8,846 matches
-
însă din bucățile blestematului de Vatapi. Care, odată ajuns în burta nefericitului, și-a folosit puterea și s-a întrupat, țîșnind printre organele acestuia, prin pielea acestuia, rupîndu-i trupul și reapărînd, roșu ca sîngele, în forma inițială. Aici, nici spațiul îngust, nici gesturile nu lau mai ajutat pe Bruno să-și întregească spectacolul oferit unui singur privitor. Dar nici n-a mai fost nevoie. Căci gesturile, privirile, vorbele apăsate acolo unde trebuiau apăsate, toate acestea i-au fost de-ajuns celuilalt
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
semnate de Daniel Turcea, eseul critic în marginea laureatului pe 2008 al Nobelului (Le Clézio), alături de ancheta consacrată unei teme acerbe: „Elita intelectuală în România de azi”. Tinerii care răspund la întrebările Ralucăi Naclad au elanul vîrstei, dar și aroganța îngustă a ignoranților naivi. Unul dintre ei este Daniel Clinici, literat constănțean aflat la studii în Amsterdam, ale cărui păreri seamănă leit cu un conspect sîrguincios făcut din tomurile lui Foucault: aceleași clișee anti-elitiste inspirate de revolta împotriva interdicțiilor și de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5264_a_6589]
-
schimbă polii. Se vede, având sub ochi și sursa, și parodia, că nu civilizația în sine îi lipsește, ci convenția. Unde ceilalți fug de constrângere, Topîrceanu jubilează. Și această opțiune socială, la urma urmei, de-a-și duce traiul la loc îngust, îi definește și stilul. Versatil, intrând lesne în orice fel de tipare, de la sprintul ironic la duioșii bine strunite. Din poeziile în care intră duhul parodiei nu rămâne decât coaja de cuvinte, fără mai nimic din suflul lor. Și Psalmii
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
numește „Prietenia”, locuiesc mulți solați ruși în hotel. Vreți să le dau un telefon? — Vă rog, spun eu. După un sfert de oră ne aflăm pe drum spre Bender, un oraș la granița cu Moldova, care se află în partea îngustă a Transnistriei la malul de vest al Nistrului: în timpul războiului cu Moldova aici s-au dus cele mai crâncene lupte. Când traversăm podul deasupra Nistrului, trecem pe lângă un post de pază cu militari ruși. Militarii ruși se numesc trupe de
Arnon Grunberg - Transnistria () [Corola-journal/Journalistic/5323_a_6648]
-
găsi un post sunt pur iluzorii. Cu diferențele de rigoare, situația e cam aceeași, atât în Europa, cât și în Statele Unite. Parohiale, funcționând mai degrabă ca niște organizații închise, promovând un limbaj incomprehensibil pentru neinițiați, universitățile au dobândit apanajele sectarismului îngust moștenit din tradiția bolșevică. Reciclând într-o păsărească ridicolă banalitățile domeniului, adepții lui Chomsky, Eagleton, ŽiŽek, Badiou și ai deja clasicilor Derrida și Foucault s-au autocondamnat la marginalitate și insignifianță. Nu trebuie să ne mire că singura lor construcție
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
să disociez, și dacă stau să mă gândesc, pe ce altceva se bazează cariera unui critic. Ai dreptate să observi că „Cei care nu îmi vor decât poezia/ nu îmi vor poezia. poezia mea are sânge și carne/ o frunte îngustă și un trup de femeie.” De regulă, poeții expresioniști s-au mulțumit să caute în jur echivalențele stării lor sufletești. Planul formal gesticulant, configurația limbajului, stilul strident și abrupt, formulările lor explozive, nestăvilite, dezarticulate, opuse oricărui estetism dulceag și evanescent
Dragă Angela, by Eugen Negrici () [Corola-journal/Journalistic/5394_a_6719]
-
