1,931 matches
-
pe masă, între mine și Daryl nu s-a întâmplat nimic. — Sunt convins că nu s-a întâmplat nimic. —De ce ești așa de convins? am întrebat eu ușor deranjată. — Pentru că Daryl e homosexual, a râs Luke. Fugi de-aici! Mă înroșisem ca racul. Cu toate că la un moment dat îmi trecuse și mie prin minte chestia asta, dezvăluirea cu pricina explica foarte multe lucruri. Dar atunci n-ar fi trebuit să fie vorba de „tata“, în loc de „mama“? — însă Daryl consumă prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înțeleagă că-i făcea doar pe plac bietului ei soț care se înșela. Josephine s-a uitat la mama, apoi la mine. Apoi din nou la mama, după care a zâmbit ușor, parcă încercând să se ascundă. Mama s-a înroșit la față. Bănuia că Josephine râde de ea și că eu eram de vină pentru asta. —îmi amintesc, a zis tata uitându-se la mama într-un fel ciudat, apoi întorcându-se către mine, că nu ai fost un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deja din vara trecută, Rachel pierduse controlul... tot zicea că-i pare rău. Repeta asta tot timpul. „Scuze“ era cel mai folosit cuvânt din vocabularul ei. în afară de „mai mult“. Ceilalți pacienți au rânjit la faza asta. Iar eu m-am înroșit de furie. —... dar, în realitate, nu voia să-și schimbe comportamentul, ceea ce demonstra că nu-i părea deloc rău... iar eu detestam să fiu bona ei, să trebuiască s-o țin pe linia de plutire. Suntem de-aceeași vârstă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întorcea la birou după o cină relaxantă și de durată, te intriga deosebit de tare. Asta da, să fii pasionat de ceea ce faci. Pe drumul către Christopher Street, m-am gândit la sărutul nostru și-am simțit cum încep să mă înroșesc, din vârful degetelor de la picioare și până în creștet. Mă întâlneam cu Randall Cox. Mi-am pescuit mobilul din geantă, am sunat-o pe Bea și i-am dat raportul, din spatele palmei cu care-mi acopeream gura... nu mai puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
capul mesei, și-a dres glasul cu o atitudine oficială. Cine se ocupă de propunerea, care tocmai a sosit, despre povestea din spatele realizării filmelor pentru adulți? Privind întregul grup, am putut să răspund la întrebarea lui judecând după cine se înroșise cel mai tare la față. — Eu, a răspuns scurt Melissa, un asistent editorial care abia absolvise facultatea de două săptămâni. Vivian mi-a dat-o mie acum o oră. — Păi? și? Ce părere ai? a chestionat-o Graham nerăbdător. Melissa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
din urmă relexat, iar fața lui a început să mi se pară cunoscută. Dar cine era? și ce l-ar putea apuca pe un om să abordeze o veche cunoștință, în timp ce e îmbrăcat într-o ținută atât de idioată? Mă înroșisem de rușine pentru el. — Claire Truman? m-a întrebat el. Sunt Luke, nepotul lui Jackson Mayville. Ne-am cunoscut... — Sigur că da, Luke! Îmi amintisem. Luke era nepotul al lui Jackson, artistul muritor de foame care refuzase să primească bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
angajați ai ei, bărbații mai tineri nu știu cum să satisfacă o femeie. Ca tine, Harry. Tu cred că nici nu știi ce și unde se ridică. Dar tipul cu scuterul a fost o excepție. Harry, un asistent de la departamentul artistic, se înroșise la față. În ziua următoare, și-a dat demisia. — Sunt așa de dornică de sex, a continuat Vivian, în timp ce eu m-am așezat țeapănă pe canapea, străduindu-mă să mă detașez mintal de conversație, că am încălecat pe mânerul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
gros, răgușit. Se priviră. Privirea ei voalată, dilatată. Un fel de transă dureroasă. Mâinile mici, ezitând, sub cămașă, llin, lin, tremurând, tremurând. Privirea adâncindu-se, îndurerată, incendiată. Mai avu timp să vadă pervazul alb al ferestrei, paharul greu, de cristal, înroșit de vinul dens și leneș. Arsura, apoi, poate altceva, ca o amețeală. Mâinile mici alunecaseră în jos, tot mai jos. Atins centrul de foc. Sângele pompat sălbatic, lovituri furioase, de berbec. Buzele, sânii, mâinile zbătându-se... sângele lovind iarăși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Stătea în partea din spate a bisericii, în blugi și un tricou alb, iar brațele îi arătau bronzate și puternice. Aproape mi-a stat inima când l-am văzut și mă întrebam cum o să trec pe lângă el fără să mă înroșesc. E greșit să flirtezi în biserică, gândeam atunci. Cum mergeam spre ieșire, m-am rugat la Sfântul Ioan să mă ajute să nu mă împiedic sau să mă fac de râs. Și când am ajuns la capătul intervalului, Paul mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
