1,779 matches
-
măritat, ați luat măsurătorile calidetice ale soțului dumneavoastră și ni le-ați dat nouă. Nu v-am pus niciodată la curent cu rezultatul integral pentru că n-am vrut să vă alarmăm. Cred, totuși, că veți fi mai degrabă interesată decât îngrijorată. - Dar e vorba de ceva deosebit? întrebă Lucy. - Ceva deosebit? (Hedrock bâjbâi puțin, căutându-și epitetele.) Caliditatea soțului dumneavoastră în momentul în care l-ați supus măsurătorilor era cea mai ridicată pe care a înregistrat-o vreodată istoria Centrului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în siguranță fără să fi avut ceva de suferit. Așteptă într-o cameră de la un nivel superior, uitându-se din când în când la ceas, în timp ce minutele treceau. Era supărător pentru ea să-și dea seama că este agitată și îngrijorată. Se simțea ca o proastă, deoarece, deși se tot gândea să plece, stătea acolo în tăcerea virtuală a unei clădiri aproape goale. Se uita la bărbații care se oferiseră s-o însoțească în cazul în care pleca. Tăcerea lor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
parizer. Mirciulică se năpusti ca un smintit, dar bătrâna îl dădu la o parte delicat. ― Fii civilizat, dragul meu. Așteaptă să-l curăț întîi... Îi zâmbi luminos profesorului: Îmi pare bine că i-a revenit apetitul. Nu-ți închipui ce îngrijorată am fost azi-dimineață! Strănuta îngrozitor și n-a acceptat să înghită nimic în afară de un rom fierbinte. Știi, un grog. Când era răcit, colonelul se trata la fel. Adevărul e că toți bărbații seamănă între ei. Șoferul o privea deschis, în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
merg anapoda pentru că băieții ăștia sânt niște zăpăciți. Trebuiau să-și dea singuri seama ce înseamnă un taxi lăsat în voia sorții. Ai avut un noroc extraordinar, draga mea, cu telefonul." Tuși artistic zgîlțîindu-și umerii. Florence îi aruncă o privire îngrijorată: " S-a șubrezit îngrozitor Melania! Uite așa ne ducem, pe rînd..." * Glonțul ricoșă și se înfipse cu un vâjâit scurt în perete. Inginerul îl apucă de braț. ― Ai căpiat? Aici ți-ai găsit să te distrezi? E o armură! Cârnul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pentru optimismul ei. Acum nu reacționează firesc. Altădată, ar fi amuzat-o asemenea aventură. Nu știu dacă ai ghicit, dar bănuiesc că-și pune întrebări du-re-roa-se. Poate pentru prima oară în viață. O examină lung, cu buzele pungă și conchise îngrijorată: Mi se pare că Florence îți rezervă încă surprize, draga mea..." Înălță timidă două degete. ― Îmi dați voie să mă duc până la baie? Scarlat întoarse capul. Nu mai putea deschide deloc ochiul, în schimb celălalt privea mai înviorat. ― Nu întîrziați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Miga tresări apoi chipul redeveni rigid. Melania Lupu zâmbea serafic. " Ce s-a șifonat tenul lui Florence, draga mea, e de neînchipuit! Parcă s-ar fi plimbat cineva cu bicicleta pe obrazul ei. Da, domnul inginer a gândit bine. Mai îngrijorată sânt de ceea ce se va întîmpla în cealaltă mașină. Ioniță parcă e în transă..." ― Dar nu știu să șofez, bâlbâi Dragu surprins. În viața mea... Inginerul îl mustră dulce: ― Se poate, domnule profesor? Zeci de generații au trecut prin mâinile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trebuie să fii absolut convinsă că domnul maior va discuta mai întîi și întîi cu Raul Ionescu. Bietul Scarlat e prea bolnav, iar celălalt... Va insista desigur asupra întîlnirii din confesional, dar în problema aceasta nu ai de ce să fii îngrijorată. Îți dau cuvântul meu! Inginerul nu te-a urmărit, ai avut grijă să te asiguri. Orice corelație cu persoana ta este exclusă! Să zicem însă că i-o va sugera domnul maior... Bătrâna își îngroșă instinctiv vocea și declară pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
țepene, cu cearcăne și pleoape umflate, cu fața verzuie ca o pungă de venin și surpriza coșurilor ivite peste noapte. Se răsti incapabilă să-și stăpânească iritarea: ― Eu nu beau! Nu vă deranjați. Bătrânica își încleștă degetele fragile. Părea sincer îngrijorată. ― De ce, draga mea? O să te învioreze. Încearcă, te rog! Dispăru vioaie în bucătărie. Matei ridică două degete: ― Piua întîi la baie! Peste câteva clipe se auziră robinetul deschis sălbatic și glasul de bariton al sculptorului: ― Bună seara, don Basilio, buună
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
