KorAP: Find »[drukola/base=îngropa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...351 >

8,755 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

fire albe pe care atunci le vedea prima oară. Ar fi trebuit să plângă, dar nu știa. Simțea Însă că era dator cu un gest salvator. Trebuia să facă ceva ce putea să pună moartea pe gânduri. Și făcu: Își Îngropă fiul În zăpadă. Zăpada va Îngheța, iar el va rămâne acolo În adâncul ei, tânăr ca acum. Ce faci, hombre? strigă omulețul. Vrei să-l strivești? Vrei să-l Înăbuși? Nu vezi că respiră? Chemăm Salvarea! Ce s-o mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
omulețul. Vrei să-l strivești? Vrei să-l Înăbuși? Nu vezi că respiră? Chemăm Salvarea! Ce s-o mai chemăm? O aud deja. În cazuri de-astea Însă, nu vine singură... Ăștia din balcoane n-au stat degeaba. 6. Flavius-Tiberius, Îngropat până sub bărbie În zăpadă, zâmbea văzând Împlinirea aceasta hazlie a predicției Violetei: Te vei Întoarce și vei fi strivit. Dar cum să-l strivească zăpada aceea albă, ușoară și caldă, ca odinioară mânile Violetei, pe care le purtase adineauri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

deschis ochii. O lumină umedă și proaspătă se scurgea pe după draperii - sosea dimineața, aducând din nou cu ea claritatea lumii solide. M-am trezit în partea de jos a bibliotecii din living. Partea de sus se rupsese și se prăbușise, îngropându-mă într-o avalanșă de cărți și așchii de lemn. Am tușit și m-am crispat. O coastă fisurată. Pe când încercam cu greu să mă ridic în capul oaselor, se produse o mică alunecare de cărți. Televizorul zăcea cu ecranul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Sistemul funcționează pentru că o scrisoare acționează ca o întrupare fizică a unui flux comunicațional. Până și cea mai scurtă scrisoare transmite și menține un puternic și precis curs al intenției de interacțiune. Un obiect sau chiar o persoană, asemeni ție, îngropată în corespondența altora va exista în mijlocul unei derutante joncțiuni de fluxuri amestecate. Pentru un ludovician sau pentru alți pești conceptuali, rezultatul va fi alcătuit din sute de curenți încrucișați cu emițători și receptori diferiți. Obiectul rezonant este ascuns, devenind doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pare atât de gol acum. Totul e curat. Totul e spălat, măturat, șters de praf, aspirat și pus la locul lui. Oase albite. Toate lucrurile de valoare le-am pus în lăzi, în camera încuiată. Toate lucrurile periculoase le-am îngropat în corespondență protectoare. Am coborât jaluzelele în bucătărie, am tras draperiile în living. M-am așezat câteva minute pe sofa și m-am gândit la ce va spune Randle când nu voi apărea vineri, ce va crede când își va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
N-au crezut că ea o să supraviețuiască peste noapte. Cu câteva zile înainte să pornesc în căutarea asta, mi-am cumpărat un telefon mobil. Am pus în funcțiune un sistem care să facă apelurile să treacă întâi printr-un derivator îngropat în corespondență și, pentru siguranță, așezat în camera încuiată, apoi mi-am făcut un teanc mic de cărți de vizită. Scrisesem pe ele trebuie să discut cu tine și numărul meu de telefon. Strecurasem cărțile de vizită pe sub ușile marcate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Mișcă. Am ridicat privirea și am văzut un corp de bibliotecă prăbușindu-se peste mine și m-am rostogolit, împingându-l pe Ian în lături când biblioteca se răsturnă împrăștiind cărți cu coperte de carton, spărgându-se de perete și îngropând gaura prin care intrasem în așchii de lemn și maldăre de cărți rupte. O bubuitură puternică de cealaltă parte a zidului. Mormanul de cărți se clătină, dar nu se clinti din loc. Apoi Scout ieșind în pas alergător din spatele bibliotecii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
unde mama dracului suntem? — Să nu atingi nimic, fu tot ce-mi supuse ea din față. Dâra de hârtie ne conduse la un tumul. Un tumul uriaș, ascuns în semiobscuritatea din străfundul arhivei. Un tumul ca acelea în care erau îngropați regii din antichitate, dar un tumul alcătuit, în loc de pământ, din tot soiul de hârtii - ziare, ambalaje de chipsuri, reviste cu coperte lucioase, fâșii mari de tapet, etichete minuscule și manuale cu instrucțiuni, maldăre de plicuri A4 simple și căptușite și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de tapet, etichete minuscule și manuale cu instrucțiuni, maldăre de plicuri A4 simple și căptușite și cu antet, foi desprinse din jurnale și registre și romane și albume fotografice. Tone și tone de hârtie și toate, fiecare bucățică, acoperite, sufocate, îngropate în linii și pătrate și triunghiuri și vârtejuri de cuvinte albastre și negre și verzi și roșii, scrise cu pixul. — La naiba, am spus. Scout își dădu jos rucsacul și începu să inspecteze marginea tumulului. În cele din urmă, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Împinse un teanc de reviste auto vechi și acestea alunecară pe pardoseală, ca un pachet supradimensionat de cărți de joc. În spatele lor se afla un scaun. Numai cele două picioare din spate și spătarul erau vizibile, restul fiind acoperit și îngropat și încorporat în tumul. — Nu înțeleg. — Lasă-te în genunchi și uită-te. Așa am făcut. Mărginit de șezutul și picioarele din spate ale scaunului și dispărând în adâncimile tumulului am zărit un mic tunel întunecat. Am ridicat privirea spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
umbră, dar poate că efectul eroziv al întâmplărilor trăite începuse să mă scoată din țărână, expunând noi suprafețe și noi muchii. Oare un nimic poate fi înlăturat așa cum poate fi înlăturat ceva? M-am întrebat ce altceva mai putea fi îngropat acolo, ce aș putea deveni dacă toate straturile astea de absență și pierdere și lucruri rele ar fi vreodată dezgropate și luate de acolo. * — Se pare că asta e. — Mda. Am desenat traseul pe hartă ca să-l vadă și Scout

