeschisă, ca și când În clipa următoare avea să continue fraza, cu mâna dreaptă atârnând În aer pentru a desena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o facă În stilul bandă de magnetofon cu care tocmai mă uimise. Nici una, nici alta: l-a amintit În treacăt și a mers liniștit mai departe. 32 - Cele câteva tentative eșuate de a reproduce vocea doctorului Wagner m-au și Îngrijorat, dar, În primul rând, m-au iritat. În cameră Îmi ieșise, ce Dumnezeu! Sau mi se păruse mie că-mi iese. Nu fusese o iluzie, sunt sigur, doar mai depășisem o ușă folosindu-mă de glasul lui Wagner! Sigur, nu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ale nenorocirii ce avea să vină. Și a venit. Calmă, aproape senină, dar implacabilă și fără Îndurare. Amestecarea pistolului meu (mă rog, să spunem că era pistolul meu) În uciderea japonezului terorizat de metafizica orologiilor ar fi trebuit să mă Îngrijoreze măcar, dacă nu să mă sperie. La fel Însă ca În cazul pseudoasasinării doctorului Wagner, sentimentul nevinovăției Îmi dădea o stare de liniște vecină cu inconștiența. Nu mă temeam câtuși de puțin, cu toate că acum existau mai multe motive să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Nu ieșea din încăpere decât dimineața pe la orele șase, când de pe balcon arunca mâncare unor porumbei care așteptau acolo, frumos încolonați, de pe la orele trei. Era frumoasă. Părinții, bucurându-se la început de râvna ei de a citi, prinseră să se îngrijoreze într-o vreme, căci Amada n-avea ochi pentru lumea din jur, ce începuse a da târcoale burduhănosului palat, excepționalei zestre și nurilor fetei. Și se întâmplă ceea ce se-ntâmplă pe la 17 ani: trupul fetei o luă înaintea lecturilor. Amada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
du-te vino al șoferilor și mecanicilor, în timp ce primele umbre ale nopții se lăsau peste campament. Rămaseră tăcuți câteva clipe, iar în cele din urmă Yves Clos întrebă: — Ce părere ai de tipul ăsta? De tuareg. Că are boașe. Te îngrijorează că te întâlnești din nou cu el? — Absolut deloc! răspunse sincer pilotul. Nici măcar nu i-am putut vedea fața, dar sunt convins că, dacă mă voi duce acolo cu intenții pașnice, n-o să-mi facă nici un rău. — Pentru orice eventualitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tale să mă poată consola, dar sunt deja prea mulți ani de lipsuri, răspunse fata. Eu sunt tânără și puternică și pot rezista, dar uneori am impresia că mama nu va mai putea suporta mult timp. — Și pe mine mă îngrijorează, recunoscu Gacel. Și zilele astea am ajuns la concluzia că cel mai bine ar fi să vă întoarceți în nord, unde trebuie să ne mai fi rămas vreo rudă care să-și aducă aminte că a fost soția unui erou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dacă din întâmplare este pe iaht. Aș putea vorbi cu el chiar dacă ar fi în Alaska. Nu pot să cred. Nici eu. E adevărul adevărat. Ce-aș câștiga înșelându-vă? S-ar putea ca în momentul ăsta mama să fie îngrijorată fiindcă n-am sunat-o de două zile. — Dacă e așa cum spui și poți vorbi din Tenere în Italia, fără îndoială că suntem de râsul lumii - spuse Gacel Sayah, amărât și din ce în ce mai dezorientat. Oricât m-aș strădui, nu voi reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
m-ai fi stat la masa asta, replică șeful securității. Și nu uita că linia care separă cinismul de ipocrizie este mai subțire decât vor să creadă oamenii. — Asta-i adevărat. Aș fi un ipocrit dacă aș mărturisi că mă îngrijorează soarta celor șase neisprăviți pe care nu cred că i-am văzut vreodată, când este în joc viitorul unei organizații care e o parte importantă din viața mea și pe care am ajutat-o să ajungă acolo unde este. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