adevăr noroc, îmi dau seama. Valerica Scurtu se sprijini epuizată de perete. Părul prins în panglica neagră îi descoperea urechile galbene, cu cercei subțiri de aur. Părea la capătul puterilor. ― Nu s-a terminat? ― Ai puțină răbdare. Melania Lupu scrută îngrijorată fața golită de sînge: Odihnește-te, draga mea. O să mă ajute dumnealor. Se uită în jur: Va trebui să confecționăm o mică scrisoare. ― Aha! înțelese Grigore Popa. Zâmbea mereu. Sculptorul, mai puțin perspicace, își încreți fruntea: ― Ce scrisoare? ― De adio
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
declară Cristescu plimbîndu-și privirea de la unul la celălalt, că într-adevăr nenorocirea asta v-a apropiat extrem de mult... ― Indiscutabil... ― Totdeauna ne-am interesat unul de celălalt. Amicul Popa, cel puțin, rar își dezlipește urechea de ușa mea... Melania Lupu tuși îngrijorată. ― Domnul Matei glumește... ― Îl stimulează, bănuiesc, ambianța, observă maiorul. Bătrânul morocănos se postă ostentativ pe marginea trotuarului cu fața spre șosea. Sculptorul tremura de frig. ― Oricum ar fi, hotărîți-vă odată! Cu dubă, fără dubă, chestia e să ne cărăm! Trage
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rău. A fost un om cinstit și nu e vina lui că n-a știut să trăiască... Iar eu... E curios ce mi-a venit! ― Ați avut câteva zile grele. Veți intra însă în normal și... ― Sper! Își privi ceasul îngrijorată. E 8. Ce-o fi cu Valerica? Se uită la maior cerîndu-i parcă sfatul. ― Dacă o s-o întrebați, probabil că o să vă spună. Bătrâna se ridică vioaie. ― Am să încerc. Nu-mi place somnul ăsta. Mi-e teamă că e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de ce l-ai chemat. La telefon nu i-ai spus nimic." Surîse: ― Firește, e doar negustor... ― Interesul dumnealui se limitează numai la bijuterii? ― Probabil. ― În sfârșit, oftă maiorul, aveți vreo veste de la Valerica Scurtu? ― Din nefericire nu. Sîntem atât de îngrijorați! Tocmai voiam să vă întreb... " Un curaj uluitor. Ai putea crede totul despre ea în afară de ceea ce presupune în general o crimă: josnicie, îndrăzneală, cruzime." Cântări silueta fină, așezată în fotoliu. Întâlnită în alte condiții, putea trece drept soția distinsă și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai mult..." Cristescu zâmbi din nou. ― Mai precis, declarația singură nu elucidează aproape nimic. ― Oh, exagerați! Mi-amintesc cât ne întrebam unde poate fi biata Valerica... Maiorul îi aruncă o privire scurtă apoi lăsă capul în jos. ― ... Și cât de îngrijorată m-am simțit astăzi, așteptîndu-i pe domnul Popa. Bineînțeles că aș fi preferat vești mai bune dar de lămurit, m-am lămurit în multe privințe. ― Atunci poate o să mă ajutați și pe mine. Eu nu m-am lămurit. Complet... ― Cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
MAI TÎRZIU ACUZAȚII CĂ N-AU FĂCUT TOT CE LE STĂ ÎN PUTINȚĂ. SE ÎNTRERUPSE: LA REVEDERE. \ LA REVEDERE, ZISE INNELDA ȘI ÎNCHISE APARATUL. ÎȘI PETRECU DIMINEAȚA DICTÎND SCRISORI. LA PRÎNZ, ÎN SALONUL PRINCIPAL, SE ÎNTOARSERĂ CĂTRE EA ATÎTEA PRIVIRI. ÎNGRIJORATE ÎNCÎT, CÎND REVENI ÎN APARTAMENTUL EI, DESCHISE IMEDIAT TELEECRANUL ȘI SE UITĂ LA URIAȘ. ÎNTÎI ÎL VĂZU DEVASTÎND O STRADĂ DIN ORAȘ. ERA CA UN NEBUN GIGANTIC, UN ADEVĂRAT DEMON AL DISTRUGERII. ÎL PRIVI LUNG, CU OROARE CRESCÎNDĂ, APROAPE FĂRĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
puțin. Înfiorîndu-se, închise aparatul. Scena dispăru imediat. Se simțea obosită, așa că se întinse un ceas. Probabil că a și dormit, pentru că a sculat-o din somn teleecranul particular de lîngă pat. Îl văzu pe Prințul Del Curtin cu o înfățișare îngrijorată și vocea și mai și: \ INNELDA, L-AI MAI URMĂRIT PE URIAȘ? ÎMPĂRĂTESEI I SE FĂCU UN GOL ÎN INIMĂ. ÎI ERA ÎNCĂ GREU SĂ PRINDĂ SENSUL VINEI ASEMENEA PRIMEJDII CARE SE IVISE DIN NEANT ÎN DIMINEAȚA ACEEA, IAR ACUM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
părinții noștri ne-a trecut gratis și astfel am ajuns acasă rupți de oboseală și foame. Am gășit părinții în lacrimi, cuprinși de grijă, aflând de la săteni că am plecat împreună cu soldații ruși și neștiind nimic de noi, erau foarte îngrijorați. Când ne-au văzut n-au mai putut de bucurie că nu ni sa întâmplat nimic rău. În acest timp cât am lipșit mamele noastre plângând mergeau una lAșalta să afle ceva vești. Dar până după miezul nopții n-au
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Ierusalim după pelerinaj, părinții îl caută timp de trei zile până când îl găsesc: «Văzându-l, ei au rămas înmărmuriți și mama lui i-a spus: Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău și cu mine te-am căutat îngrijorați. El, însă, le-a spus: De ce m-ați căutat ? Nu știați că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu? Însă ei n-au înțeles cuvântul pe care li-l spusese. Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
