1,702 matches
-
Belbo zicea la dracu’, la dracu’, și ce dacă? Iar Lorenza Îi spunea că nu are nici un pic de sensibilitate. Soluție: să ajungă la locul de parcare evitând cărarea, tăind-o peste stânci. Fugă istovitoare, pe o serie de coborâșuri Însorite, iar lui Belbo i se rupsese un toc de la pantof. Lorenza zicea nu vezi că-i mai frumos așa, sigur că dacă continui să fumezi atât de mult, Îți pierzi suflul. Ajunseseră la mașină și Belbo zisese că era cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
necuviincios. ― Nu cumva te-ai îndrăgostit? ― De cine? ― De ea. ― Doamne, ce-ți trece prin minte... Ana e întocmai ca vântul. Și n-ai înțeles că iubirea e pentru mine ceea ce se opune spaimelor? Ajunge să văd cerul, chiparoșii, iarba însorită, și simt în mine o pasiune amară. Tot ce nu voi atinge acum, voi fi pierdut pentru totdeauna. Singurele paradisuri reale sunt cele pe care le-am cutreierat, unde am iubit și am fost recunoscători, iată la ce mă gândesc
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
unui platou pietros, unde creșteau niște arbuști roșii, piperniciți de căldură, și, rupând o nuia, mi-a desenat cortul în fața căruia, zicea ea, tânărul rege privea îndelung cerul înainte de fiecare luptă." Totdeauna s-a ferit să lupte în ceasuri prea însorite, deoarece nu voia să cucerească lumea ca un om, ci ca un zeu, mi-a explicat ea în șoaptă. Și-a purtat bătăliile pentru a obține ceea ce grecii îi refuzau, recunoscîndu-i meritul de cuceritor al lumii, dar nevrând să i-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
că îl așteaptă în strada Gelu Căpitanul, peste care plutea aripa răcoroasă a altor timpuri. Zogru se gândea acum la prima zi de Paște, care i-a umplut sufletul de bucurie și, ori de câte ori venea sărbătoarea aceasta, își amintea de ziua însorită și colorată pe care o trăise la conacul din Coteni, în anul 1460, înainte de a se numi Comoșteni, prin dania măicuție Nălbica. Pe balustrada cerdacului erau așezate coșuri albe, împodobite cu crengi de salcie și încărcate de ouă încondeiate. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
puțin înainte să răsară soarele, fără grabă. Au trecut cu bine podul din marginea satului, au traversat o parte din pădure, iar după vreo oră au ajuns la Podul Morarilor. Acolo au făcut primul popas, pe malul Dâmboviței. Era zi însorită, pământul era uscat, iar de pe câmpuri se auzeau glasuri și fluiere. Există astfel de zile pe care nu le poți uita ușor, iar aceasta era una dintre ele. Iscru simțea cum i se umple sufletul de dorințe, Ghighinei i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
venind vacanța mare Doar un gând îmi vine în gând O imagine frumoasă, Ce se va împlini curând. Și pornind pe drumul lung Prin pădurea de stejari Întâlnii în a mea cale O priveliște încântătoare. Lumina mea Din acea zi însorită Ți-am văzut acel păr blond Strălucind pe fața mea Și-am început atunci să zbor. Ești un înger luminos, Ce răsari de dimineață Luminându-mi a mea ziuă Dându-mi pofta de viață. Tu ești doar a mea iubire
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și vraja-i dulce mă-nvelea. Și azi mai știu ce drag mi-era Cel ce în vis mi-a apărut. Marea de-argint Vino, zbuciumată, val unduios în cristal, Vino, albastră, violetă și verde la mal, Vino tulburată ori însorită, zâmbind, Către mine, dantelă în luciu de-argint. Șoroștinean Florin, clasa a VII-a Școala Gimnazială Păuca, structura Bogatu-Român Sibiu profesor coordonator Tili Dana Mama înger păzitor Mama - i înger păzitor, Pentru noi și-ar da și viața, Ca să fim
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
urmat de turma de animale care urmau să fie oferite în dar - douăsprezece capre puternice și optsprezece oi sănătoase - mânate de frații mei. Am văzut-o pe Lea uitându-se înapoi, frica și tristețea îi întunecau fața ca norii cerul însorit, dar le-a ascuns repede și și-a arătat din nou chipul ei liniștit și mândru dintotdeauna. N-am mers prea mult - fustele noastre lungi nici măcar n-au apucat să se prăfuiască - și tata s-a oprit înfigându-și toiagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu virilitatea În principiu salvată, puteau să se culce din nou, să se ghemuiască la pieptul femeii, să doarmă În pace. După micul dejun, coborâră, s-au plimbat pe lângă piramidă. Pe malul lacului nu era nimeni. Se