1,406 matches
-
boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși în situații de excepție. Personajul romantic (geniul, magul, îngerul, demonul, daimonul, Lucifer, Prometeu, Hyperion) este sentimental, imaginativ, visător, contemplativ, dilematic, solitar, interiorizat, însetat de absolut, răzvrătit, dinamic etc. Reprezentanți: - Lirica romantică: Alphonse de Lamartine, Alfred de Vigny, Alfred de Musset, George Gordon Byron, Percy Bysshe Shelley, William Wordsworth, Heinrich Heine, Novalis, Giacomo Leopardi, A. S. Pușkin, Mihail Lermontov etc. - Proza: Victor Hugo, Walter Scott
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
86- 98) reunește pastelul, idila și meditația. Cadrul silvestru nocturn și idila celor doi îndrăgostiți sunt contemplate cu tulburare de către Hyperion, care șia reluat locul lui menit din cer. Monologul lui Cătălin exprimă nostalgia omului devorat de trăiri dionisiace, care însetează acum după seninătatea apolinică a ființei supe rioare: Revarsă liniște de veci / Pe noaptea mea de patemi. Și deasupra mea rămâi / Durerea de mio curmă, / Căci ești iubirea mea dentâi / Și visul meu din urmă. Cea dea treia invocație a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nțelept / Că sufletui fântânăn piept / Și roata albă mie stăpână / Ce zacen sufletul fântână. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în textul poetic studiat Metafora sufletului fântână concretizează ființa spirituală însetată de cunoaștere, apa fiind un principiu vital, iar oglinda fântânii, „sursa unei imaginații deschise“ - cum afirmă Gaston Bachelard în eseul Apa și visele. În creația lui Barbu, cred eu, semnificațiile „oglinzii din suflet“ se multiplică, fiindcă oglinda se suprapune altor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
principiile literaturii autenticității și ale romanului psihologic, subiectiv. Astfel, Ștefan Gheorghidiu este personajul narator și, în același timp, un alterego căruia Camil Petrescu îi transferă propriile experiențe de viață (caracteristică a romanului experienței). Student eminent la Filosofie, împătimit de cunoaștere, însetat de absolut, el ilustrează tipologia intelectualului inadaptat. Ca majoritatea eroilor lui Camil Petrescu, Ștefan este un om superior, năzuind spre perfecțiune, este un spirit lucid și orgolios, cu un caracter inflexibil, care îl împiedică să accepte compromisul. Provenind din familia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dincolo de conflictele umane. Istoria e dinamică social-politică, pe urmă mod de a scrie, mod de a meșteșugi poveștile. A fi încremenit în idolatria scrisului istoric nu e o modalitate de a înțelege autentic istoria. Parcă-l văd pe acel istoric însetat de perfecțiune narativă, de erudiție și de poliglotism în căutarea scrierii cărții perfecte. Dreptul la iluzii este unul universal și gratuit. În ciuda faptului că discursurile moderne sunt mai degrabă mimări, simulacre, jocuri teatrale de la spiritul de luptă, cunoașterea nu este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istoric; 2) disocierea sistematică a propriei noastre identități; 3) sacrificarea subiectului cunoașterii prin destructurarea lui în profunzime pentru a-i evidenția funcțiile (politice/politizate) și formularea unor contra-ponderi la intelocrație. În viziunea lui Nietzsche, pentru această cunoaștere de tip istoric, însetată după un... adevăr suprem, "niciun sacrificiu nu este prea mare"202. Însă Foucault nu face jocul iluzionist al căutării unui adevăr inaccesibil și situat în "sfere înalte", ceva transcedental și invizibil, ci urmărește, ca orice istoric, recompunerea adevărului, și de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu profanul (Belșug), fiorul erotic amintește de Zburătorul heliadesc (Lingoare), plasticitatea viziunii este remarcabilă în contacte afective (Creion). Spaima este de ordin pur intelectual. În Duhovnicească ne întâmpină teroarea existențială, haosul apocaliptic: "toți au plecat", "toți au murit de tot". Însetat de absolut, poetul caută divinitatea în natură "printre stele", "printre pești", febril, dorind o dovadă materială: "Vreau să te pipăi și să urlu: Este! " În ultimii Psalmi se revoltă împotriva dumnezeirii, blestemă zăvoarele care ascund misterul, amenință cu sfărâmarea mitului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Lui, De la credință la tăgadă, de la resemnare la cutezanță. Ipostazele psalmistului 1. Un protejat al divinității; 2. Poetul se simte chinuit și confuz, singur; 3. Poetul se răzvrătește și-l acuză pe Dumnezeu de inconsecvență, de înstrăinare față de om; 4. Însetat de absolut, poetul îl caută pe Dumnezeu; 5. Poetul este dezamăgit spiritual de Divinitate, se simte părăsit. III Poezia iubirii 1. Iubirea este un sentiment protector, dus până la extazul familiar (Melancolie, Cântare, Creion); 2. Iubirea este starea spirituală a îngemănării
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
