89,143 matches
-
era albicioasă ca luna, rujul de pe buze avea culoarea sîngelui, iar genele erau lungi și albăstrui ca de păpușă. - M-am gîndit la dumneavoastră și la vechii mei colegi, J and J. - În legătură cu ei aș vrea să vă pun o întrebare. - Știți... Sînt aproape sigură... Vă amintiți că m-ați întrebat care dintre cei doi era îndrăgostit... Acum, dacă mă gîndesc mai bine, cred că amîndoi erau. Lui Maigret nu-i păsa de asta. - Eu aș vrea să știu, doamnă... Stați
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
șef... Numai puțin.... În acest caz, celălalt poate să aibă diferite atitudini posibile, care depind de caracterul fiecăruia. Unii acceptă să fie dominați de prietenul lor, căutînd uneori această dominare... Alții însă se revoltă la fiecare pas. Veți vedea că întrebarea mea este destul de delicată. Nu vă grăbiți să răspundeți... Ați trăit aproape un an alături de ei... Care dintre ei v-a lăsat amintirea cea mai puternică? - Violonistul, răspunse ea fără ezitare. - Deci Joachim... Blondul cu părul lung și fața foarte
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
afla în casa unei clarvăzătoare și, din bunătate sufletească, pentru a nu o dezamăgi, fu cît pe ce să accepte o consultație... Ba nu! Nu avea curajul să asiste la strîmbăturile ei, să-i audă din nou vocea stinsă și întrebările pe care le punea defunctului Robson. - Mă voi întoarce, doamnă... Nu vă supărați că astăzi n-am timp. - Vă înțeleg. - Ba nu... Ei! Se încurca în propriile minciuni! Îi părea rău că lăsa o impresie proastă, dar nu avea ce
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
Carmen Brăgaru Ce reprezintă Ermitajul? Iată o întrebare la care, de regulă, găsești răspuns într-un ghid sau într-un album. La acest nivel, Ermitajul este prezentat ca unul dintre cele mai mari muzee ale lumii, găzduind în interiorul zidurilor sale o comoară de opere de artă și relicve
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
ultima vreme și polițistul evocă un accident relativ recent produs de un tânăr de "20 de ani" care furase mașina tatălui. Știrea-vorbe-puse-în-gură! O altă categorie de știri sunt acelea predominat sportive (Antena 1, ProTv, TvSport) rezultate din cea mai dezastruoasă întrebare posibilă, interzisă în toate cursurile de jurnalism, căci induce răspunsul: "Nu-i așa că...?" De fapt, ziariștii sportivi inventează știri pe bandă rulantă folosindu-se de zvonuri, speculând prostia și orgoliul fotbaliștilor, a antrenorilor și, evident, a președinților de club (căci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
anost se transformă însă în știrea: "Dinamo intenționează să-l cumpere pe Mutu!". După ce tot Dinamo învinge pe Craiova, Claudiu Niculescu e întrebat dacă nu ar fi indicat ca oltenii să folosească... Viagra. Oarecum stânjenit și încercând să scape de întrebare și să urce mai repede în autocar, Niculescu zâmbește forțat și aruncă un "Probabil!" indiferent și cu jumătate de gură. Știrea însă sună cât se poate de dur: "Claudiu Niculescu le recomandă oltenilor Viagra!". Mda! Gherguț de la BEC Mă gândeam
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
curentă în lumea bună ante- și interbelică. Scris în franceză (e limba de cultură, româna folosește doar comunicării triviale) de o tînără cosmopolită și perfect emancipată la cei 24 de ani ai săi (siguranța și voluntarismul ei pun sub semnul întrebării multe teorii feministe), jurnalul Elisabetei Odobescu din 1916-1918, chiar fără a avea permanent sub ochi imaginea bătrînei la fel de puternice la 94 de ani, e esența subtilă și concentrată a Bucureștiului neclintit sub bombardament de zeppeline și a acelei Românii care
Fața și reversul memoriei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12209_a_13534]
-
Georgiana Sârbu Pe Primo Levi tinerii cititori români au avut posibilitatea să-l cunoască mai întâi într-un roman apărut la începutul anului la Editura Polirom - Mai este oare acesta un om? E întrebarea celui care a trecut prin experiența traumatizantă a lagărului de exterminare nazist. Primo Levi, tânăr chimist pe atunci, reușește să supraviețuiască selecțiilor periodice pentru camera de gazare, dar și regimului inuman concretizat în zile în care mâncarea e aproape inexistentă
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
l-ar fi impresionat, făcându-l să arunce peștii pe care voia să-i comercializeze și să o ia la fugă. În lagărul clasic o asemenea urmă de umanitate nu ar fi fost permisă, căci ar fi pus sub semnul întrebării propria supraviețuire. Lagărul vechi continuă să existe, chiar dacă într-o formă mai îndulcită. Aceeași perpetuă luptă cu frigul, cu păduchii și mai ales cu foamea. E o foame de natură psihologică. Rația nouă de mâncare, rezonabilă, nu ajunge niciodată unui