răscolească rahatul și să ceară respectivelor guverne să-i elibereze imediat. Și presa, de obicei, este foarte sensibilă când e vorba de asemenea probleme, fiindcă întotdeauna suferința altora lasă loc multor speculații. — Mi se pare normal ca familia să se îngrijoreze, recunoscu nou-venitul. Atât timp cât sunt în viață, există o speranță. — Doar că pe mine nu mă interesează „speranțele“ care se prelungesc mult timp după ce plecăm noi și-l fac pe vreun ziarist ce n-are de lucru să se apuce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
competiției, interlocutorul său scoase un fluierat lung de admirație: — Să mă bată Dumnezeu! exclamă. Asta-i o adevărată bombă! — Care ne poate exploda în mână... — Nu, dacă umblăm cu grijă. Tu n-o să fii implicat, iar pe mine nu mă îngrijorează măsurile de represiune pe care-ar putea să le ia împotriva mea, fiindcă am hotărât deja că ăsta va fi ultimul meu raliu african. Prea mult praf și prea mult balamuc... Ai idee cine-i Marc Milosevic? Celălalt negă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-și schimbă părerea și, dacă nu i-l aducem pe Milosevic, se va ține de cuvânt și o să-i omoare pe nenorociților ăia. Păi, de tine depinde să n-o facă. Tonul vocii prietenului său, mai mult decât vorbele, îl îngrijoră pe Nené Dupré, care întrebă îngrozit: — Ce vrei să spui? — Că Fawcett a hotărât să te ocupi tu de problemă. Dacă reușești să-i salvezi, bine, dacă nu, cu atât mai rău pentru ei. Nu-ți bate joc de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
părea. Vorbea normal când, dintr-o dată, ăla care pare a fi șeful i-a tras un glonț în ceafă... Poate că a făcut-o ca să ne acuze pe noi... - spuse Suleiman. — M-am gândit și eu, dar nu asta mă îngrijorează... - observă Gacel. Mă îngrijorează faptul că această execuție este o dovadă că sunt dispuși să meargă până la capăt și că vin cu intenții rele. La ce te poți aștepta de la cineva care lichidează cu sânge rece un rănit? — Mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dintr-o dată, ăla care pare a fi șeful i-a tras un glonț în ceafă... Poate că a făcut-o ca să ne acuze pe noi... - spuse Suleiman. — M-am gândit și eu, dar nu asta mă îngrijorează... - observă Gacel. Mă îngrijorează faptul că această execuție este o dovadă că sunt dispuși să meargă până la capăt și că vin cu intenții rele. La ce te poți aștepta de la cineva care lichidează cu sânge rece un rănit? — Mă tem că nu putem spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aceste principii mai presus de orice altă rațiune. — În cazul ăsta, cum trebuie să mă consider - prizonier sau oaspete? — Deocamdată, oaspete - răspunse Gacel Sayah cu glas liniștit. După aceea, când o să te simți bine, o să devii prizonier, dar nu te îngrijora; n-am de gând să-ți fac nici un rău. — Eu venisem să te omor. — Știu. — Și cu toate astea o să mă eliberezi? — Așa am hotărât, și tuaregii își respectă întotdeauna hotărârile luate... - Beduinul făcu o scurtă pauză și adăugă: Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dracu’! — Ce facem? — Așteptăm... Ce altceva putem face? Un mare ocol. Apoi altul. Și altul. Jos, câțiva oameni care în ultimele două ore nu făcuseră altceva decât să se târască până la locul unde era prevăzut să aterizeze avionul, se uitau îngrijorați la evoluțiile sale, conștienți că, dacă pilotul renunța să insiste, erau definitiv condamnați la cea mai înspăimântătoare moarte. Unii, cei care încă mai erau în putere, agitau brațele cu disperare, cu toate că știau aproape sigur că cei de sus nu puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o bucată de hârtie, și-l ajută pe Suleiman să încarce singurul dromader care le mai rămăsese. — Ai grijă... Bănuiesc că încă mai avem dușmani - îl sfătui. Nu face caz că ai bani și stai cât timp ai nevoie. — Sunt îngrijorat că te las singur... Dacă apar probleme? — Aici...? Nu cred. Femeile vor fi în siguranță în peșteră, iar eu am știut întotdeauna să mă descurc... — Și dacă li se năzărește să se întoarcă? — Mercenarilor...? Îmi închipui că n-or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]