asta. În nopțile următoare, m-am trezit de câteva ori leoarcă de transpirație. Aveam fel de fel de coșmaruri. Mă visam vârât în cușcă, bătut cu biciul și mă deșteptam urlând. Când, într-o noapte, tata a apărut în prag îngrijorat, am fost gata să mă arunc în brațele lui și să plâng, ca să-mi liniștesc spaimele, dar el, bănuind că anume urlasem, ca să-l scol din somn, m-a drăcuit și s-a dus să ia un somnifer ca să poată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ne-a înjurat. Ne-a spus să ieșim afară, unde am constatat că scăpasem cu viață printr-o minune aterizând din întîmplare într-un luminiș. Puțin mai devreme sau puțin mai târziu, avionul s-ar fi zdrobit de pădurea ecuatorială. Îngrijorați, am aprins un foc ca să ne apărăm de eventualele amenințări pe patru labe și ne-am strâns tăcuți în jurul lui. Pilotul era singurul care nu părea îngrijorat. Se juca învîrtind o nuia în foc. Atât ne-a spus: Voi încerca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vor ivi și anii eliberării și ai dreptății. în Liniște mijește o firavă speranță fiindcă, deși „Liniște de moarte-i în cetate/ Numai ceasul vremurilor bate/...Că-nțelege ce se pregătește .” în timp ce „înfloresc ororile,/ Mișună potăile,/ Mișună lichelele”, poetul, cetățean îngrijorat și responsabil se întreabă, nu fără motiv temeinic „Doamne, oare ce-i aice/ De toți tac și unul zice?” Această crucială întrebare ne-o puneam și noi, gândind că în acest veac bezmetic se puseseră „La gură strajă, inimii lăcate
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Rezolvarea problemei e o treabă a factorilor politici basarabeni, care prin unirea forțelor democrate pot hotărî într-un viitor oarecare anihilarea comuniștilor lui Voronin și desființarea hotarului nedrept de la Prut, trasat samavolnic de vecinii noștri din răsărit. Deja Rusia pare îngrijorată și afectată de pierderea influenței comuniste în Basarabia, fapt ce a determinat pe un diplomat rus să întrebe pe președintele Băsescu dacă nu cumva România vrea să anexeze Republica Moldova. Președintele nostru, spre cinstea lui, a dat un răspuns magistral și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
întrebă Jones, făcând în minte o asociație. — Îhî! Darlene își împături batista și și-o băgă în sân. Trag nădejde că n-o să le mai ardă să treacă vreodată p-aici. Chiar c-aș da de bucluc. Isuse! Darlene părea îngrijorată. Da’ uite ce, hai mai bine să strângem puțin p-aici până nu se întoarce Lana. Ș-ascultă-mă pe mine. Nu te da de ceasu’ morții ca să cureți maghernița asta. N-am văzut-o niciodată curată de-adevăratelea de când vin eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cred că forțele de muncă ale Americii ar fi mai bine adaptate pentru sarcinile lor. Angajatul pe care te poți evident bizui nu este deloc hărțuit. Domnul Gonzalez, „șeful“ meu, deși cam cretin, este totuși destul de amabil. Pare tot timpul îngrijorat, mult prea îngrijorat ca să mai critice felul cum își fac datoria ceilalți. De fapt, e gata să accepte aproape orice și, în consecință, este admirabil de democrat în felul său înapoiat. De exemplu, domnișoara Trixie, mama noastră pământească din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scris și despre „accidentul de automobil“. Dacă ambele încheieturi ale mâinilor îți sunt rupte, cum ai putut să-mi scrii scrisoarea? Hai să fim cinstiți unul cu altul, Ignatius. Nu cred nici un cuvânt din ce mi-ai scris. Dar sunt îngrijorată, pentru tine. Fantezia despre arestare are toate caracteristicile clasice ale paranoiei. Cunoști desigur faptul că Freud a legat paranoia de tendințele homosexuale. — Ce murdărie! strigă Ignatius. Dar să nu intrăm în acest aspect al fanteziilor tale, deoarece știu cu câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-i aducă una. Îi mai rămăsese probabil vreo carte din zilele de dinainte de a părăsi liceul. Lanei îi luase ceva timp adunarea micii ei colecții de recuzită. Când polițiștii în haine civile începuseră să vină noaptea la bar, fusese prea îngrijorată și preocupată ca să aibă grijă de ceea ce discutase cu George. Problema cea mai importantă era atunci Darlene, punctul vulnerabil în zidul de protecție ridicat de Lana împotriva polițiștilor în haine civile. Dar acum aceștia plecaseră în altă parte, la fel de brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]