2,648 matches
-
Canonizat după moarte, el supraviețuiește în spiritul lor, precum Hristos în cel al vicarilor săi și Pitagora în cel al șefilor din secta sa. Putem accepta această idee fără a trece drept nesăbuit. Apar însă cîteva probleme. De ce oare acest întemeietor mort este asociat cu carisma succesorilor săi? Cum de mai poate exercita o influență asupra acestora cu toate că, în fapt, el a devenit o ființă fictivă? Oare ce reînnoiește mereu sa în loc ca aceasta să se secătuiască. Și aceasta chiar în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Ea are nevoie să creadă în paternitatea noastră, să se supună tatălui reprezentat prin mine". Iar în fața tuturor proclamă: "Nu vedeți strămoșul nostru comun înviat din nou în mine?" În acest fel se manifestă și capătă trăsăturile incomparabilului și neuitatului întemeietor al colectivității, Moise, Hristos, Lenin, garant al trecutului, călăuză pentru viitor. Din acel moment, noul șef poate să adune în mîinile sale puterea distribuită fiecăruia. Își îndeplinește sarcina, restabilește inegalitatea într-o masă de oameni care tocmai a dus cea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pe stăpîn. Tocmai pentru a se legitima el trebuie să-și inventeze o filiație potrivită scopului, ca ales al zeilor dacă este profet, ca fiu de rege sau de împărat, dacă este conducător politic și așa mai departe. Moise este întemeietorul unui popor și al unor structuri simbolice, Oedip nu. La acestea se mai adaugă un element: deznodămîntul în favoarea romanului de familie, biruitor al complexului familial, este echivalent cu victoria spiritualității asupra senzualității. Cea din urmă este cunoscută prin evidența simțurilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lui Moise ajunge să fie împodobită cu toate virtuțile și îi apropie pe evrei de eliberatorul lor care, neclintit ca o stîncă, le-a revelat credința și propria lor imagine. A fixa un orizont este privilegiul oricărui tată, al oricărui întemeietor, al oricărui strămoș într-o genealogie. Nimic nu exista înaintea lui, după el totul este cu putință. Ca și creatorul unei arte sau al unei științe, făuritorul unui popor sau cel puțin cel ce-i dă un nou suflu reprezintă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
scindat această națiune, două nume de zei în sursele documentare ale Bibliei. Putem să le adăugăm altele două: întemeierea a două religii prima fiind refulată de cea de-a doua și reînviind totuși biruitor mai tîrziu, din spatele acesteia și doi întemeietori de religii, purtînd ambii numele de Moise și ale căror personalități trebuie să le distingem una de alta"513. Atîta siguranță pusă într-o construcție atît de fragilă! Evident, celui de-al doilea i-a revenit izbînda asupra idolatrilor, sudarea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
este trup și suflet în gîndirea și misiunea sa. Să ne oprim asupra varietății conducătorilor moderni. Vom remarca existența a două categorii principale: conducătorii de tip mozaic și conducători de tip totemic. Ne gîndim într-un caz la profeți, la întemeietorii de republici (cea a Statelor Unite, de exemplu), la creatorii de mișcări sociale și religioase ca Mahomed, Marx, Gandhi. Iar în celălalt, la tirani, la retorii demagogi, la regii-magi și la șamanii din așa-numitele societăți primitive. Nu este însă suficient
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cea mai lăuntrică. Partea a noua RELIGIILE PROFANE Capitolul I Secretul unei religii I Pînă acum, ne-am preocupat de conducători în măsura în care au o carismă. I-am definit ca întîlnirea a două personaje într-unul singur: umbra purtată a tatălui întemeietor și a fiului eroic. Dar aceste umbre se leagă de o doctrină, de un scop pe care și-au propus să le realizeze. Toate acestea sînt clare chiar dacă explicația furnizată surprinde. Pe de altă parte, psihologia maselor ne-a învățat
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
legile asocierii. Să mai adăugăm că un astfel de complot, care continuă întrucît trebuie tăinuit, este probabil temelia majorității instituțiilor. După aceste două serii de observații, putem încheia repede capitolul de față. Religiile sînt opera "fiilor", a urmașilor unui tată întemeietor al unei societăți determinate sau al unui popor. Ele îi dezvinovățesc și îi legitimează în același timp, ascunzînd atît de bine crima încît nimeni nu-i mai vede în ei pe făptuitorii acesteia. Esențial mi se pare însă altceva. Cu toate că
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
-te, române! Unii consideră chiar că evenimentele din 1987 au fost „un exemplu, o repetiție pentru ceea ce s-a întâmplat în 1989” (Oprea și Olaru, 2002, p. 127). În ciuda traumelor suferite, gestul revoltei nu este regretat, fiind văzut ca unul întemeietor: „E preferabil să mori ca un om decât să trăiești ca un vierme” (Filichi, 1994, p. 31). După 1989, unii dintre foștii protestatari au recunoscut că le-a lipsit un lider și un program clar de revendicări, precum și accesul la