culcară pe pajiștea Însorită; Christiane Îi scoase șortul și Începu să-l masturbeze. O făcea cu delicatețe și sensibilitate. Mai târziu, când datorită ei intrară În rețeaua de cupluri libertine, Bruno avea să-și dea seama că era o calitate extrem de rară. Majoritatea femeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și el, urmând-o ca un automat, cu brațele atârnânde. Cu un gest al capului, Michel refuză să-i Însoțească. Nu simțea nici o oboseală. În minutele ce urmară, simți mai ales strania prezență a lumii observabile. Stătea singur, pe coridorul Însorit, pe un scaun din plastic Împletit. Erau Într-o aripă a spitalului extrem de liniștită. Din când În când, o ușă se deschidea la distanță, o infirmieră ieșea, se Îndrepta spre alt coridor. Zgomotele orașului, cu câteva etaje mai jos, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
făcut-o lată de tot. Am făcut-o atât de lată încât... Nu pot nici măcar să... Aproape în transă, îmi trag scaunul. Trebuie să scap de aici. Cât mai departe. CINCI Trec pe lângă recepție, pe pilot automat. Ies pe strada însorită și aglomerată la ora prânzului, punând un picior în fața celuilalt, amestecându-mă cu ceilalți funcționari. Doar că eu nu sunt deloc ca ei. Eu tocmai mi-am păbugit clientul cu cincizeci de milioane de lire. Cincizeci de milioane. E ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
frământe la aluat. Lasă-mă doar puțin, să termin aici. Nathaniel îmi face semn să stau jos și mă așez cu grijă pe un scaun de lemn. Bucătăria se află în partea din spate a casei și e luminoasă și însorită. Peste tot în jur sunt flori în ghivece de pământ. Văd un aragaz din alte vremuri, o masă uzată de lemn și o ușă care dă spre curte. Tocmai când încep să mă întreb dacă ar trebui să încep o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
știai că vine stația ta ? După care, În momentul În care se Închid ușile, Îmi dau seama că am uitat articolul În metrou. Ei, asta e. Apucasem să mă uit peste el, așa, În mare. E o dimineață frumoasă și Însorită și mă Îndrept țintă spre barul cu sucuri răcoritoare la care mă opresc Înainte de serviciu. Mi-am făcut așa un obicei din a-mi comanda În fiecare dimineață cîte un shake de mango, pentru că e sănătos. Un alt motiv ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
rămân, of, of. Zicând asta, se răsuci pe călcâie și, trăgând un vânt, o porni șontâc-șontâc spre peștera iernii. Asta s-a Întâmplat În ziua În care Krog a ajuns Înapoi printre ai săi. Unii spun că era o zi Însorită, alții că, dimpotrivă, ploua, iar alții că era un viscol cumplit, din cele ce au răvășit lumea ani În șir În vremurile acelea. Adevărul e că nici eu Însumi, Krog, nu mai țin minte ce fel de zi fusese aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu sunt profesor, deși m‑am Învârtit atâta amar de vreme În mediile universitare Încât unii dintre profesori mă consideră un vechi coleg. Și curând după Întoarcerea În vecinătatea Universității, când am ieșit În stradă pe o zi de iarnă Însorită, cu o vreme uscată, rece și cristalină, am Întâlnit o cunoștință care se numea Battle. Era un profesor, un englez care străbătea străzile Înghețate Îmbrăcat doar Într‑un pardesiu vechi, subțire. Un om de vreo șaizeci de ani, solid, rumen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
timpul cu speculații psihanalitice sau cu analiza vieții de zi cu zi. Îl irita „rahatul subconștientului” și prefera inteligența directă, sau chiar lucrurile spuse cu cruzime de la obraz, interpretărilor amicale, Învăluite, muiate În convențional și liberalism. În strada rece și Însorită, Battle - cu fața boțită de gerul șfichiuitor - m‑a Întrebat: - Abe primește musafiri zilele astea? - De ce nu? E Întotdeauna bucuros să te vadă. - Nu m‑am exprimat bineă Știu că e Întotdeauna politicos cu Mary și cu mine. Mary era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ar fi convenit. Și n‑ar mai fi trebuit să ne tremure inima când ne uitam, peste spațiul verde despărțitor, la ferestrele lui Ravelstein. - Și, ca să ne oferim un cadou... Rosamund mi‑a arătat prospectele de voiaj colorate, lucioase - plaje Însorite, coline Împădurite, palmieri, pescari băștinași. Îmi propunea o vacanță În Caraibe. O să ne despachetăm bagajele În Boston și o să descărcăm cutiile de carton În care Înghesuisem troacele. Pe urmă o să ne luăm zborul la Saint Martin, via San Juan. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