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
Tudorel Urian Incă din primele ceasuri ale revoluției românii au făcut cunoștință, prin intermediul televiziunii, cu figura unui om blazat, cu privirea tenebroasă, veșnic morocănos, dar care avea aerul că se află în posesia răspunsurilor la toate întrebările puse sau nici măcar imaginate. Cu timpul, omul cu figură de bunic burzuluit a cîștigat un fel de respect temător din partea tuturor. Cînd este de față toată lumea i se adresează cu un respectuos "domnule profesor", pe care îl acceptă firesc, deși
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
care l-am încercat și noi, aproape cu un deceniu mai înainte, întorcându-ne din Berlinul fostei R.D.G. și de la Praga. De asemeni, se miră de abundența alimentară, de "munții de carne" și prețurile modice, care-i stârnesc o justificată întrebare: "Va fi perestroika șlui Gorbiț un adevărat început sau o cosmetizare a trecutului?" Până la urmă, el nu poate să nu observe că Moscova e numai o firmă luminoasă, "Rusia cea necuprinsă și profundă e cu totul alta". În descrierea acestei
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
acestea sunt motivele pentru care el n-ar trebui reales. Năstase e o pacoste a societății românești din cu totul alte motive, despre care am scris în ultimii patru ani pînă la sațietate, și mult dincolo de presupusele sale preferințe sexuale.. Întrebarea de bun-simț rămâne, totuși: ce impact pot să aibă astfel de dezvăluiri făcute, de data aceasta, negru pe alb? Va reacționa electoratul? Așa cum spuneam -slabe speranțe. Cam jumătate din țară e prizonierul minciunii pesediste. Ei nu văd, nu aud și
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
nici unei puteri politice, indiferent de țară sau de regim. Noțiunea magică de Cultură se cere prețuită, cel puțin formal. Politicianul ignar, atunci cînd se exprimă public, are grijă să menajeze susceptibilități seculare și nu-și permite să pună sub semnul întrebării utilitatea însăși a culturii. Aceasta și dintr-o rațiune practică: simțind, zilnic, propria sa lipsă de cultură, convins că a ajuns la postul înalt pe care îl deține mai mult din întîmplare, politicianul își caută legitimări: misterioasa noțiune la care
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
șterse, întru privatizare. Este treaba lor și dacă simultan s-a aflat modalitatea ca ele să funcționeze mai departe și să se și descotorosească de iritantele datorii financiare, ba încă fără să i se aducă nimănui mâhnitoare jigniri prin neavenite întrebări, cu atât mai bine. Este dovada că trăim într-o lume a tactului și a gingășiei față de sensibilitatea semenului. Cum arată, în saci bancari, cincisprezece mii de miliarde de lei, în bancnote și în monedă, în câte dube ar trebui
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
țin un discurs similar în aprilie 2005 la comemorarea a 200 de ani de la moartea lui Schiller! Așa că vedeți că nemții ăștia nu încetează să mă persecute. Era oralității R.: Ca să ajungem la literatură, permiteți-mi să încep cu o întrebare naivă pe care i-au pus-o și studenții de la Chișinău lui Dominique Fernandez: există astăzi teme predilecte în proza franceză sau pot fi reduse datele, după cum și Fernandez o spune, la scriitură? M.T.: Nu cred că mai există teme
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
a trîntit un discurs de trei minute din care nu s-a înțeles nimic, iar apoi și-a văzut de drum. Cele două picături de aur R:Dacă tot am vorbit de scriitorii în preajma cărora nu resimțiți confort sufletesc, o întrebare este inevitabilă. Care sunt scriitorii francezi ai secolului XX cu care vă aflați în rezonanță? M.T.:Fără îndoială unul dintre ei este Andrč Gide, iar altul J.P. Sartre. R:În cărțile dumneavoastră de note și exegeze vă referiți adesea la
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
două subiecte. Harta genurilor și a speciilor literare este o primă incursiune în textele clasice de teorie a literaturii, de la Platon, prin Boileau, Brunetičre și Croce, până la Frye, Todorov și Krieger, pe urmele definirii genurilor și a speciilor literare. Clasicele întrebări revin pe parcursul întregului demers. E posibilă studierea literaturii de către științe? Poate teoria literară să fie o cale de acces spre esența literaturii? Concluzia e conținută în nuanțele demonstrației: " Dincolo de inovații și ezitări, teoria genurilor este constant marcată de impactul dintre
