1,433 matches
-
aș fi dorit același lucru, mai ales că, și aici Sachs făcu o pauză, o tânără femeie a fost ucisă, iar criminalul a scăpat folosindu-se de trucuri magice. Ne e teamă că o va face din nou. - Groaznic, spuse îngrijorat Balzac. Ați putea totuși încerca și la East Side Magic. Sunt mai mari decât noi. - Un coleg de-al meu e deja acolo. - Asta e foarte bine. După un moment de tăcere, Sachs continuă: - Bine. Dacă vă gândiți la altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dea greș. Deși, pentru a spune adevărul, era puțin tulburat. Problema nu era să-l nimerească pe Grady; din contră, îi era ușor să își ducă misiunea la bun sfârșit. Cum avea să fugă după îl făcea să fie puțin îngrijorat. Îi plăcea viața pe care o ducea în Canton Falls, îi plăcea să povestească Biblia copiilor, îi plăcea să meargă la pescuit sau la vânătoare și îi plăcea să stea la taclale cu prietenii lui cu mentalități foarte asemănătoare. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu părea să observe. Discutau despre publicarea următoarei cărți, Viața și rolul de leader al Papei Ioan Paul al II-lea cu o însuflețire demnă de o dezbatere prezidențială. — Vara e o perioadă proastă pentru o biografie religioasă, comentă oarecum îngrijorat unul dintre redactorii asociați, încă neobișnuit să vorbească la ședințe. Cineva de la vânzări, o femeie cu un chip drăguț care arăta mult mai tânără decât cei treizeci și ceva de ani ai ei și al cărei nume Leigh nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Amintește-ți că ești englez. Circumspect, Jim Încetă să mai zîmbească. Se calmă, apoi Își trase umerii din strînsoarea domnului Maxted. Momentul de veselie trecuse, dar Înțelegerea adevăratei lor situații și sentimentul de a se fi Înstrăinat de sine, rămaseră. Îngrijorat pentru domnul Maxted, care lăsa să picure o flegmă uleioasă pe pămînt În fața picioarelor sale goale, Jim puse un braț În jurul șoldurilor lui osoase. Îi părea rău pentru fostul arhitect, amintindu-și tururile lor cu mașina Studebaker pe la cluburile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
uni cu conaționalii lui. Jim Îl Întrebase despre evadarea lui din Lunghua, dar Basie era prefăcut și evaziv. Ca de obicei, tot ce se Întîmplase după fuga lui, Încetase de mult să-l mai intereseze. Rămăsese același bărbat mărunt, capricios, Îngrijorat pentru mîinile sale, ignorînd orice, În afara avantajelor pe termen scurt. Singura lui forță era că nu-și permitea niciodată să viseze, pentru că nu putuse niciodată să ia ceva ca venit de la sine Înțeles, pe cînd doctorul Ransome luase totul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
săpăturile“. —Hm, ce ciudat! bolborosi el câteva secunde mai târziu. —Ce-i ciudat? Începuse să se enerveze deja. E vreo problemă? Hm, asta nu mi s-a mai Întamplat până acum, continuă Butoiaș pe un ton care nu era neapărat Îngrijorat, ci mai degrabă curios, fapt care o calmă pe Ruby. Totuși, doctorii nu intră niciodată În panică. Cel puțin cei britanici n-o fac niciodată. Americanii sunt mereu ceva de genul: OK, trebuie să te pregătim de operație sau o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fornăi Fi. Probabil vreo celebritate cu fițe care amenința că-i dă În judecată fiindc-a găsit un hemoroid postpartum. Nu, cred că era cât se poate de real, insistă Ruby, explicându-i că Sam părea foarte Încordat și foarte Îngrijorat de asistenta care Îl sunase. — O auzeam cum plânge la celălalt capăt al firului, iar Sam Îi tot spunea să se calmeze și să nu fie Îngrijorată. Numai Dumnezeu știe ce s-a putut Întâmpla ca să-și piardă o asistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să le dea banii Înapoi. Câteodată, foarte târziu În noapte, Sam o auzea cum se plimba prin casă. Atunci el se trezea, Îi pregătea o cană de lapte cald și Încerca s-o convingă să vină În pat. Era foarte Îngrijorat despre cât de puțin dormea Ruby. —Ruby, nu mai poți să continui așa. Trebuie să-i lași pe oamenii care te iubesc să te ajute cu bani. Dar ea tot insista că trebuie să mai existe și altă cale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