În poezia Morgenstimmung erosul este înțeles ca o atracție a contrariilor: "Eu veneam de sus, tu veneai de jos/ Tu soseai din vieți, eu veneam din morți". În antiteză se află bărbatul și femeia. El, întruparea principiului pasiv, fiul cerului, însetat de absolut, ascet; ea, întrupare a principiului activ, fiica pământului, purtătoare de viață. Se constată convergența simbolică a femeii, a erosului și a cântecului. Cântecul, ca un fluid magic, inundă totul, până și obiectele recluziunii (sertare, cutii, clădirea); are ceva
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
legendare și mitologice: "portarul înaripat", "arhanghelii", "îngerii goi", "porumbelul", "păianjenii". "Portarul înaripat mai ține întins/ un cotor de spadă fără de flăcări./ Nu se luptă cu nimeni,/ dar se simte învins./ Pretutindeni pe pajiști și pe ogor/ Serafimi cu părul nins/ însetează după adevăr/ dar apele din fântâni/ refuză gălețile lor". În acest text poetic intuim semnul veacului aflat în declin. Poetul ("portarul înaripat") se simte învins fără luptă, "serafimii" sunt însetați de adevăr ("apele din fântâni"), dar acestea "refuză gălețile lor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Pretutindeni pe pajiști și pe ogor/ Serafimi cu părul nins/ însetează după adevăr/ dar apele din fântâni/ refuză gălețile lor". În acest text poetic intuim semnul veacului aflat în declin. Poetul ("portarul înaripat") se simte învins fără luptă, "serafimii" sunt însetați de adevăr ("apele din fântâni"), dar acestea "refuză gălețile lor". Acum, fiorul metafizic ("tristețea fără leac") este semnificat de semnul paradisiac "taina": "Noaptea îngerii goi/ zgribulind se culcă în fân:/ vai mie, vai ție, /păianjenii mulți au umplut apa vie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o proiecție către o lume imemorială. O lume, altădată sacralizată, se demitizează, pierde relația, direcția cu cosmicul. Drumul spre "pomul vieții" nu mai e calea spre cunoaștere, ci adevărul refuzat: "Pretutindeni pe pajiști și pe ogor/ serafimi cu părul nins/ însetează după adevăr". Paradis în destrămare prevestește o vârstă a negării rostului sacru: un univers în declin populat de: "portarul înaripat", serafimii, arhanghelii, "porumbelul Sfântului Duh". Profetul se simte înstrăinat, nefericit, văzând că lumea începuturilor, a mitului, nu mai are eficiența
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ochi spre a cunoaște/ Și vremea-ncearcă în zadar/ Din goluri a se naște". Măreția divinității este exprimată într-un ton admirativ: Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe/ E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe". Însetat de repaos, de stingere, Hyperion îl roagă pe Dumnezeu să-l dezlege de taina nemuririi și rugămintea lui este de un sfâșietor dramatism: "Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire/ Și pentru toate dă-mi în schimb/ O
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
liniștit/ Și tremurând din apă". Cuplul Cătălin-Cătălina apare într-un cadru romantic, dominat de iubirea pătimașă a tânărului, sub un șir de tei. Cătălin, pajul cu noroc, este atras de concret și imediat, spre deosebire de geniu care are aspirații înalte, fiind însetat de voluptate. "Îmbătată de amor", Cătălina are nostalgia iubirii față de Luceafăr care, în viziunea ei, este steaua norocoasă și-i adresează din nou chemarea: " Cobori în jos, luceafăr blând,/ Alunecând pe-o rază./ Pătrunde-n casă și în gând/ Norocu-mi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în speranța că acolo se poate salva, departe de camera "cu pereți negri de șiroaie de ploaie", "cu mucigai verde", cu o masă pe care se aflau hârtii, versuri, ziare rupte, un manuscript de zodii. Dionis este un erou romantic însetat de cunoaștere; orfan, sărac, singur, având "un cap de o sălbăticită neregularitate", un chip melancolic, un spirit elevat, o conștiință interogativă. Această nuvelă are la bază motivul "lumea ca vis", fiind considerată o nuvelă onirică. Punctul de plecare îl reprezintă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prezente: teoria metempsihozei (a transmigrației sufletelor, a reîncarnării), teoria schopenhaueriană cu elemente de indianism, brahmanism, ideile lui Platon despre "arhetip" (tipul primordial originar), ideile despre "arheul" care apare ca unicitate în multiplicitate. Dionis are o fire faustiană, un spirit metafizic însetat de cunoaștere, pentru astrologie și metempsihoză: " În fond ce dovedește altceva sărmanul Dionis decât soarta tragică a omului de geniu, într-o societate filistină?" (Eugen Simion) În nuvelă este inclusă poezia Cugetările sărmanului Dionis, o meditație amară și parodică asupra
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ei, care o plasase într-un tipar de idealitate. Noi o cunoaștem prin prisma conștiinței lui Ștefan Gheorghidiu, din care cauză nu putem delibera; nu putem lua atitudine. Ela este personajul feminin care simbolizează idealul de iubire, în ochii bărbatului însetat de absolutul iubirii. Orgolios, Ștefan Gheorghidiu râvnea la dragostea Elei, deoarece era cea mai frumoasă studentă de la Litere. Fata avea: "ochii mari, albaștri, vii ca niște întrebări de cleștar". Ea îl iubea pe Ștefan, era capabilă de sacrificiu și devotament
