2,895 matches
-
slăbesc, si nu ne mai poate ajuta nimeni, atunci îl căutăm pe Dumnezeu, si Dumnezeu intervine de multe ori miraculos. Precum în principiul “antropic”, Dumnezeu nu este nici prea departe de noi dar nici prea aproape spre a nu ne înmuia și paraliza voința cu atot puternică să prezenta. • Pe cât ne apropiem de Dumnezeu, precum de soare în amurg, umbră deasa a materialității nostre trupești se desprinde rămânând în urmă. • Credinciosul are nevoie nu numai de credință dar și de discernământ
TEOLOGUMENA – DESPRE URCUSUL DUHOVNICESC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369247_a_370576]
-
albastre dau ofrandă lira-mi prăfuită tremurând, când mai storc sonora ei lavandă peste amintirea unui gând. Apoi trec târâș spre-o vamă oarbă ca s-adorm un vis crepuscular și las lumii visele-m să soarbă că le-am înmuiat în praf stelar. Referință Bibliografică: pictura din suflet / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 209, Anul I, 28 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PICTURA DIN SUFLET de LEONID IACOB în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369262_a_370591]
-
din cap. Bunicul preluase frâiele gospodăriei, de-ai fi zis că se strămutase din Oltenia din pruncie; se ocupa de nepoți ca de copiii săi, doar că, acum, includea în această preocupare și mai multă înțelegere, și vădită afecțiune. Se înmuiase, cum s-ar zice, istovise din asprimea părintelui care nu și-ar fi sărutat copiii decât în somn ori din pretenția absurdă de a nu-i lăsa, când îi certa, nici să clipească, darămite să plângă de ciudă că erau
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
trăiri, să vibreze cu cel al autorului, să-l simt aproape de mine, să mă vrăjească și să mă cucerească cu versul său, spunându- mi: iată un adevărat poet cu har și dar de la Dumnezeu. Când scrie poezie, Mugurel Pușcaș își înmoaie pana creației în lacrima sufletului său atât de simțitor și curat, așternând pe hârtie, pentru a rămâne veșniciei, acea vibrație care naște în sufletul cititorului nostalgie, iubire, venerație, dragoste, gingășie, toate aceste sentimente înmănunchiate aprinzând, fără îndoială, focul viu care
ALE TALE VERSURI TOATE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374192_a_375521]
-
-o pe fată de mijloc, strângând-o puternic lângă trupul său, iar cu cealaltă mână îi apropia gura pentru a o săruta. Sărutul devenea și mai apăsat, mai violent, mai cu pasiune. Săndica simțea cum se sufocă și i se înmoaie picioarele, fără voința sa întregul corp ceda dorinței lui Viorel de a o avea chiar acolo și în acel moment. - Viorel, te rog, te rog, încetează îi șopti ea la ureche. Nu aici că ne poate prinde cineva. Tânărul a
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374256_a_375585]
-
închiși vegheau demonii...sfinții... Ce rădăcini ți-ai smuls din trupul osândit Să fii ceea ce ești, să fii ce ți-ai sortit? Când plânsă alergai prin lumea ce-ți răpea Puterea de-a fi tu, puterea de-a striga, Tu înmuiai condeiul în pasta resemnării Și semnătura ta o imprimai uitării. Adulmecai mireasma sărată-a fericirii, Iertând "greșitul" care, de dragul amăgirii, Stârnea în pieptul tău furtuni istovitoare De doruri mai nebune decât arcușul care Îți luneca pe coapse, fiindu-i tu
SACRIFICIU de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362163_a_363492]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ÎN PARC, RĂPCIUNE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1763 din 29 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În parc, lângă o bancă rebegită, sub prima brumă dată de Răpciune, un biet tufiș înalță rugăciune să-nmoaie vremea asta brusc răcită. Un tei întinde ramuri disperate spre frunzele în ocru ponosite, cercând să nu le știe răvășite de vânt și-n zarea largă aruncate. Doar un castan fălos cronometrează venirea toamnei, picurând în iarbă, bile cu țepi
ÎN PARC, RĂPCIUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378658_a_379987]
-
Și asta pentru că după fiecare “Cucișor” venea imediat un...” Cuculeț drag!” pe care nu era voie să il audă nimeni! Mai ales oamenii din sat! Pentru toți el era doar Pavel Cuci, ce Dumnezeu...! Numai zgâtia asta de nepoată i-a înmuiat într-atâta sufletul și i-a picurat în inimă o căldură atît de dulce că parcă e și păcat să nu se bucure ... -Ce frumos ,tătăițule drag! -Frumos ,Măriuco! -La fel ca în primăvara trecută! -Da, de cănd ai tu
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