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
lucruri, echipa noastră era din nou pe poziții. Și ajunseserăm la „a“. Care era cu totul și cu totul altă mâncare de pește. Încăperea din „a“ părea puțin mai mică decât cea din „R“ și mult mai dezordonată, podeaua fiind îngropată sub mormane răsturnate de hârtii scrise cu pixul. Exact ca și în încăperea din „R“, spațiul era luminat de un singur bec și pereții erau făcuți din cărți cu coperte cartonate, aranjate asemenea cărămizilor. Însă în mare parte, această ispravă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-și pună ochelarii la loc. — Ei bine, spuse el încet. Da, încuviință Scout. Mi s-a părut că era mai bine să tac. — Ei bine, repetă Fidorous, uitându-se în jur și părând să observe pentru prima dată că era îngropat până la coapse în hârtii. Presupun că toate astea te cam șochează. Duritatea îi dispăruse din voce, fiind înlocuită de-un ton mai calculat, de politețe-față-de-străini. — Doar puțin, am spus. Am dus mâna la spate și mi-am împletit degetele cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
la vedere, expusă intemperiilor an după an, iar cu cealaltă ascunsă și aproape uitată în noroi. Când, în pivniță, cuvântul apă se transformase în apă adevărată, fusese ca și când moneda s-ar fi întors pe cealaltă parte. Fața ei familiară fu îngropată și cealaltă față ieși la lumină. Schimbarea nu era uriașă - nici una dintre amintirile pe care ludovicianul le luase nu se întorsese și nici unul dintre visele Becului dinainte nu era mai limpede -, dar exista. Moneda se răsucise. De undeva dinlăuntrul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

e plécuté. S-au ridicat și au fugit În drum. Ploua mérunt și cald și ei fugeau desculț cu pantalonii suflecați pîné deasupra genunchiului. S-au oprit apoi În némol și, mișcîndu-și Încet picioarele, se afundau. Își rîdeau unul altuia Îngropați În némol, că doi copaci tineri, care Își urméresc frunzele crescînd. 14 Se strecurase boală că un puf alb de pe copacii mari din fața școlii, care le intra În nas și În ochi. VÎntul ușor Îl purta peste tot și-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

