2,408 matches
-
ar fi retras. Ipoteza lui Klauck suferă de un antipsihologism idilic și aseptic, specific, aș spune, castei savanților istoricizanți. Personal cred (aici nu putem emite decât ipoteze, mai mult sau mai puțin plauzibile) că Iuda și-a pus capăt zilelor Îngrozit de condamnarea lui Isus și scârbit de faptul că fusese, la rându-i, trădat. Cât privește „țarina” dobândită cu cei treizeci de arginți, cred că avem de-a face cu o explicație etiologică retroactivă. Matei spune că arhiereii au cumpărat
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
texte? Un bun prieten, cercetător la Institutul Sources chrétiennes, Îmi mărturisea la un moment dat că el nu citește absolut nimic În afara preocupărilor „de specialitate”: patristică, ecdotică, istoria creștinismului antic și atât. Restul e distracție inutilă pentru dânsul. M-am Îngrozit, dar, În fața unei asemenea decizii radicale și ferme, orice argument devenea din capul locului inoperant. Ce pierdem așadar ignorând scrierile apocrife creștine ale Antichității? Pe plan teologic, poate, „nu mare lucru”. Cam ce s-ar fi pierdut dacă vremurile ar
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
am expirat În nasul ei. ― E bine, a spus ea hotărâtă. OK. Acum putem să mergem la petrecere. Până atunci nu mai fusesem la petreceri. Mi-era milă de părinți. Pe când ne strecuram prin mulțime În casa care palpita, mă Îngrozeam de distrugerile aflate În plină desfășurare. Scrum de țigară căzut pe tapiseria Pierre Deux. Cutii de bere se vărsau pe covoarele de familie. În bibliotecă am văzut doi băieți care, râzând, urinau Într-un trofeu de tenis. Majoritatea erau copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să-mi iau haine noi. Trebuia să arăt mai În vârstă și să n-am Înfățișare de victimă. Trebuia să Încep să mă Îmbrac ca un băiat. Autocarul a ieșit din Port Authority, iar eu m-am uitat pe geam, Îngrozit de ceea ce făceam, dar fără să mă pot opri, și am văzut cum ieșeam din oraș și o luam prin tunelul amețitor, cu lumini galbene, care ducea spre New Jersey. Am intrat În subterană prin stâncă, având peste noi fluviul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu-l pot ține minte. Am doar o vagă idee despre adevăratul său gust. Deși trebuie să fiu exaltat de ceea ce se întâmplă, căci eu beneficiez de pe urma acestor evenimente, sunt mai înspăimântat decât am fost vreodată în viața mea. Sunt îngrozit de ceea ce se desfășoară sub ochii mei. Cu toate astea, nu las să se vadă nimic, căci dacă eu arăt semne de frică, toți din jurul meu s-ar cutremura și ar fugi. Stătea acolo, de partea cealaltă a catedrei, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ultimul timp, iar eu eram un veritabil gurmand. Ultima masă pe care o luasem fusese... ieri dimineață?! Într-adevăr. Ieri dimineață, Corvium, zise el calm. Îmi citești mintea? îl întrebai tulburat. Nu. Eu nu pot, făcu resemnat. Mă liniștisem. Mă îngrozea faptul că cineva îmi putea citi mintea. Mă îngrozea până și posibilitatea existenței unui asemenea lucru. Tu, pe de altă parte, ai putea să citești mințile oamenilor și să te înfrupți din gândurile lor cu voluptate, zise el banal. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
masă pe care o luasem fusese... ieri dimineață?! Într-adevăr. Ieri dimineață, Corvium, zise el calm. Îmi citești mintea? îl întrebai tulburat. Nu. Eu nu pot, făcu resemnat. Mă liniștisem. Mă îngrozea faptul că cineva îmi putea citi mintea. Mă îngrozea până și posibilitatea existenței unui asemenea lucru. Tu, pe de altă parte, ai putea să citești mințile oamenilor și să te înfrupți din gândurile lor cu voluptate, zise el banal. Ai putea să împiedici oamenii să moară, să te controlezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Întunericul nu se mai lăsă asupra ochilor mei ca altădată. În schimb, m-am simțit înlănțuit de o voință mai puternică decât a mea și aruncat într-un abis nesfârșit. Eram mereu în cădere. Eterna părea neliniștită, iar Sfetnicii erau îngroziți. Nici unul nu era de prea mult ajutor. Ce spusese Vladimir? Acum trebuia să înnebunesc? Am fost oprit. Eram legat cu voința lui. Departe, foarte departe, auzeam un râu. Susurul lui se auzea din ce în mai clar și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la o rozătoare. Ca atare, unii au contractat boli, iar