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
prin eroism ascetic, fie prin rafinament estetic) ține de specificul uman al abordării erosului. Genealogia lui Foucault pleacă de la constatarea caracterului problematic al sexualității pentru subiectul european. Fie inhibate, fie exhibate, plăcerile erosului sunt mereu însoțite de un discurs cultural întemeietor. Oricât de extreme, gesturile legate de controlul sexualității sunt însoțite de o narațiune justificativă, când nu direct de o confesiune. Spre deosebire de societățile arhaice din alte emisfere, interdicțiile care-i delimitează sfera nu fac din eros un subiect cu totul tabu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
tranzacționale apropie foarte mult cele două problematici, deși abordările economice și sociologice rămân oarecum distincte. Vom vedea În continuare care este specificul și care sunt problemele asociate acestei abordări. 2. Schimb și tranzacții În concepția economistului J. R. Commons (1931), Întemeietor al economiei instituționale clasice, tranzacția este unitatea primară de analiză În economie. Tranzacția reprezintă Înstrăinarea, respectiv achiziția de către indivizi a drepturilor de proprietate și libertate de acțiune așa cum sunt acestea create de către societate. Tranzacția nu se referă În primul rând
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mai ales) de a Împăca elementele „În sfadă”. Fantezia nu dezechilibrează decît rareori și pentru puțină vreme obiectul liric. Chiar viziunile cele mai Întunecat romantice (acelea din Grui SÎnger) au o Încheiere liniștitoare prin deplasarea accentului spre cîmpul eticii. Spiritul Întemeietor caută În cele din urmă o perspectivă stabilizatoare. El convoacă mitologia, istoria, natura pentru a pacifica elementele rebele ale imaginației. Ienăchiță, Heliade Rădulescu, Bolintineanu, Alecsandri... sînt, cum spune și titlul acestei cărți, poeți ai matinalului, trăiesc și scriu Într-o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scurt timp. Ca romantici, ei iubesc Înserarea și Își dau Întîlnire la miezul” nopții În mijlocul unei naturi pline de semne premonitorii, Însă spiritul lor păstrează În toate situațiile prospețimea și fervoarea matinală. Spaima și orgoliul, neliniștea și Îndrăzneala, specifice spiritului Întemeietor, merg mereu Împreună, Într-o competiție virilă, loială. Din această competiție se naște, În niște vremuri rele, poezia română: opera unor oameni din două generații care, cu slabele mijloace de atunci ale limbii, au reușit să sară peste etape și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Am simțit, acum, nevoia să mă Întorc cu altă stare de spirit și cu alte instrumente de analiză la acești poeți care, Într-o superbă dimineață a imaginației lor, au Întemeiat poezia română modernă. 1980 I Ienăchiță Văcărescu. Neliniștile spiritului Întemeietor Există la primii noștri poeți o conștiință a scrisului? Foarte slabă, s-ar părea. Alecu Văcărescu, cel mai slobod la gură dintre toți, spunea fără ezitare că scrie nu pentru el Însuși (ceea ce ar trăda un sentiment al gratuității și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de obstinat este acest gînd Încît gramaticianul-poet identifică dificultățile scrisului său cu acelea ale nașterii unei culturi. Sentimentul lui profund este că scrie prima literă a alfabetului, stabilește table morale, fundează o logică și o estetică. Sentiment, Încă o dată, de Întemeietor, hărăzit să devină model. Poezia nevoită să exprime asemenea trebuințe este, fatalmente, didactică și sentențioasă, fără contact cu obiectele materiale. Programatică la acest prim nivel, ea se silește să Îndoaie abstracțiunile și să le dea un ritm care să izbească
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ea se silește să Îndoaie abstracțiunile și să le dea un ritm care să izbească mai plăcut urechea și să fie mai ușor de reținut. Poezia lirică propriu-zisă, cea erotică, arată deja o sensibilitate obosită, crepusculară, curioasă la un spirit Întemeietor. El nu mai pune hotare și nu mai arată disperarea de a nu ști cum să Înceapă. Interogația a devenit o subtilitate a stilului, o convenție rotită cu abilitate În versuri pentru a marca o sublimitate, o pasiune În grad
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