ia parte la evenimentele ei. După o seară, una singură (15 februarie 2009), în care se lasă luat de val, trăiește, preț de câteva zile, sentimente de vinovăție. Știe că pragul dintre statutul de călău și cel victimă e foarte îngust. „Întâlnire cu prietenii, în care se discută, firește, literatură. Bârfim, dar ce zic eu? Cuvântul bârfă e unul simpatic, omenesc-prea omenesc și-n cele din urmă benign. Noi nu bârfim, ci executăm sumar. Suntem o inchiziție și o curte marțială
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
de orice contact exterior, acest microcosmos străvechi și ciudat implodează (delirando + transformazzioni). Prin aplicarea unor legi de compoziție internă (singurele justificate de natura materialului și de starea lui implozivă) se ajunge ca materialul sonor să curgă pe o albie din ce în ce mai îngustă, mai determinată până la a se reduce la o armonie unică tinzând spre consonanță. Ajunsă în acest stadiu, devenirea sonoră încetează. 2 ianuarie, duminică - Până deasupra izvorului de pe drumul Refugiului cu Leahu. 4 ianuarie, marți - Pe marginea Orestiilor: (notat cu roșu
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
medierea conflictelor lingvistice, în inițierea unor dialoguri interculturale anevoioase și urgente de pe toate continentele. Congresul a constituit o oportunitate pentru cei aproape 300 de participanți de a gândi împreună cum poate funcționa PEN - un ONG mai special, totuși - pe muchia îngustă și dificilă dintre literatură și angajare pentru libertatea de expresie.” În fond, textul Magdei Cârneci, rezumând ideile enunțate în cadrul congresului, chiar asta reprezintă: o binevenită și lucidă analiză (făcută pentru uzul scriitorilor români!) a principiilor după care ființează această asociație
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5208_a_6533]
-
binefăcător al predicatorului nostru vegetarian, comoara unei vieți dedicate strângerii de buruieni cu mâinile lui uriașe de sfânt Christofor exuberant și plimbăreț. Odată descoperit misterul, am adormit liniștit în aroma de ierburi binefăcătoare. Câteva săptămâni am locuit pe o stradă îngustă din Valparaíso, vizavi de casa lui don Zoilo Escobar. Practic, balcoanele noastre se atingeau. Vecinul meu ieșea devreme în balcon și făcea o gimnastică de anahoret care-i scotea la iveală coastele. Purtând mereu o salopeta amarata sau vreo jachetă
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
Talex mi-a deschis cu generozitate porțile locuinței sale și astfel am intrat într-o seducătoare lume de documente, scrisori, cărți, publicații - o arhivă impresionantă - toate adunate cu migală și respect. Într-o încăpere strâmtă, tezaurul unei vieți. Pe masa îngustă se odihneau pagini cu o caligrafie care avea să-mi devină atât de familiară, de-a lungul anilor, și pe care aveam s-o regăsesc în sensibilele-i scrisori. Atunci am cunoscut-o pe Margareta Istrati, văduva scriitorului, o ființă
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]
-
Zarva mare în Siliștea Snagov, vineri seara - zeci de mașini aliniate pe marginea străzilor înguste, polițiști, săteni ieșiți la porți și copii veseli că se întâmplă ceva la ei în localitate. Lume multă, lume bună adunată și în grădina jurnalistului sorin Roșca Stănescu . Motivul? Prima expoziție în aer liber a sculptorului Adrian Ilfoveanu, fiul cel
Vernisaj Ilfoveanu în curtea lui Sorin Roşca Stănescu () [Corola-journal/Journalistic/66786_a_68111]
-
rîul ăsta de lumini roșii, curgînd compact pe imensul bulevard Carlo Pellegrini, Catinca Ralea și dragostea ei nefericită cu Valentin Lippatti, fratele lui Dinu - o epocă extrem de confuză cînd te uiți la ea ca pe hartă - și acolo, în dreapta, stradela îngustă între două clădiri gri de sfîrșit de secol 19, parcă o cotim pe Edgar Quinet. Abia intraseră rușii în România, încă mai confiscau "ceasuri de mînă" pe Calea Victoriei și eu eram colegă de an cu progeniturile unor nume răsunătoare ca