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]
-
era prea puțin asociat cu imaginea PNȚCD și aproape nimic din cele peste 8% obținute de acesta în alegerile prezidențiale nu s-a regăsit în scorul CDR (PNȚCD+UFD). Cu Emil Constantinescu lucrurile ar fi stat, cu siguranță, altfel, dar întrebarea care se pune este dacă el ar fi putut aspira la scorul lui Mugur Isărescu sau ar fi suferit un dezastru comparabil cu cel al lui Petre Roman? În privința lui Vadim, a devenit destul de evident astăzi, convingerile acestuia sînt sublime
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
de o logică ce o sărăcește, amenințată continuu de moarte, se cere reabilitată prin deschiderea către orizonturile misterioase, obscure, încă nevizitate, promițătoare de revelații fie și precare, spațiu de indeterminări în care se poate inventa, unde se poate răspunde unor întrebări pe care comoditățile noastre de gândire le lasă în suspensie. Este "nebuloasa" la care se referă romancierul, nestrăină, desigur, de acel mitic pământ virgin ori de tabula rasa visată de dadaiști, repopulată de fantasme prin intervenție onirică suprarealistă. Oricum, realitatea
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
perspectiva sa, faptul aparent insignifiant, derizoriu, poate căpăta o semnificație demnă de reținut. Amintirea amprentelor luate la un serviciu de pașapoarte poate declanșa, ca în capitolul II, o întreagă reflecție asupra "crimei" de care protagonistul s-ar simți vinovat; o întrebare ce vine în minte în secvențele următoare, privind trăirea autentică sau nu a vieții, conduce spre o lume de obiecte depozitare de timp, insinuând sentimentul abandonului și al singurătății - o veche umbrelă uitată într-un dulap, un vapor eșuat în
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
aer neutru-amical, și-a dus mîna la cozoroc. (El, care cu un minut mai înainte avusese de gînd să-mi dea la cap.) O minune. Se pregătea să-mi dea la cap numai așa, ca să se încălzească. Și pentru ca la întrebările lui, omul (eu) să răspundă mai repede, mai vioi. Simțeam că ochește și mă mutam de pe un picior pe altul, schimbînd distanța dintre noi. Întotdeauna ți-e milă de cap. N-are decît să mă pocnească, dar să nu ochească
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
că unele filme sunt doar vehicule pentru staruri), ci și de a da mai multă pregnanță unei crime care s-a aflat în miezul unei dispute legislative privind promovarea unui pachet de legi special pentru infracțiunile comise din ură. La întrebarea " A fost un jaf care a degenerat în crimă sau o crimă din ură?" filmul răspunde "crimă din ură" și anumite fapte dispar din scenariu. Efectul? O revoltă morală - artificial amplificată - a spectatorului care află că nimic nu s-a
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
coerențe. Poate e momentul potrivit unor interogații care depășesc nivelul individual, tratat de aceste două filme: de unde atâtea arme? Care e sursa acestei violențe omniprezente în S.U.A.? Documentarul lui Michael Moore, Cântec pentru masacru șBowling for Columbine (2003)țpune aceste întrebări pornind tot de la cazuri individuale, dar vânând mereu explicații de mari dimensiuni (economice, politice sau sociologice). Dar cazurile lui Moore sunt cu atât mai terifiante cu cât "limita de vârstă" a criminalilor scade: de la cei doi vinovați de amplasarea bombei
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
fetiței în acea localitate. Nu acesta era scopul evenimentului (Heston era acolo pentru a strânge voturi), nici n-a avut loc "imediat după", ci după opt luni. Faptul că în investigația sa - Moore adoptă poziția americanului de rând care pune întrebări de bun-simț - regizorul are ca țintă suplimentară demonizarea unor celebrități îi diminuează impactul. Ca și Cântec pentru masacru, Prin negura războiului a obținut Oscarul pentru cel mai bun documentar (2003). Mult mai puțin flamboaiant decât cel al lui Moore, filmul
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
paranteză fie zis, americanii înșiși nu sînt atît de exclusiviști din moment ce l-au invitat pe Veber la Hollywood ca să regizeze un remake după filmul său Les Fugitifs, ceea ce s-a și întîmplat în 1989 (?!). Jargon sau nu, ne putem pune întrebarea dacă "ciocu' mic" este în cazul de față cea mai potrivită sintagmă, atîta vreme cît ea presupune din partea celui care o rostește o atitudine de arogantă superioritate. Cam așa cum era în Marfa și banii atunci cînd mafiotul interpretat de Răzvan
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]