acela al scrisului. Aceste lamentații, oricît de prefăcute, de tactice ar fi: dar cum poci să Îndrăznesc?, să fiu, să poci zugrăvi, măcar pe scurt să-ți vorbesc, oi putea oare vreodată?... arată și o nesiguranță de alt ordin. Drama Întemeietorului de limbaj răzbate, am impresia, și În cea mai fragilă manifestare a existenței lui: cea erotică. Scenariul erotic văcărescian (prinderea În laț, starea de boală, imposibilitatea și refuzul de a ieși din cercul unei pasiuni nimicitoare) este și un scenariu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În faza ei de Început, sincretică și confuză. Iancu Văcărescu are deja psihologia unui poet profesionist. Are ironie, are siguranță În ceea ce scrie și atacă toate formele lirice. A treia generație a Văcăreștilor este deja instalată În literatură. Vaietul bunicului Întemeietor nu se mai aude În poemele, sofisticate ale nepotului obosit de prea multă știință. Iancu n-are Îndoieli asupra limbajului. N-are Îndoieli nici asupra posibilităților lui de a ceti firea: „Orice glas mie-mi vorbește, Orice ton eu Înțeleg
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dăm un aer, un ton limbii În care lucrăm; Pe nebătute cărări loc de trecut să găsim, Și nelucrate cîmpii de ghimpi să le curățim.” Trăind Într-o epocă de Întemeiere a poeziei, Grigore Alexandrescu n-are propriu-zis psihologia unui Întemeietor. E doar un plivitor În lanurile limbii, un pălmaș harnic și exigent, atent să nu Încalce măsura gramaticii, să afle, „cuvîntul creștinesc” care exprimă mai lămurit ideea. În Epistola către Voltaire se plînge că dialectul nostru, nefixat În legi stricte
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
E.P.L., 1962). Adevărul este că toți poeții din epocă scriu În mai multe genuri, că trecerea de la elegie la satiră este un fenomen curent. Dualitatea nu-i un simplu fenomen stilistic (specific fazei culturale a literaturii), dualitatea exprimă disponibilitățile spiritului Întemeietor. Credința că poezia poate spune totul (idee atît de clar formulată de Ion Heliade Rădulescu) este răspîndită printre romanticii de la 1840. Gr. Alexandrescu nu face excepție. Satirele, fabulele sale i-au adus o mare reputație. Discursul este, aici, mai unitar
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și În alte poeme, o simplă figură de stil. Scrisul ca atare nu este, repet, o dificultate. Versul: „cînd scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor” spune Îndeajuns despre psihologia creatorului. Alecsandri are și el sentimentul unui Întemeietor, Însă sentimentul nu mai bîjbîie Între neputințele limbajului și neștiința retoricii. Folclorul Îi oferă o mitologie, retorica este bine cunoscută. Alecsandri este mai bătrîn (artisticește) decît contemporanii lui. Cu el poezia română atinge un nivel de stabilitate. Spaimele Începătorului au
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
uneori accente mai convingătoare În negația femeii corupte. 22. Revenind la Anton Pann, constatăm că acesta este un poet complex, erosul nefiind decît una din temele lui, și nu cea mai importantă. Pann face parte și el din familia poeților Întemeietori, dar În linie morală. Hristoitie sau școala moralului (o prelucrare) este o carte delicioasă. Alții vor să scrie o gramatică, o retorică, inventează un limbaj pentru poezie, Pann, versificator iscusit, vrea să dea un cod al bunei purtări. Asta convine
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scos, se poate spune, din manualele școlare mijloacele, În schimb, sînt moderne, de ultimă oră. Citindu-i pe Valéry, Paulhan, Bachelard, Jean Pierre Richard și mai ales pe Roland Barthes și Denis de Rougemont, Eugen Simion se ocupă de poeții Întemeietori - Văcăreștii, CÎrlova, Ion Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandresu, Bolintineanu, Alecsandri, Conachi, Pann. Unor autori considerați Îndeobște fără secrete li se surprinde ambiguitatea discursului, li se caută figura (retorică sau poetică), li se compune peisajul caracteristic. Pagini Îngălbenite și chiar prăfuite sînt trecute
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
adevăr În primul rînd a poeților. Ora exegezei e mai tîrzie. Decalajul șochează la Început cititorul căruia criticul poate să-i pară prea „franțuzit” (Dimineața poeților urmează În chip firesc Jurnalul parizian) și care se pot Întreba dacă acești poeți Întemeietori ce nu sînt mari În sensul În care spunem că sînt mari Eminescu, Macedonski, Arghezi, Bacovia, Blaga vor fi În stare să suporte o investigație Întreprinsă cu un asemenea echipament tehnic sofisticat. Cu atît mai mult cu cît uneori impresia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
clișeelor literare”. „De lucruri, CÎrlova se apropie totdeauna cu milă”; la el „locul securizant (valea tristă și euforizantă) este, În același timp, o sursă de neliniște. Ea ocrotește, dar nu vindecă”. În toate proiectele lui Heliade, „un spirit monstruos sincretic” - Întemeietor Între Întemeietori, Întemeietorul prin excelență - există o „impaciență și o lăcomie a acumulării pe care nu le găsim și la alți autori din epocă”: „Modelul mare al poetului e Dumnezeu Însuși Creatorul”, „Heliade este mai cu seamă un poet al
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]