și ploi pe care e scris numele străbunicului Gheorghe Cuci ,ca sâ iau putere! -Tu ai luat putere de la un vis!Eu o să iau putere de la o piatră! CAPITOLUL III Iarna își cernea cu greu ultimele zile.Uneori se mai înmuia pentru a prinde puteri a doua zi. A fost stăpâna locurilor , a cerului și a timpului biciuindu-și caii albi peste sate și oameni. Vîjâia și urla peste întinderi pustiite.Pe geamuri de case lăsa rânjete înghețate. Habar n-avea
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
aleșilor lor, orice om cu mintea întreagă dîndu-și seama de procedura joasă a profitului propagandistic. Supus și unor inimaginabile tertipuri... de palat, demnul Tăriceanu a fost nevoit, pînă la urmă, să-și modifice tonul maximal al reformei și să-și înmoaie gesturile în cu adevărat sincera îngrijorare privind tragedia apărută dintr-o meteorologie blestemată. Totul pare acum o mare apă în retragere. Pare. Eșaloanele pesedismului se văd lăsate fortuit să puiască în continuare în băncile parlamentului, dar și în năclăitele conflicte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și mi-a arătat cât de departe eram de adevărata condiție fizică. Pulsul meu mi-a crescut foarte repede. Am început să respir greu, tânjind după aer. Îmi simțeam plămânii și gâtul ca și cum ar fi ars. Picioarele mi s-au înmuiat. Întregul meu corp a suferit efectele acestui tip de efort. Astăzi, ca și în trecut, miile de oameni care s-au orientat spre practicarea joggingului pentru a-și redobândi condiția fizică din tinerețe, se regăsesc în aceste rânduri și în
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
și firesc, interacțiunea a funcționat în ambele sensuri : gîndirea unui mare fizician a influențat de o manieră incontestabilă mai ales prin înțelegerea principiului complementarității mecanicii cuantice și prin ideea de ordine acauzală gîndirea marelui psiholog, iar gîndirea marelui psiholog a înmuiat gîndirea marelui fizician. Pauli a mărturisit în mai multe rînduri influența gîndirii lui Jung asupra propriei gîndiri. De exemplu, într-o scrisoare adresată lui Markus Fierz, profesor de fizică teoretică la Universitatea din Bâle, el scrie, în legătură cu articolul său Fizica
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ce are ca obiectiv descoperirea "planetei lipsa" dintre Marte și Jupiter. ¶ Alessandro Volta anunță invenția să din 1799: bateria electrică sau pila voltaica, întîia sursă de curent electric continuu (discuri alternative de zinc și argint, separate prin bucăți de pîsla înmuiate în saramura). ¶ William Nicholson și Anthony Carlisle folosesc bateria voltaica tocmai inventată și realizează pentru prima oara electroliza apei (că experiment invers celui prin care se demonstrase că apa se obține din combinarea hidrogenului cu oxigenul). ¶ Savantul german Karl F.
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-l sfătuiască să renunțe. Lucreția împreună cu Pisana și alte doamne, sosesc ținând de mânuțe pe cei doi copii. Jacopo aleargă să și îmbrățișeze copiii și îi face să îngenuncheze în fața Dogelui implorând milă. Barbarigo este impresionat și încearcă să îl înmoaie pe neînduplecatul Loredano. Acesta din urmă, împreună cu restul senatorilor, rămân fermi pe poziții. Jacopo trebuie să se întoarcă în exil în Cretă și trebuie să plece singur, fără familie. Cu aceest viitor funest în fața Jacopo simte că moartea nu poate
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
impiegatul de mișcare Ladislau J. Hoban, a anunțat-o că vrea să divorțeze, a distrus cu bună știință toată agoniseala de o viață a familiei, inclusiv obiectele pruncilor inocenți, după care, văzând că nici măcar astfel nu a izbutit să-i înmoaie inima lui Ladislau și nici n-a reușit să facă zob toate lucrurile din locuință, a luat canistra cu benzină din șură și a dat foc casei. Doar norocul că apartamentul 7 de la numărul 25 de pe Strada Gării nu face
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Signes) (Miclău, 1978 : 305) ; " j'ai scellé en cire mă maison " (Leș signes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 169) ; " îngerii de ceară " " leș anges de cire " (Biografie/Biographie) (Miclău, 1978 : 313) ; " Stuparul ceresc peste/ciuturi se-ndoaie/în mierea fântânilor/barbă și-o-nmoaie. " " L'apiculteur céleste/sur leș seaux se penche, dans le miel des fontaines/mouille să barbe blanche. " (Peisaj trecut/Paysage d'antan) (Miclău, 1978 : 345) ; " Albinele-n faguri adună/și-amestecă învierea,/ceară și mierea. " " Leș abeilles mêlent/la résurrection