râde Janice. Am plecat de la coafor și acum stau întinsă pe un solar la un salon de bronzat. Oamenilor li se pare ciudat că mă duc la solar, pentru că niciodată nu mă bronzez prea tare. Pur și simplu mi se înroșește puțin fața și îmi mai apar câțiva pistrui, dar solarele mă fac să mă simt de parcă aș fi stat la soare. Și mi-e cald și bine tot restul zilei. Așa că asta e scuza mea. Desigur că nu le recomand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
picioare în haine de firmă, sigur noi suntem. Mai știți că ne cumpărăm toate hainele din State? Și unele dintre ele (mai ales gențile și bijuteriile ) sunt false. Șșșșșșș... — Am avut o întâlnire, spun și sunt sigură că m-am înroșit. N-am mai folosit cuvântul ăsta de așa de mult timp încât aproape am uitat ce demodat sună. O întâlnire. Hmmm. Nu prea numesc nopțile în care ies cu Tim întâlniri. De fapt, nu prea știu ce sunt. Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
citească The Economist. Când mă apropii, strâmbă din nas de parcă aș mirosi urât. — Da? întreabă ea cu o voce pițigăiată. — Am venit să văd dacă sunt jeleuri în căruciorul de duty-free, spun. Și spre marea mea rușine, simt cum mă înroșesc, deși nu am făcut nimic greșit. Deschid căruciorul și încep să caut la repezeală prin el. Simt cum Snakely se uită la pantofii mei, la dresurile mele, părul meu, la tot. Sper din tot sufletul că nu-mi atârnă tivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
inima. Știți că am avut un presentiment că asta o să se întâmple. Stau țeapănă pe pat. Dacă îi dau destulă libertate... — Am promis că nu... spune ea nesigură. Poți avea încredere în mine, îi zic; conștientă că probabil m-am înroșit. Sunt sigură că arăt ca un traficant de cocaină care trece prin aeroportul Schipol. — Păi, o știi pe Sandy Elinkson? Dacă o știu? Doamne, normal că da. Adică, cine nu o știe? E cea mai frumoasă fată din companie. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și Adam să trăim fericiți până la adânci bătrâneți. Nu știu de ce, dar pari foarte mulțumită de tine, mă tachinează Tania în timp ce-mi toarnă un pahar de suc de portocale. Vreun bărbat la orizont? — Păi, cam așa ceva, spun eu înroșindu-mă discret. Nu dăm nume? se alătură și Tara discuției. Nici un nume deocamdată. E oarecum pe ascuns. —Hmm, face Tara răsucindu-și diamantul strălucitor pe deget. Cumva nu-mi place cum sună asta. —Ai o aventură? întreabă Tania cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ieșit afacerea, dar l-am udat pe directorul de marketing de la Glen Oil, din cap până-n picioare, cu suc de afine. Puțin mai departe, la bar, o văd pe stewardesă ascunzându-și cu greu un zâmbet și simt că mă Înroșesc instantaneu. Bravo. Acum știe toată lumea. — O, Doamne. Aproape că o aud pe Lissy cum se chinuie să găsească ceva pozitiv de spus. Ei, măcar știi sigur că n-ai trecut neobservată, spune Într-un final. Măcar n-or să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Harper ? — Așa ! spun În clipa În care Lissy se Întoarce În cameră. Ce se Întâmplă ? — Ce vrei să spui ? spune fără să mă privească În ochi. — Tu și Jean-Paul ! De cât timp sunteți... — Între noi nu e nimic, spune Lissy, Înroșindu-se instantaneu. Nu suntem... Nu făceam decât să ne uităm pe materialele despre cazuri. Asta-i tot. — Asta să i-o spui lu’ mutu’! — Serios ! Asta am făcut ! — OK ! zic, ridicând din sprânceană. Dacă zici tu. Câteodată nu știu ce are, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îi Întoarce zâmbetul. — Cum am spus, domnule, zice un pic cam Înțepat, relația dintre mine și Emma este una strict profesională, cât timp suntem la serviciu. Și n-am Îndrăzni niciodată să abuzăm de timpul companiei În scopuri... personale. Se Înroșește tot. Iar când spun personale, nu mă refer la... am vrut să spun că... — Îmi pare bine să