zăpada să sticlească. Am sărit peste rezemătoarea patului, fără să‑mi dau seama că eram atașat la tuburi și ace și pungi de plastic care conțineau tot felul de mixturi intravenoase. M‑am uitat la picioarele mele goale pe podeaua Însorită de parcă ar fi aparținut altcuiva. Păreau a se Împotrivi să‑și susțină greutatea, dar le‑am silit să se supună voinței mele. Pe urmă am căzut pe spate. La Început nu am simțit nici o durere. Ce mă enerva era faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
când gheața și troienele din viscolul trecut au început să se topească, țurțurii sunt primejdioși și femeile se duc la ghicitoare la Plumbuita, pe ulița din dreapta lacului de viplă în parcul unde umblă cai morți. La ora amiezii, călduță și însorită, la care se plimbă prin parcul rectiliniu mămici cu bebeluși. Sub prelatele lor în bătaia soarelui și a vântului, vânzătorii de ziare, semne ale prezentului care nu trece, stau cu ochii pe lume și totodată practică indiferența la ea. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care am dat-o pe gât fără să-i simt gustul. Am strigat să-mi aducă felul doi. Felul doi nu era gata. Am așteptat câteva minute, m-am foit pe fotoliu, m-am ridicat, am început să străbat veranda însorită fluierând și gândindu-mă la diverse lucruri. Mă gândeam de ce-mi place mai mult să mănânc în oraș decât aici și de ce nu mă bărbierisem. Aveam o barbă enervantă de vreo trei zile. Trebuia s-o dau jos, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cea mai frumoasă declarație de dragoste care putea exista - își fixă ochii în tavanul avionului, își încruntă sprâncenele reamintindu-și și recită cu voce monotonă: „Pământul tribului crow se află exact în locul cel mai potrivit. are munți înzăpeziți și văi însorite, tot felul de clime și recolte bune. Când vara pârjolește pășunile, refugiul lui e în aerul curat, la poalele munților, cu râuri cristaline și iarbă nouă. Iar toamna, când caii sunt grași, putem coborî în vale să vânăm bizoni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
e doar o bucurie eternă, e o perioadă presărată și cu tristeți poate mărunte, poate semnificative... E toamna, anotimpul culorilor arămii și al cerului plumburiu ce cerne picuri ușori de ploaie dansând cu vijelia vântului, al migrației păsărilor spre țările însorite. Covor foșnitor de frunze zgomotoase uscate, vânturate energic deasupra capetelor jucăușe și avide să prindă ultima zi blândă în natură. E vremea neplăcerilor copilăriei, a momentelor triste, de pesimism când orice copil e abătut asemenea ploilor reci și ursuze de
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
așa era. Jake i-a cerut mâna în ultima zi a șederii, într-o barcă din Central Park. Lui Alice i s-a părut că era ca într-o reclamă sau la o ședință foto. Scena - o dimineață blândă și însorită, cu un bărbat de o frumusețe răpitoare, care o fixa cu o privire de îndrăgostit, în timp ce ea se profila pe unul dintre cele mai faimoase fundaluri din lume - avea o undă de fantastic. Cu siguranță, era mult prea romantică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dus la serviciu cu inima ușoară. Petele lui Theo dispăruseră în mod miraculos, exact așa cum spusese doctorița Watson că se va întâmpla. Apoi, chiar și mai miraculos, cei de la Chicklets acceptaseră băiețelul înapoi fără nici un murmur. Dimineața era senină și însorită, făcând ca iarba să sclipească și punând în evidență frumusețea clădirilor. Hugo a admirat grilajele rare, alămurile elegante și sticla strălucitoare a ferestrelor. Pietrele sclipeau datorită miilor de minerale fără nume. Pentru el, cel puțin. Hugo a admirat toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
i-a telefonat Carmen și i-a povestit aspecte de la petrecerea aniversară, din ajun, de la Ciric a lui Cristi Bârzu. A împlinit 60 de ani... In aceeași zi de sâmbătă, 7 septembrie. Era pe la toacă, o după amiază de toamnă însorită. Clopotele de la Biserică băteau de Vecernie. -Mâine-i Duminică, și Nașterea Maicii Domnului cunoscută în popor și sub numele de Sf. MariaMică. Murmură Iorgu, închinându-se cu fața la Sf. icoană. ...Trebuie să pregătesc tot ce mi-am propus pe mâine... mai întâi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]