2,199 matches
-
era neobișnuit de încălzit, flacăra a ucis pe toți oamenii, care aruncaseră în el pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego. 23. Dar acești trei oameni: Șadrac, Meșac și Abed-Nego, au căzut legați în mijlocul cuptorului aprins. 24. Atunci împăratul Nebucadnețar s-a înspăimîntat, și s-a sculat repede. A luat cuvîntul, și a zis sfetnicilor săi: "N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legați?" Ei au răspuns împăratului: "Negreșit, împărate!" 25. El a luat iarăși cuvîntul și a zis: "Ei bine, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
de puternice sunt minunile Lui! Împărăția Lui este o împărăție veșnică, și stăpînirea Lui dăinuiește din neam în neam! 4. Eu, Nebucadnețar, trăiam liniștit în casa mea, și fericit în palatul meu. 5. Am visat un vis, care m-a înspăimîntat; gîndurile de care eram urmărit în patul meu și vedeniile duhului meu mă umpleau de groază. 6. Am poruncit atunci să aducă înaintea mea pe toți înțelepții Babilonului, ca să-mi tîlcuiască visul. 7. Îndată au venit vrăjitorii, cititorii în stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
de aur la gît, și va avea locul al treilea în cîrmuirea împărăției." 8. Toți înțelepții împăratului au intrat, dar n-au putut nici să citească scrisoarea și nici s-o tîlcuiască împăratului. 9. Din pricina aceasta, împăratul Belșațar s-a înspăimîntat foarte tare, fața i s-a îngălbenit, și mai marii lui au rămas încremeniți. 10. Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului și mai marilor lui, a intrat în odaia ospățului, a luat cuvîntul și a vorbit astfel: "Să trăiești veșnic, împărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
neamurile, și oamenii de toate limbile. Stăpînirea Lui este o stăpînire veșnică, și nu va trece nicidecum, și împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată. 15. Eu, Daniel, m-am tulburat cu duhul, și vedeniile din capul meu m-au înspăimîntat. 16. M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo, și l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit și mi le-a tîlcuit astfel: 17. "Aceste patru fiare mari, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
avea înfățișarea unui om. 16. Și am auzit un glas de om în mijlocul rîului Ulai, care a strigat și a zis: "Gavrile, tîlcuiește-i vedenia aceasta." 17. El a venit atunci lîngă locul unde eram; și la apropierea lui, m-am înspăimîntat, și am căzut cu fața la pămînt. El mi-a zis: "Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfîrșitului!" 18. Pe cînd îmi vorbea el, am căzut cu fața la pămînt leșinat. El m-a atins, și m-a așezat iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
Ci se va face stăpîn pe vistieriile de aur și de argint, și pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii și Etiopienii vor veni în alai după el. 44. Dar niște zvonuri, venite de la răsărit și de la miază-noapte, îl vor înspăimînta, și atunci va porni cu o mare mînie, ca să prăpădească și să nimicească cu desăvîrșire pe mulți. 45. Își va întinde corturile palatului său între mare și muntele cel slăvit și sfînt. Apoi își va ajunge sfîrșitul, și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
vărsate pe pămînt, care nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viața, ci dorește ca fugarul să nu rămînă izgonit dinaintea Lui. 15. Acum, dacă am venit să spun aceste lucruri împăratului, domnului meu, am venit pentru că poporul m-a înspăimîntat. Și roaba ta a zis: "Vreau să vorbesc împăratului; poate că împăratul va face ce va zice roaba sa. 16. Da, împăratul va asculta pe roaba sa, ca să scape din mîna celor ce caută să ne nimicească, pe mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
zis lui Absalom: "Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni! Mai voi scula, și voi urmări pe David chiar în noaptea aceasta. 2. Îl voi lua pe neașteptate, cînd va fi obosit și va avea mîinile slăbite, îl voi înspăimînta, și tot poporul care este cu el va fugi. Voi lovi numai pe împărat, 3. și voi aduce înapoi la tine pe tot poporul; moartea omului pe care-l urmărești va face ca toți să se întoarcă și tot poporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