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
vechi de alamă. în fața vitrinei e un scaun înalt cu spetează, pe care stă tolănit un bărbat la patruzeci de ani cu pălărie de pai, sacou și cravată; linge grațios înghețata dintr-un cornet. Are picioarele sprijinite pe un postament îngust de lemn - parcă-i faraonul Akhenaton într-o variantă Art Nouveau - și piticul ghemuit acolo jos îi lustruiește plin de zel bombeul pantofilor grena. La masă ne întîlnim toate trei la un restaurant mai de lux, pe Coriente, lîngă hotelul
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
scaune, s-au ivit tenculețe de cărți. Ele s-au metamorfozat în teancuri, apoi în grămezi. În clipa de față, mă apropiu vertiginos de situația din urmă cu zece ani, când de la ușă până la birou trebuia să străbat un culoar îngust, printre maldărele de celuloză îmbibată cu praf. Ce e de făcut, așadar? Îi împărtășesc lui Rushdie drama și mă privește complice-compătimitor. Chiar sunt curios cum ai să te descurci. Eu fac periodic trieri și donații pentru universități. Dar știu că
Țara scriitorului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6638_a_7963]
-
se obiectivează este întotdeauna opera, niciodată scriitorul, prin apariția unui nou pact, cel dintre operă și cititor - "pactul receptării". În ultimă instanță, lectura acreditată de Philippe Lejeune conduce înspre o lectură "tehnică", intrată în practica unei anumite maniere de sorginte îngust hermeneutică, prin care se argumentează, prin detalii ale operei, linii cunoscute în amănunt, de către cititorul-comentator, ale biografiei scriitorului și ale contextului social-politic-moral al epocii de referință. Deci cu punerea între paranteze a șansei lecturii empatice, a receptării artistice. Cum, de
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
al doilea (personajul) - alteritățile funcționează autonom și specific. Jocul respectiv poate fi, cînd alteritatea apare ca inexistentă, o calitate; nu, însă, în ordinea valorii și nu ca un criteriu de ultimă instanță, instaurator, al demersului critic. Drept care, ridicată deasupra factologicului îngust, didactic, istoria literaturii a pierdut, pe drum, se pare, "romanul autobiografic", și aceasta pentru că - așa cum notează același N. Manolescu - "operele artistice se cuvin citite (și recitite) înainte de orice pentru arta lor..." (p. 15).
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
în afara interpretării.) Scrisorile acestea limpezesc cel mai bine ușoara confuzie care s-a instituit în jurul tipului de exegeză pe care-l practică Raicu. Sub acest aspect, prefața lui Vasile Popovici e remarcabilă, atâta vreme cât aduce în lumină dimensiunea politică (deci nu îngust estetică) a eseurilor. Ei bine, da, Raicu nu e evazionist, nu e autonomist, ci, lucru încă și mai greu, onest. El sondează literatura de dincolo de literatură, adică acea zonă în care eticul, socialul, culturalul, omenescul, literarul și literalul se întâlnesc
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]
-
Își poartă matele la nivelul podelei, lipiți aproape de pamant. Își tîrîie soarta și bășinile. Nu-mi amintesc bine cum era tînără. Îi văd sînii fermi și rotunzi; la oferta - apropiați de buzele oricărui trecător - răsăriți din decolteu. Curisorul curat, delicat, îngust: credeam că n-o să mă încapă. Nu că m-aș laudă cu darurile mele de măgar de prașila, dar sînt proprietarul unei bucăți sănătoase de carne. {aptesprezece centimetri, ca să fiu exact. Ceva mai groasă decat o banană coapta. Nu se