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Fred Vasilescu; comentariile complementare ale Emiliei Răchitaru; notele de subsol ale autorului; articolele reproduse în aceste note; opiniile altor personaje, între care și procurorul care anchetase sinuciderea. Ladima este poet de talent, gazetar intransigent, intelectual lucid, analitic, inadaptat social, hipersensibil, însetat de adevăr și demnitate; trăind în lumea ideilor pure are iluzia unei iubiri ideale. Intelectual sensibil, G.D. Ladima este apreciat "poet genial", negat de unii, ignorat de alții. Este un gazetar intransigent, cinstit, însetat de adevăr, contestat de cei pe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
intelectual lucid, analitic, inadaptat social, hipersensibil, însetat de adevăr și demnitate; trăind în lumea ideilor pure are iluzia unei iubiri ideale. Intelectual sensibil, G.D. Ladima este apreciat "poet genial", negat de unii, ignorat de alții. Este un gazetar intransigent, cinstit, însetat de adevăr, contestat de cei pe care-i ataca violent. G.D. Ladima este hipersensibil și suferă din pricina dragostei eșuate cu Emilia, pare chinuit de frământări și tristețe profundă. Sinuciderea lui a fost interpretată diferit de unele personaje, dar anchetatorul, analizând
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al ideilor socialiste, director al ziarului Dreptatea socială, Gelu Ruscanu este personajul principal al dramei. Portretul fizic este reliefat în didascalii, un portret care scoate în evidență și trăsături morale: noblețea, onestitatea, calități de lider. Acesta este un intelectual lucid, însetat de absolut, inadaptat superior, orgolios, trăind în lumea ideilor pure, a iluziilor, dar care este un învins. El trăiește intens drama intelectualului lucid: Câtă luciditate, atâta existență și deci, atâta dramă". Idealizând valorile umanității, între care dreptatea și iubirea, protagonistul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
între afirmarea intelectuală și condiția de bibliotecar în casa unei femei pe care o iubea. Caracterizarea lui Andrei Pietraru Andrei Pietraru este personajul principal din Suflete tari, cu origine socială modestă care fusese înzestrat cu calități deosebite: harnic, talentat, inteligent, însetat de dragoste absolută, trăind în lumea ideilor pure. El își întrerupe studiile pentru a sta în preajma femeii pe care o iubea, în calitate de bibliotecar. Cinstit și corect, Andrei Pietraru află despre o posibilă logodnă a prințului Bazil Șerban cu Ioana și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ești moartă... mai moartă decât dacă n-ai fi existat niciodată". Pentru Andrei, Ioana este iubirea absolută, unica rațiune de a fi, "un exemplar unic". El este dominat de un hybris (orgoliu nemăsurat), s-a rupt de realitatea concretă, deoarece însetat de absolut crede că poate depăși barierele sociale. Își dă seama de greșeală, atunci când îi dezvăluie lui Matei relația cu Ioana și acesta, indignat, reacționează de pe pozițiile aristocrației. În viziunea lui Andrei, iubirea e un act irațional și trăiește în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Își dă seama de greșeală, atunci când îi dezvăluie lui Matei relația cu Ioana și acesta, indignat, reacționează de pe pozițiile aristocrației. În viziunea lui Andrei, iubirea e un act irațional și trăiește în lumea ideilor pure. Este un personaj dinamic, multidimensional, însetat de certitudini. Portetul fizic: "...un tânăr ca de treizeci de ani, înalt și delicat, fără să fie slab. Păr castaniu, fața palidă și ochii verzi-albaștri, foarte puternici , pătrunzători. Are o figură obosită, de om mistuit de o frământată viață interioară
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
contradicție cu mentalitatea unei cetăți decadente. Alta oscilează între iubirea pentru Cellino și obligația față de soțul ei, pe care l-a înjunghiat. Acesta din urmă s-a înstrăinat de soție și de el însuși, drama fiind una de factură rațională. Însetat de absolut, Pietro Gralla a înțeles că dezamăgirile au ucis iubirile în el. Acesta avea înclinații filosofice și ținea conferințe despre teoriile lui Leibniz cu privire la monade. Dumnezeu ar fi monada supremă, iar pe loc secund se află monada femeia. Pietro
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
destituit din funcția de comandant al flotei) și în plan sentimental, în urma trădării soției. În final, Pietro își părăsește soția, pleacă într-o direcție necunoscută, sperând că departe de casă va reuși să se regăsească. Și Pietro Gralla este un însetat de absolut, care nu știe să relativizeze lucrurile. O iubește pe Alta, dar are un orgoliu nemăsurat: " Dragostea e preferință exclusivă sau nu mai e nimic". Când își dă seama că Alta este altfel decât și-o imaginase, el simte
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]