față Îngrijorată. —Ești bine? Sunt OK. De fapt, te căutam. Cum n-am reușit să te găsesc, m-am hotărât să sun la mesageria vocală. — Deci nimic de la finanțatorul potențial de ieri, nu? Dădu din cap că nu. Încă părând Îngrijorat, Sam Își trase un scaun de sub masă și se așeză lângă ea. Îmi pare rău că am dispărut așa. M-a sunat Buddy. Irene l-a convins să iasă la pensie. Își vinde fabrica de murături. —Glumești? Afacerea aia e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și povestea cu „nu ești bun de nimic“ și „ba tu nu ești“, și toate celelalte. — Oare din cauza asta a fost o perioadă, la doi, trei ani după ce te-ai însurat, când te-ai simțit atât de rău, atât de îngrijorat, de neurastenic? Când a trebuit să te duci singur la sanatoriul acela? — Nu, n-a fost asta... A fost ceva mai rău. A urmat o tăcere. Víctor privea în pământ. — Bine, bine, nu-mi spune nimic; nu vreau să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a lăsat jos, l-a scuturat, l-a îmbrățișat și l-a scuturat iar. Oamenii s-au îndepărtat pe rând. Aveau și ei problemele lor. Rândul continua să se târască înainte. Cu cât așteptam mai mult, cu atât deveneam mai îngrijorat. Ceva putea merge prost oricând. Regulile se schimbau. Hârtii care erau în regulă când vaporul plecase din Bremen puteau deveni insuficiente până ancoram în New York. Îmi tot scoteam documentele și le verificam. Făcusem asta și pe vapor, așa că hârtiile aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
zise Dimi. Unde te doare? —Nicăieri. Vrei să ne facem de cap puțin? Vrei să mergi la culcare? Mama ta a spus că poți lua jumătate de valium. Vrei să-ți citesc o poveste? —Ai mai Întrebat. Fima era deja Îngrijorat: ceva rău, serios, poate chiar primejdios se petrecea sub ochii săi, iar el nu știa ce să facă. Ce-ar fi făcut Teddy În locul lui? Își trecu degetele prin părul albinos și murmură: —E clar că nu ți-e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cât și potrivită situației. Ridică ochii și văzu o singură lumină galbenă În spatele geamului Închis al ultimei ferestre de la etajul doi. Și-l imagină pe Itzhak Șamir plimbându-se Înainte și Înapoi, de la fereastră la ușă, cu mâinile la spate, Îngrijorat din cauza unei telegrame puse pe pervaz, la care nu știa ce să răspundă, probabil simțind În spate și În umeri durerile bătrâneții și ale iernii. La urma urmei nu mai era nici el tânăr. Trecuseră și peste el ani revoluționari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În trei faze. Are el o povestioară despre un cantor care a fost părăsit pe o insulă pustie În Zilele Cumplite. N-are importanță. Apropo, În ultima vreme a Început să șuiere puțin. Respirația lui, vreau să spun. Sunt destul de Îngrijorat. Ce părere ai, Yael? Poate vorbești tu cu el ca de la om la om Într-una din zile să se lase internat pentru niște analize? A avut Întotdeauna o slăbiciune pentru tine, numai tu poți să Înmoi puțin Încăpățânarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ziarul Între sticle, pentru că i se părea că acuși va zbura pe stradă. Bătrânul spuse doar: — Nu. Șoin1. Un câine gri-gălbui se apropie dintr-o parte, umil, cu coada-ntre picioare, adulmecând temător marginea pantalonilor lui Fima care era cam Îngrijorat, nu descoperi nimic interesant și se Îndepărtă cu botul În pământ. E posibil, Își zise Fima, ca ăsta să fie fiul fiului fiicei fiicei celebrului câine Balak, care a turbat În urmă cu optzeci de ani și a semănat groaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
găsim cuvinte și asta era greu. Care dintre noi o să le spună? zise nedumerit Mark. O întrebare bună. Pentru că dacă Lynn era mătușa mea, Harry, soțul ei, era tatăl lui Mark. — Dar boala de inimă a tatei? întrebă Mark brusc îngrijorat. —O să le dăm vestea cu grijă. Acum era rândul meu să-mi doresc să-l liniștesc. Tatăl lui își revenise doar de curând după un al treilea atac de cord și-l iubeam ca pe tatăl meu. Mark deveni serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în capacitatea produsului de a ucide. Ceva pe bază de DDT sau napalm ar fi excelent și dacă produce efecte dezastruoase asupra mediului, cu atât mai bine. Andrew încerca să-și compună expresia cea mai încruntată de „farmacist din colț“ îngrijorat. —Doamnă, cred că exagerați. Păduchii nu sunt nimic rușinos - majoritatea oamenilor iau păduchi cel puțin o dată în viață. O privire i-a fost de-ajuns ca să înceteze să mă trateze de sus. Eram o femeie cu mici vietăți care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Ed se grăbi să mă ajute să mă ridic. De ce plângi? mă întrebă el. Viața nu e chiar așa de rea. Ne-am întâlnit, învățăm despre lucrurile pe care nu le avem în comun, nu că asta ar conta. Părea îngrijorat. — Chiar nu contează, nu-i așa? Faptul că ție nu-ți plac caii, iar eu nu voi mai înfrunta în viața mea gravitația într-un parc de distracții. Nu, astea nu contează. L-am liniștit. Dar sunt alte lucruri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