dacă, de la început, vor cădea unii sub loviturile lor, se va auzi îndată, și se va zice: "Poporul care urma pe Absalom a fost înfrînt!" 10. Atunci cel mai viteaz, chiar dacă ar fi avut o inimă de leu se va înspăimînta, căci tot Israelul știe că tatăl tău este un viteaz, și că are niște viteji cu el. 11. Sfatul meu este dar ca tot Israelul să se strîngă la tine, de la Dan pînă la Beer-Șeba, o mulțime ca nisipul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
care mă mîntuiește, turnul meu cel înalt și scăparea mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de silnicie. 4. Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, și sunt izbăvit de vrăjmașii mei. 5. Căci valurile morții mă înconjuraseră, șuvoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră; 6. legăturile mormîntului mă înconjuraseră, lațurile morții mă prinseseră. 7. În strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu din locașul Lui; El mi-a auzit glasul și strigătul meu a ajuns la urechile Lui. 8. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
în timp ce-mi vărsam intestinele. Luke m-a înșfăcat cu putere de braț și mi-a spus: — Aș vrea să vorbim între patru ochi. Brațul mă durea, iar nebunia pe care i-am citit-o în ochi m-a înspăimântat. — Cum naiba poți să glumești pe chestia asta? m-a întrebat furios trântind ușa de la dormitor în urma mea. —Relaxează-te! M-am silit să râd. Eram ușurată că Luke nu mă certa fiindcă luasem cocaină duminică seara. —Ai fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Părintele St John Froude deschise și fixă cu privirea chipul inspectorului Flint. — Slavă Domnului c-ați venit! icni el. E aici, înăuntru. Inspectorul și doi agenți în uniformă pătrunseră în hol. Wilt îi urmă neliniștit. Acesta era momentul care-l înspăimânta. Până la urmă însă a fost mai bine decât se așteptase. Nu și pentru inspectorul Flint. El intră în birou și se trezi în fața unei femei masive și goale pușcă. — Doamna Wilt... începu el. Dar Eva se holba la cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
crima, nebunia, iadul orbitor, inimaginabilul! Dacă apucăm cumva clipa-miracol, eliberarea. Dacă apucăm adevărul, ai să vezi ce se întâmplă cu turbații, când își recapătă glasul. Ceva implacabil, unic! Sau doar o bâlbâială morbidă, poate? O bâlbâială bolnavă nu ne-ar înspăimânta mai puțin, te asigur. A găsit, genialul, soluția! A găsit subterfugiul, scumpul de el, potaia! Un potențial uriaș, care ar putea recrea lumea! Gândește-te, gândește-te la el și la noi toți. Și la ei, la bieții amputați, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
probabil că în timpul lui liber e actor. Însă, în vreme ce eu mă gândesc cum să‑l abordez, el îmi trântește în brațe un platou de argint plin cu pește afumat. — Hai! Acum! — Dar eu nu sunt... — Acum! Du mâncarea pe masă! Înspăimântată de tonul lui, mă îndepărtez cât pot de repede. OK. O să fug să scap de el, o să las platoul ăsta undeva și o să‑mi caut locul. Mă înapoiez precaută în salon și mă plimb printre mese, căutând un loc unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de realitate, trăiești în închipuire și ești condus de frică. Nu ai dat niciodată piept cu pericolul. Cu toate astea, în 1931, după ce Yu Qiwei e arestat, există un moment când se leapădă de rolul ei de eroină. Brusc, e înspăimântată peste măsură. O vizitează zilnic pe Yu Shan ca să se intereseze de Yu Qiwei. Așteaptă cu nerăbdare. În fiecare zi, speranța ei scade un pic. În cele din urmă, se încredințează pe ea însăși că Yu Qiwei e mort. Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
însuși. Și, cu toate astea, continuă să meargă la restaurante. Nu poate trăi fără stil. Ia bani cu împrumut ca să-mi cumpere cadouri. Trebuie să se simtă bogat și capabil. Dă în continuare petreceri pentru a-și distra prietenii. Sunt înspăimântată de datorii, de dorința lui de a cheltui întruna. Retrag bani din contul nostru comun și îmi ascund economiile. Într-o zi mă prinde și mă acuză că trădez iubirea noastră. Nu ne-am mai vorbit două zile. Mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