alții au rămas cu paraziți. Puțini au fost cei care au scăpat întregi, fie la minte, fie la trup. Când animalele nu mai erau de găsit, mamele începură să strige îngrozite după copiii lor pe străzi sub privirile înțelegătoare ale altor mame sau sub cele indiferente ale hoților. Pe măsură ce gândul absurd li se cuibărea în minte, iar teroarea în suflete, lacrimile lor izbucneau din ce în ce mai puternic, iar vocile deveneau mai disperate, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Nu mai departe de ieri, îngaimă sleit, senatorul Pompeius Paullinus m-a chemat la el și mi-a cerut, fără nici un act justificativ, un milion de sesterți pentru modernizarea echipamentului brigăzilor de pompieri. Sper că nu i-ai dat? se îngrozește principele. Libertul scutură cu hotărâre din cap. Nu, stăpâne! I-am cerut să-mi arate pe ce s-au cheltuit până acum sumele acordate vigililor și în ce constă această așa-numită modernizare. M a înjurat și m-a dat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apucă de mână pe secretar. Acesta se eliberează cu o mutră acră și-i face vânt înăuntru. Draperia cade în urma lui. Buimăcit, Trio Fulcinius înaintează un pas. Se dezmeticește abia când își dă seama că a rămas singur. Gândul îl îngrozește într-atât încât vede totul ca prin pâclă. — Aici! se aude chemat de o voce aspră. Împăratul! Distinge doar o siluetă neclară la capătul celălalt al încăperii. Figura este și mai estompată întrucât lumina vine din spate. Se 93 grăbește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sau să i bage pumnul în gură. Un tremur nervos îi zgâlțâie umerii. Pedeapsa capitală! Asta îl așteaptă. Tot ce decide împăratul, chiar în condiții extrajudiciare ca cea de acum, are putere de lege... Principele stă cu spatele la el. Se uită îngrozit la silueta împuținată de vârstă. I se pare că aduce la înfățișare cu un călău pe care nimeni și nimic nu-l poate controla. Cezarul tocmai a ajuns la ușa din celălalt capăt și se întoarce. E mirat că nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o lase de veghe. — Multe semne s-au arătat și s-au vestit în ultime vreme, se aude un glas timid. Se întoarce după zgomot: — Cum adică? — Templul lui Mater Matuta..., prinde fata curaj. Zeița luminii și protectoarea nașterilor, se îngrozește Occia. — Ce-i cu el? A fost lovit ieri de trăsnet, spunea regele. O însemna ceva? Murmurele cresc. — Doi șerpi s-au strecurat în Templul lui Jupiter, chiar pe porți... — A fost fătat un miel, care e în același timp
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să se preocupe de asemenea detalii. Le explică răutăcioasă soacrei și surorii: — O să-și pună cataplasme peste cataplasme, de bietul Scau rus nu va mai ști ce sărută... Rânjește satisfăcută. — ...Obraz sau buboi? — Din ce s-au luat? șoptește Vipsania îngrozită către An tonia. Domitia Lepida o ia înaintea mătușii: — Eu am venit fiindcă m-ai invitat la lectură, se smiorcăie pe un ton de reproș. O arată pe Agrippina. Nu să mă insulte isterica asta nefutută de bărbatu său! Antonia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
râs! Acesta întoarce capul rugător. — Dar dacă, totuși, vreunul dintre ei nu e mort de-a bine lea? repetă speriat. Îl aranjăm noi, chicotește Ganymedes. Duce degetul la gât cu un gest grăitor. — Îi facem felul. Băiatul aruncă o privire îngrozită către Rufus. — Aici nu e azil de șontorogi, îl repede acesta cu asprime. Cine te-a pus să-l înjunghii pe amorezul maică tii? rica nează cu dezgust Ganymedes. Adolescentul roșește: — Ne făcea familia de râs, bâiguie cu un sughiț
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să vorbească deschis cu el. Pune cu familiaritate mâna pe brațul călărețului: — ăi’ de colo, înarmați doar cu sabie și scut, se numesc, nici eu nu știu de ce, murmillones, adică peștișori de mare... — Dar coiful nu le acoperă fața! se îngrozește călărețul. Și n au nici măcar cnemide să-și protejeze picioarele... Soldatul din el se răzvrătește împotriva unui asemenea echipa ment caricatural. — Asta îi obligă să fie mai dibaci în a para loviturile cu scutul, îl liniștește celălalt. Tac după aceea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