plină de scones și prăjitură cu fructe, cantitățile sugerând că știa motivul foamei noastre pronunțate. M-am înroșit tare, dar asta putea fi pus și pe seama febrei care începea să-mi crească din nou. Tu chiar ești bolnavă, constată Ed îngrijorat. Acum mă simt un monstru că am făcut dragoste cu tine în starea în care ești. — Îți amintești să mă fi împotrivit? —Poate ai fost prea politicoasă ca să zici nu. Poate că am vrut să zic da. Ne țineam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
iubesc, dar ce simțeam? Nu. Nu-mi aminteam. Și asta mi se părea o trădare mult mai gravă față de Mark decât minciunile și infidelitatea. Am fost trezită din reverie de Ed, care se întorsese la pas și mă privea fix, îngrijorat. Nu ești deloc bine, spuse el cu hotărâre. Lee, ai putea s-o duci pe Jenny înapoi? Jen, ne vedem la micul dejun. Nu o să stăm mult. Și duși au fost, toți patru galopând, îndepărtându-se, un grup perfect sudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
înglobat între celelalte victime la masa credală a unui faliment, cu activul umflat, ca să contra-cumpănească un pasiv mult mai mare. Criza se întindea ca lepra și străduințele mele deveneau tot mai nefolositoare. Omul care semăna cu Massaryk, m-a primit îngrijorat, în vechea lui întreprindere comercială. În loc să-mi achite factura, se plângea că mărfurile nu mai sunt cerute și că produsele mele au rămas nevândute. - Ce-are-aface? am ripostat, primind lupta de argumente. Mi-e deopotrivă egal dacă marfa e sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fi să putem revizui fără să trebuiască mai Întâi să scriem! — Da, e un lucru pe care-l poți face chiar și când ești deprimat, spuse Constance zâmbind. Asta e partea bună. — Să Înțeleg că ești deprimată? o Întrebă Henry Îngrijorat. — Am fost, Îi răspunse ea. Îi mărturisi că avea perioade Întregi de depresie profundă. Tocmai În speranța de a scăpa de boală experimenta viața de expatriat În Europa, dar, oriunde se stabilea, suferința părea să o ajungă din urmă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai ales când avea și un baston În mână. Vederea ochiului bun i se deteriora, ceea ce Îi afecta calitatea desenelor, căci era obligat să folosească o tehnică de gravare cu tușe mai groase, mai aspre decât până atunci. Era sincer Îngrijorat, Întrebându-se cât va mai putea lucra ca desenator cu acest handicap, iar posibilitatea de abordare a unui alt mediu de expresie, nu la fel de dependent de coordonarea subtilă dintre ochi și mână, Îl Înveselea enorm. Și, pentru a face economie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca avans la procentul din vânzări. Preferase senzația palpabilă a banilor În mână perspectivei incerte a câștigurilor viitoare, ceea ce, trebui să recunoască Henry, care dezaproba principiul, nu fusese deloc un aranjament prost pentru un prim roman. Du Maurier părea mai Îngrijorat ca niciodată din pricina banilor și, pentru a-și suplimenta și mai mult veniturile, se angajă să țină un turneu de conferințe În iarna și primăvara lui 1891-92, care avea să Îl poarte prin optsprezece localități din Anglia și Scoția. Subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un sergent care ar fi putut să fie profesor. El mi-a spus „faceți-vă comod“ și a dorit să afle care erau aspirațiile mele profesionale după victoria finală. Cel ce-mi vorbea era un unchiuleț simpatic, care se arăta îngrijorat de viitorul nepotului. Eu am trecut sub tăcere faptul că voiam să devin artist și am pretins mai degrabă vag că țelul meu era să studiez istoria artei, la care mi s-a oferit perspectiva unui sprijin activ, dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]