aud asta, zice Jack, amuzat. Dumnezeule, de ce-o ține Connor morțiș să se dea băiatul perfect ? Liftul face ping și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îl iubesc și toate astea. Dar nu poate oare să facă cumva să prezinte lucrurile astea un pic mai interesant ? Arunc o privire spre Jack Harper ca să văd ce părere are, iar el ridică imediat din sprâncene spre mine. Mă Înroșesc instantaneu, simțindu-mă ușor neloială. O să zică că râdeam de Connor. Ceea ce nu-i adevărat. Nu-i adevărat. — Iar 90 la sută dintre adolescente ar prefera să aibă un conținut caloric mai scăzut, conchide Connor. Dar același este și procentajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Întâi părinții tăi. Iar acum bunicul tău, spune Paul, Întorcându-se să mă privească. Emma, amintește-mi cumva, că nu mai știu, e cumva săptămâna Aduceți-vă Întreaga Familie cu voi la Serviciu ? Nu ! Doar că... Încep, simțind că mă Înroșesc sub privirea lui. Ai zis că vrei să scoți complet de pe piață Panther Bars, așa că... m-am gândit să le dau, lui și prietenilor lui, șansa de a-și face provizii, la un preț mai mic. Atunci, la ședință, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
drăguțe care să se asorteze la mai multe haine... — Am înțeles, spune Suze și se oprește, ușor încruntată. Bex... nu mi‑ai zis săptămâna trecută de niște sandale lila? Foarte scumpe, de la LK Bennett? — Da? Simt că‑ncep să mă înroșesc un pic. Nu... nu‑mi amintesc. Poate. Oricum... — Bex, îmi aruncă Suze o privire brusc suspicioasă. Acum spune‑mi adevărul. Chiar ai nevoie de o pereche de sandale lila? Sau pur și simplu ți le dorești? Nu! zic, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
uite, aici greșești, răspunde Luke. Bula de care vorbești zice, de fapt „Becky Bloowood nu poate să conducă cu noile ei sandale ei portocalii ușor, fiindcă au tocurile prea înalte și prea subțiri“. Ridică din sprâncene și simt că mă înroșesc ușor. Sunt pantofii mei de condus, îngaim, mutându‑mă pe scaunul din dreapta șoferului. Și îi am de câțiva ani. Mă întind să‑mi iau pila de unghii din geantă, iar Luke se așază la volan, se apleacă spre mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
uită la mine, inclusiv doamna cu stiloul de argint. — Nu știi ce e aia reducere la mostră? zice până la urmă o fată cu geacă de piele, de parcă aș fi spus că nu știu alfabetul. — Păi... nu, zic, simțind cum mă înroșesc. Nu... nu știu. Fata ridică din sprâncene, bagă mâna în poșetă, caută și până la urmă scoate un cartonaș. Uite, iubito, asta e o reducere la mostră. Iau cartonașul de la ea și, în timp ce citesc ce scrie, mi se face pielea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
d’, îmbrăcat în întregime în negru. — Bună ziua, spun. Am întâlnire cu... Rahat, am uitat complet numele celor cu care trebuie să mă văd. Așa, Becky, frumos început. Dovadă de mare profesionalism. — Puteți să... stați puțin? zic și îmi feresc privirea, înroșindu‑mă ca racul. Caut în geantă după bucățica de hârtie cu numele... și uite‑o, am găsit‑o. Judd Westbrook și Kent Garland. Kent? Chiar există numele ăsta? — Sunt Rebecca Bloomwood, spun către maâtre d’, băgându‑mi repede hârtia înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cam îmbătat și știi că nu prea țin la bătură. Iar el era... Clatină din cap neajutorată. Nu știu. Era... alt om. Dumnezeu știe cum de s‑a întâmplat! Se lasă tăcerea. Acum e rândul meu să simt că mă înroșesc. — Știi, Suze, recunosc timid în cele din urmă. Cred că a cam fost... vina mea. — Vina ta? Ridica ușor capul și mă privește. Cum adică? — Eu i‑am dat puloverul. Și i‑am aranjat părul. Tresar când îi văd expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se alăture pe podium. — De la mine, normal! spune ea. Mi‑a zis că i se pare o idee excelentă. Mi‑a zis că, atunci când îți folosești mintea, ești inteligența în persoană. — Serios? Mă uit iar la Derek Smeath și mă înroșesc ușor. — Așadar, zice Caspar. Vă prezint Lotul întâi. O pereche de sandale cu clementină, în stare foarte bună, foarte puțin purtate. Le ridică pe masă și Suze îmi strânge mâna ca să‑mi dea curaj. Licitează cineva? — Eu ofer 15000 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]