Ariza Navarrro - Dimineața, cînd îmi vor găsi cadavrul by Radu Niciporuc () [Corola-journal/Journalistic/6553_a_7878]
-
îndeplini nici o sarcină, indiferent cât de simplă ar fi aceasta. Tehnicile de conștientizare ne antrenează atenția susținând fluxul acesteia către obiectul sau, sau prin modifcarea tipului de atenție atunci când este cazul. Sunt mai multe moduri de a fi atent. Atenția îngustă este focalizata și precisă, ca un fascicul laser. Folosim acest tip de atenție de exemplu atunci cand tăiem legumele pentru supă sau scriem o scrisoare. Atenția largă este deschisă și “spațioasa' că fluxul divergent al unei lanterne. Atunci cand conducem un autoturism
Emoții care ne pot vindeca: Educarea unei minți atente () [Corola-journal/Journalistic/65590_a_66915]
-
lansat o invitație, iar ea și-a zis „De ce nu?”. Pe-aici e plictiseală mare, trebuie să recunoști. Iau doar masa împreună. Nu i-a promis c-o să se culce cu el. Problema generației tale, tati, e că aveți vederi înguste. - Charlie Stavros, zice Harry, încercând să priceapă cum stau lucrurile. Puștiul pare pus pe vorbă. Rabbit îndrăznește să continue: - }ii minte că un timp a ieșit cu maică-ta. - Îmi amintesc, dar toată lumea de-aici pare să fi uitat. Dați
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
a disprețului față de sine al emitentului: "Tîmpenia ta pură îmbrac-o azi frumos. / Veșmintele să-ți fie de-mpărăteasă rece / Ce trambalîndu-și trupul, printre supuși, pe jos, / Ucide din prostie și din plictis, cînd trece, / Cu o privire-opacă sub prea îngusta-i frunte. Dă-ți răutatea-n gesturi și-n vorbe aurii, / Fă-mi ora o grămadă de firmituri mărunte, / Gîndacilor din baligi stăpînă să le fii" (Sonet misogin, 1). Dacă e să încadrăm istoric atari texte, le-am găsi un
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
de știință au descoperit că femeile din țările mai puțin dezvoltate tind să prefere bărbații ale căror fețe indică prezența unui nivel ridicat de testosteron. Un nivel ridicat al testosteronului în timpul dezvoltării este corelat cu trăsături precum față lată, ochi înguști și pomeți pronunțați. În țările cu un indice al dezvoltării ridicat, precum SUA, femeile preferă bărbații cu puțin testosteron și cu puțin cortizol,care contribuie la rotunjirea feței. În țările în care supraviețuirea este mai dificilă, nevoia de gene bune
Află ce îi face pe unii bărbați să fie mai atrăgători decât restul by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64631_a_65956]
-
cel de dinainte. Care e realitatea și unde începe ficțiunea? Oare minciuna trăită intens în imaginație nu devine adevăr? Un roman despre căutarea identității, filiație, maternitate, singurătate, teamă și spațiul interior în care ne putem refugia, ca pe o străduță îngustă din Praga. Romanul Două femei la Praga este în curs de apariție la Editura Humanitas, în colecția „Cartea de pe noptieră". Intr-o zi, după ce am mâncat din nou la restaurantul de pe Príncipe de Vergara, unde ne întâlniserăm prima dată, Fina
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
să trasez granița dintre născocirile lui Luz (sau Fina) și realitate, dar pentru prima oară în viață am găsit o oarecare plăcere în acea stare de incertitudine. Zilele sunt scurte iarna la Praga și lumina s-a scurs pe străduța îngustă spre care dădeau ferestrele ca un șuvoi de apă pe un canal. Maria José putea fi extrem de precisă în descrierea faptelor și găsea plăcere în asta. Mi-a făcut un tablou minuțios al vieții ei cu Luz (am renunțat definitiv
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]