demonstra iubirea. Personajul e într-o frumoasă rochie de mătase, cu o pălărie încrustată cu perle. 11 În peștera lui Mao, fata învață politică. Află că Chiang Kai-shek a mărit, de curând, suma oferită pentru capul lui Mao. Asta o înspăimântă și o flatează deopotrivă. Află că invazia japoneză s-a extins și că provinciile Chinei cad, una după alta, în mâinile dușmanilor. Află că, nu cu mult timp în urmă, unul dintre generalii lui Chiang, Zhang Xue-liang, a pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Alternativele sunt viața sau moartea. Într-una din zile, l-am vizitat pe Mao și am văzut cum i s-a deteriorat starea de sănătate - nu se mai poate ridica fără ajutor din scaunul lui de ratan. Asta m-a înspăimântat. O casă nu rezistă în picioare dacă grinda ei centrală se prăbușește. Însă îmi ascund teama. Trebuie să fac asta. Națiunea și dușmanii mei sunt cu ochii pe mine. Înfrunt o audiență înfricoșătoare. Îi dau telefon lui Yu. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
când trec pe lângă șifoniere. Mă tem că asasinii se ascund în spatele hainelor. Sar peste mese ca să reduc prilejurile de a fi otrăvită cu mâncare. Îmi schimb secretarele, gărzile de corp și servitorii la fiecare două săptămâni. Însă fețele noi mă înspăimântă și mai mult. Știu că e o prostie, dar nu mă pot abține să nu-i suspectez pe acești oameni că ar fi spionii premierului Zhou. Priveliștile de toamnă aurie din Orașul Interzis nu mă mai interesează. Cândva, îmi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
salva de bătrânețe, de sfârșitul inevitabil. În schimb, ai trăit aici Într-o ambianță mai civilizată decât ți-ar fi oferit țara ta, ai ajuns mult mai departe În meserie... I-a fost mai ușor? Captiv Într-o țară străină, Înspăimântat de războiul pentru care era somat să se Întoarcă acasă ca să plece pe front, hotărât să nu răspundă ordinului de mobilizare, bursa retrasă, singur, de dimineața până seara În bibliotecă, Întinzând seara singurul costum, tot mai lucios În coate, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
arderile din acel puternic, devastator și imperios nu știu ce interior. ― Cine sunt eu? Ce sunt eu? De ce a existat un singur Metastasio? De ce a apărut pe lume un singur Novalis, un singur Goethe, un unic Shakespeare? Cine a hotărât asta? Îl înspăimântau dimensiunile oceanului de așteptare din el, acel plin insuportabil, greu de dus. Era nerăbdător să-l risipească. Dar nu prea știa cum. Se adresa maeștrilor nevăzuți, mereu prezenți, ai lumii. ― Învățați-mă cum să mă risipesc! Dați-mi o cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la propria lui moarte, la propria lui descompunere. Din aceleași motive, nici măcar mormintele strămoșilor din cimitir nu le vizita. În privința asta, clucereasa Elenca se deosebea fundamental de Alecu. Pe ea nici moartea, nici sufletele din lumea de dincolo nu o înspăimântau. Acolo se afla și sufletul tatălui ei, omul care îi dăruise viața, care o ocrotise și o înconjurase cu atâta iubire până în ultima clipă. Desigur, era un obicei păgân, dar și prilejul de a simți toate acele suflete năvălind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fii sănătos!, zice ea iară. Cui i-i foame mănâncă. - Mi-e foame, dar nu mănânc... - acum ea ridică din umeri. Știi de ce nu mănânc? - nu-mi răspunde, dar eu zic mai departe: Fiindcă nu-mi dai... Și mă opresc, Înspăimântat: s-a răsucit spre mine, cu mâna ridicată. Nu-nțeleg nici azi: de ce? Doar nu apucasem să-i cer ca lumea. Oricum, când s-a dus Într-o sâmbătă În satul ei, iar luni n-a mai venit, eu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cât de egoist e. — Pe toate ne părăsește curajul într-un moment sau altul al vieții. —Și pe Julia? a zâmbit Alison. Eu, una, n-o văd pe ea înghițind rahat de la nimeni. Îmi place foarte mult, dar mă și înspăimântă cu felul ei de-a fi, adică așa, fără menajamente. Fiona a râs. —E numai o chestie de suprafață. Crede-mă, și ea e la fel de vulnerabilă ca și noi, numai că a dezvoltat un obraz mai gros ca să-și mascheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
suspendarea permisiilor pe timp de un an, și mulți susțineau că era mai bine să provoace un „accident“ care să sfârșească cu el o dată pentru totdeauna și să-i scape de ceea ce se transformase într-o temniță comună. Acum îl înspăimânta ideea de a reîncepe lunga fugă; mersul nesfârșit prin nisipuri și bolovănișuri, tot timpul sub un soare neobosit, fără să știe încotro se îndrepta și dacă acea întindere dezolată se sfârșea într-adevăr undeva. își amintea înspăimântat chinul setei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]