murmură cu un surâs. — Pe Hercules! exclamă dintr-odată Velleius Paterculus. Nero întoarce mirat ochii spre el. Tânărul arată în jos către Câmpul lui Marte: — E plin ochi de lume până la Aqua Virgo! — Depășesc chiar și apeductul lui Agrippa, se îngrozește Silvanus. — De ce nu-i împiedică nimeni să se cațere pe coloane? voci ferează indignat Velleius. Pot să degradeze mozaicul cu Orbis Terrarum! Tiberius Nero simte și el pișcătura neliniștii. Porticul a fost terminat după moartea lui Marcus Agrippa de sora
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
frumoase, și ajungem într-o mică încăpere, special amenajată pentru stabilirea unui program de fitness. ― Așa, spune el, punând pe masă un formular. Trebuie să completezi ăsta, dar mai întâi trebuie să-ți iau tensiunea. După ce îmi ia tensiunea, mă îngrozesc când scoate ceva ce arată ca un instrument chirurgical. ― Nu te speria, râde el. N-o să doară. Asta, mai spune el, arătând spre instrumentul care seamănă cu un clește, e ca să-ți estimez proporția de grăsime. Așa o să putem vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
haine perfect ordonate. Deși mi-am spus că am să fiu pregătită pentru asta, pentru momentul la care am visat mereu, dacă nu arăt așa cum am sperat eu? Oricât de mult aș vrea să încerc această nouă imagine, uneori sunt îngrozită la gândul că tot arăt ca o sferă. Dar mi se întâmplă ceva ciudat în timp ce continui să respir printre aceste texturi și culori ciudate, și deodată, simt că mor dacă nu le încerc. Pricep dintr-odată de ce se face atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să ne sărutăm din nou, după care Ben se trage înapoi. Nu pot. Nu putem. N-am timp. Rahat! N-avem timp de sărutări și mângâieri leneșe post-coitale. În zece minute, Ben a terminat de împachetat și îmbrăcat. Coborâm împreună, îngrozită la gândul că ne vom lua la revedere, îngrozită de ce va urma. ― Bu-nă, spune un tip pe care nu-l recunosc, dar care se apropie de Ben și mă privește fix, cu un soi de lăcomie. Cine e? ― E prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Știu că în Londra e casa mea, dar cred că nu mă mai pot întoarce la viața pe care o aveam. M-am gândit că am să mă întorc la camera mea, la Sophie și Lisa. Acest gând chiar mă îngrozea, pentru că atunci chiar că m-aș fi întors în trecut, dar din fericire, și asta s-a schimbat. Le-am sunat azi-noapte, gândindu-mă că poate am să stau acolo înainte să-mi găsesc ceva în altă parte și - am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu mă mai întorc la Kilburn Herald. Dacă Ben a putut face asta, la fel pot și eu. Îmi voi împlini acel vis, să lucrez la o revistă de lux, și ăsta e numai începutul. Odată, asta m-ar fi îngrozit, dar acum de-abia aștept să încep, să pornesc într-o nouă călătorie, de data asta alături de persoanele pe care le iubesc și care mă iubesc. Și tot mergem. Prin Hammersmith Broadway până la Sheperd’s Bush, pe lângă Westway. Cotim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de mai multe fete până s-o sărute pe doamna Elliot și, mai devreme sau mai târziu, le spunea tuturor că el ducea o viață curată. Aproape toate fetele Încetau să mai fie interesate de el. Era șocat și chiar Îngrozit când vedea cu câtă ușurință se logodeau și apoi se măritau unele fete cu bărbați despre care nu se poate să nu fi știut prin ce șanțuri se târâseră. Încercase o dată s-o avertizeze pe o fată pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Întrebase taică-su. — Nu știu, orice, așa zicem când ne enervează ceva. — Un zoofil este un om care Întreține relații sexuale cu animalele. — De ce face așa? Nu știu. Dar e o crimă atroce. Imaginația lui Nick era Întărâtată și totodată Îngrozită de chestia asta și se gândi la mai multe animale, dar nici una nu i se păru atractivă sau potrivită ca parteneră, și asta fost toată informația sexuală pe care i-a transmis-o tatăl său, cu excepția unei singure alte Întâmplări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
întâmpla... Cuțulache, însă, vrea să fie corect cu cei ce se dovedesc a fi drepți cu el. Are, însă, pentru cei care nu-și văd de treabă și se țin numai de rele, niște dinți ascuțiți și tăioși care te-ngrozesc doar când îi vezi. Într-o zi, copiii au ieșit la poartă, să se joace; aveau cu ei și câteva jucării foarte frumoase, pe care le iubeau foarte mult. Deodată, lângă cei doi au apărut patru vlăjgani care le-au
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]