un pas". Să-l convingi pe Turcitu? Fusese bolșeviciat§ de la începuturi, cînd compunea scrisori în versuri pentru Zoia Kosmodemianskaia: "Eu știu, prietenă, că n-ai murit O, partizană dîrză și bălaie". Cînd s-a "abolit" Direcția Presei, s-a considerat "îngropat de viu", deși l-au "rotat" în alt post, anume creat pentru un "cadru de nădejde". Turcitu avea orientare-beton. Acceptase să fie cenzor cu convingerea că foarfeca lui operează sarcoame, dă afară tumori. El nu distrugea un eseu, aplica profilaxia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
noapte de noapte fără mine, Iordana? Fără să mă visezi?" Adevărat, nu reușesc să-l visez. E prețul fugii de moartea lui. Plătesc că nu m-am zbătut să-l țin "dincoace": "Trăiește de dragul meu"; că am refuzat să-l îngrop, să-i plîng la groapă. Am, lîngă pat, o fotografie în frac, după concert, mărită mult, pînă la mărime naturală. E un contur din carton. Ca al artiștilor din holul cinematografului "Victoria". Îi privesc figura dăruită. Da, avea o figură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
tembel în raționament; violent, cu gustul de-a chinui, de-a batjocori pe cei care au refuzat calapodul. Elita face istoria, așadar, Jos elita! Moarte elitei! Intelighenția la Ocnele Mari. Doi președinți ai Academiei Române au murit la Sighet. Au fost îngropați goi. Fără lumînare și fără cruce. Mircea Vulcănescu, un tehnocrat a rulat miliarde fără să se atingă de un franc a murit la Aiud. L-au acuzat, în '47, că a dus țara la dezastru economic. La dezastru cînd leul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
tare ca alămurile. Cred că Tano are o problemă, anunță Șichy, ajunsă la geam. Pare a avea o problemă. Se face roată în jurul cozii, pe urmă, foarte precaut, scormone ceva în maldărul de frunze. Miss Deemple distinge ce se întîmplă. Îngroapă o nucă. Da, o îngroapă sub frunze. Vîntul i le suflă și-i descoperă nuca. Lui Tano i se pare că arătarea iese din tufiș și sare să-l (s-o) înhațe. După ce a terminat de cercetat zelos tufișul, îngroapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Tano are o problemă, anunță Șichy, ajunsă la geam. Pare a avea o problemă. Se face roată în jurul cozii, pe urmă, foarte precaut, scormone ceva în maldărul de frunze. Miss Deemple distinge ce se întîmplă. Îngroapă o nucă. Da, o îngroapă sub frunze. Vîntul i le suflă și-i descoperă nuca. Lui Tano i se pare că arătarea iese din tufiș și sare să-l (s-o) înhațe. După ce a terminat de cercetat zelos tufișul, îngroapă la loc, în frunze, nuca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Îngroapă o nucă. Da, o îngroapă sub frunze. Vîntul i le suflă și-i descoperă nuca. Lui Tano i se pare că arătarea iese din tufiș și sare să-l (s-o) înhațe. După ce a terminat de cercetat zelos tufișul, îngroapă la loc, în frunze, nuca. O bate harnic cu laba. Vîntul (ipocrit) rămîne nemișcat. Îl pîndește cuminte. Nu intervine. Îl îngăduie să-și îngroape nuca meticulos. Dar, după ce l-a lăsat să-și termine treaba, îi sare-n față ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
din tufiș și sare să-l (s-o) înhațe. După ce a terminat de cercetat zelos tufișul, îngroapă la loc, în frunze, nuca. O bate harnic cu laba. Vîntul (ipocrit) rămîne nemișcat. Îl pîndește cuminte. Nu intervine. Îl îngăduie să-și îngroape nuca meticulos. Dar, după ce l-a lăsat să-și termine treaba, îi sare-n față ca Mișu Negrițoiu și-i spulberă truda. Frunzele zboară cît colo. I-a găsit-o. Tano se saltă iarăși în turbare să-l înhațe, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
mă reflectă: destul de dolofană, cu părul tăiat prost că-i încărunțit la tîmple nu se vede în oglindă, dar o știu, -) recunoaște, Magdo, că tipa asta rimează cu Antipa. Ei, și mie îmi spune vecina de la șapte, care și-a îngropat doi bărbați și gîndește pozitiv despre al treilea, de cîte ori ne întîlnim: "Arătați așa de bine că nu v-am recunoscut". Mai foșnește o pagină: Tabloul ăsta mi-amintește de Virgil Mazilescu. Tu l-ai cunoscut pe Mazilescu? Cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
jur, împingîndu-mă spre frigider și-și îndeasă capul înăuntru, de cum deschid ușa. Zece chestii nu-mi plac la tine, Tano. Unu, îți bagi nasul în frigider... Ca să mi-l mențin rece. Doi. Îl urăști pe Mișu Negrițoiu... Dacă toată ziua îngroapă și dezgroapă... La trei, mă face să scap din mînă castronul cu carne fiartă. Cum cîinele meu e destul de inteligent ca să știe cum să scape de pedeapsă, se retrage șchiopătînd. Se preface că-l doare piciorul. Dar dacă nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

Ouro Prietro să-l întâlnească pe vraciul făcător de minuni. I s-au dat numai trei luni de trăit, dar, precum în fabula rabinului din Crocow, care a cutreierat lumea să găsească comoara din vis ce se afla de fapt îngropată în spatele casei, a descoperit că viața ei atârnă de firul unui înger ce-o aștepta acasă și ținea timpul în loc pentru ea... L-am recunoscut după omoplatul lui ieșit ca o aripă frântă, lui îi datorez totul, nu ne iubim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]