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
clipă înainte de a merge la zid, copilul a alergat la ofițer și l-a rugat stăruitor: „Îmi dați voie să mă duc să-i înapoiez mamei ceasul? Locuiește la doi pași, lângă fântână. Mă întorc, jur!” Șiretlicul acela copilăresc a înmuiat până și inimile sălbatice ale soldățimii. Au izbucnit în râs, șmecheria părea prea naivă. Ofițerul, râzând în hohote, a rostit: „Du-te, fugi! Salvează-te, derbedeu mic!” Și continuau să râdă încărcându-și puștile. Deodată, vocile le-au amuțit. Copilul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a început să se zbată, împingând cu pântecele lui acele emisfere grele și albe, a semănat întru totul cu primul. Nu era nici o deosebire între felurile în care se purtau. Ochii mi se injectau deja cu negru. Picioarele mi se înmuiau. Iar inima mea, lipită strins de metalul ruginit, făcea să vibreze toată barca cu ecourile ei profunde, gâfâite. Un nou șir de valuri a scuturat barca. Marginea șalupei redevenea verticală și, lipsit de agilitatea mea de șopârlă, alunecam spre primul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lung durează o cale de văpaie, Pe-o repede-înmiire de unde o așterne, Ea, fiica cea de aur a negurii eterne, Și, cum creștea lumina-i, creșteau și văi și dealuri, Sub discu-i blând și dulce stăpânitor de valuri. Iar Anna, înmuiată-n lumina auroasă, În părul ei cel galbăn sta naltă, mlădioasă, Din teiul plin de miros flori îmi cădeau pe creștet, Frunziș purtat de vânturi zbura pe valuri veșted. Atunci... în codrul vecinic [eu] cornu-mi las să sune, Sălbăteciuni mulțime
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tineri! (Arb[ore] se-nchină și iese) SCENA III ȘTEFAN (singur ) 2257 Arbore e un brad putred, dar e un brad bătrân, Când arborele-i tânăr l-apleci și se îndoaie, Dar când bătrân e bradul el gâtul nu-și înmoaie. 2254 O! el are dreptate! Sânt mic, sânt [un] mișel... Ștefan din ceri aruncă o umbră pe pământ Și acea umbră pală, stafia lui, eu sînt! {EminescuOpVIII 163} Ce mare!... Și cu toate astea daca asta n-ar fi decât
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lași... tu te vei duce, Și eu trist, singur rămân, Ca un câmp pustiu, bătrân, Fără iarbă, fără floare, Ca o ziuă fără soare, Crivăț mort ce nu mai zburdă, Iarnă albă, tristă, surdă, Care ninge, mereu ninge, Pân se-nmoaie și se stinge. Astăzi, gingașă mireasă, Într-o albă, lungă haină, Parcă ești o dulce taină Ce se pierde [- - ]-n nori - Dar astfel ești mai frumoasă, Ești ca steaua cea senină Ce-și îneacă-a ei lumină În seninul unei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca în etern să fie Romînu-n lanțuri crude... și searbăda sclavie Să-nfigă ochii aspri... cu-al lacrimei tipar Să brazde pe-a lui față decretul ei amar? Te blastămă de secoli a lumei neagră gură Și sufletu-ți se-nmoaie și inima-ți se-ndură, Dar pentru-a mea națiune al tău ochi e de piatră Și sufletu-ți e vitreg și inima maratră. Nu vezi că-s zeci de secoli de când ea se sfaramă Sub cnuta plumbuită, sub legea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aur, eu văd un rai* în zori, Înduioșat de raze și-mprospătat de flori Ș-acoperit cu ceruri cu stele ce scânteie Și locuit de-o dulce și palidă femeie Ce râde și veghează ca umbra d-înger sunt Și se înmoaie *-n vălu-i ca luna-n nor de-argint. 7 2254 Nainte de-a-ți așterne-n mormântul cel de lut Voi să domnească-n tine un înger surd și mut, Surd ca o nebunie și mut ca leul care Flămând ochii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
revoltă... de văd eu noaptea steaua Cu infernalitate eu îmi aprind luleaua. Cercat-am eu adesea ca să mă fac de treabă - Nimic nu mă-ndulcește, rugarea e degeabă. Ah! doar când văd nainte-mi un uger... de balercă Inima mea se-nmoaie, se face o ciupercă. (în taină) Eu am venit aicea pe rege să-l omor. (Așa-mi spune suflerul) Și-atunci al meu picior Se va sui pe tronu-i... Ș-atunci (zîmbind) mi-o[i] ține fete... Cari să mă-ngrijască
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
O BAIE RECE ÎN EGIPT de A. Danzats Suiam Nilul ca să ajungem la Cair, când într-o zi ne îngrozi acel vânt omorâtor ce arapii îl numesc cramsin. După ce trecurăm prin această ispită, mateloții noștri sălta de bucurie și își înmuia fețele și brațele în Nil, ca să se răcorească. Chipul acesta de a se îmbăia europenește se potrivea cu mine. Așa eu nu vrui ca bucuria de obște să se sfîrșască fără a mă împărtăși și eu. Mă dezbrăcai numaidecât și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]