1,080 matches
-
matern lovit drept în inimă prin uciderea nou-născuților de către omul-Irod, motivul mamelor orfane de propria progenitură sunt evocate și ilustrate o dată, zguduitor, în poezia Vaca (din vițelul mic și pintenog la care, la vârsta senectuții sale, vaca se gândește cu întristare nu mai rămăsese decât pielea gospodărește spânzurată de o cracă sub un tei - plop tremurător în original). Și încă o dată, și mai puternic, în Cântecul cățelei, poezie care beneficiază în limba română de mai multe versiuni, datorate lui George Lesnea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
gândim ce mult a suferit. Suferință a fost fără margini, cum altă nu mai poate fi. A suferit alături de Fiul ei și amândoi S-au jertfit. Unul pe Cruce iar altul pe altarul Durerii. A leșinat de suferință, durere și întristare. Și cu toate câte au suferit încă ne iubesc și ne ajută amândoi, Fiul și Mama. Ei caută să ne bucure, să ne ajute, să ne salveze. Să cugetam în inimile noastre cele împietrite, ce dăm noi în schimb? De
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
dar să și le mai împlinim. Nici nu ne iubim cum ne-a rugat Domnul Iisus. Dorința Lui așa a fost, să ne iubim duhovnicește, apoi a dat porunca, și nici cu porunca nu ne iubim, tot ne dușmănim. Câtă întristare Le aducem când nu facem voia Lor. Cât de mult suferă când facem păcate fel de fel. Oare ce vom răspunde pentru ele în fața Judecătorului cel Drept. Greu, greu va fi răspunsul. Zilnic ar trebui să cugetam la acest răspuns
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
inima. E foarte impresionant și trist ce vezi. Apoi ne oprim la altarul ortodox, că e alăturat de cel catolic. Vezi pe Domnul pe Cruce și Sfântă Maica lângă El iar de cealaltă parte este Sf. Ioan Evanghelistul. Este mare întristare ce poți vedea. Este totul din aur. Am îngenuncheat rugându-ne tainic, am privit stâncă, am atins-o prin acea rozeta de aur special făcută. Am privit cu duioșie și smerenie pe Domnul și Sfântă Mama, parcă i-am îmbrățișat
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
După moartea sa, petrecută pe 2 septembrie 1948, a urmat un alt preot zelos și exuberant, don Egidio Zardini. Operele parohiale, corul și centrul sportiv atrăgeau toată tinerimea locului. Parohia a devenit centrul unic de propulsare a comunității. Dar, spre întristarea enoriașilor și, poate cu un pic de nostalgie din partea multor religioși Slujitori Săraci, Congregația a restituit parohia diecezei la 18 septembrie 1970. Nu a fost o părăsire din cauza dificultăților, ci o alegere coerentă cu spiritul fondatorului care voia ca «în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
precum o ramură dintr-un arbore al suferinței neconsolate. Așadar, îmi înflorește acum din conștiință o copleșitoare compasiune în cunoștiință de cauză pentru tragedia bunului meu camarad. Îmi deschid dimensiunea sufletească într-o avalanșă de lumină menită să spulbere norii întristării depline. Astfel, din mijlocul paradigmei de suferință a prietenului, eu izbuncnesc spre atomul său de conștiință, dorind scoaterea sa din tenebra ne-orientării afective. Preiau rolul unei călăuze a cărei busole indică drumul spre ieșirea din peștera disperării. În mod
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
-se, ajunse în 1708 mitropolit. Atitudinea antiturcă îl duse la caterisire și moarte (1716). Și predicile lui Antim sunt compilații, izvorul principal fiind Ilie Miniat, însă naturaleța frazei, spontaneitatea exordiilor, trecerea firească de la planul material la cel alegoric, familiaritatea, indignările, întristările, mustrările, între-bările retorice sunt personale. Antim e un orator excelent și un stilist desăvârșit, echilibrand cu patos exacta mașinărie a cazaniei. El propune cu îndemînare ascultătorilor speculații teologice și transcendentalități, vorbind de sensul mistic al cuvântului Mariam, despre botezul cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai cu simțire, Cum poate să-mi fie bine?... Oh! amar și vai de mine! Iubirea e "laț" ori "magnit", iar femeia e un canar hrăpitor de inimi. Nota Văcărescului e o anume concizie sentențioasă care subjugă memoria: La o-ntristare Nu-i mângâiere, Amară floare, Nici e putință Ncît cel ce-o are Acel ce pere Să-și roage moarte, Să-ți dea credință, N-ai ce să faci! Trebui să taci! Mult celebrata Într-o grădină, socotită traducere din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de un sălbatec, rudimentar verlainianism: " Căci la o parte uitîndu-se cinevaș, vede întru acea cuprindere de copaci, o bucată de grădină mare, limpede și slobodă la vedere, în feliurimi înfrumusețări de loze, cari pricinuiesc veselie; și întorcîndu-se la ceialantă parte, întristarea și posomorârea trebuie să-l coprinză, căci se află întru o întunecoasă pădure întocmai ca noaptea, cu feliurimi de figuri și șăderi ascunse, și alte lucruri, care toate aduc întristăciuni și gânduri amestecate." Descrierea căderii Rinului prilejuiește și ea un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ia proporții infinite. Scena cu lună e "colosală", mormintele sunt "monstruoase", umila câmpie a Brăilei capătă perspective sahariene. Melancolia e purtată prin pădurile de molifți, salutată de șoimul de pe creste, ori comentată de urletele cîinelui: Scârbit peste măsură Tovarăș de-ntristare, De zgomotul cetății, Un câine, lângă mine, Eu caut în natură Prin urletele sale Un loc făr' de murmură Natura să răscoale, Supus singurătății... În aste locuri vine. Mica Tismană devine palat ossianic, într-o scenerie feudală stil Mrs. Radcliffe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Marile disperări sunt absente și poetul, departe de a ocoli lumea, gustă melancolia la hora duminicală: M-am dus și eu. La vesela serbare Priveam așa pierdut, și-ntîia oară În sufletu-mi simții cum se strecoară Fiorul tău de dulce întristare. Într-un fel, Iosif contribuia astfel, pe urmele lui N. Beldiceanu, la poezia plictisului, plăcută simboliștilor. El cânta iarmaroacele, caterinca și lăsa să i se surprindă accente din Verlaine (din care tradusese): Când mă gândesc la viața-mi din trecut
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
gândul și-o dă singurătatea Să pun odată mâna pe sufletul naturei... Singurătatea, excelentă compunere, reia motivul lui Eminescu prin imaginea originală a seminaristului în îndoială: Mă simt atât de singur și-atît mă simt de trist În mijlocul odăiei bolnave de-ntristare Încât mă văd în chipul de pal seminarist Ce-nchis în niște ziduri de negre seminare Își caută zadarnic în inima-i pe Christ. Durerea mă-nfășoară mai strâns ca un vestmânt Țesut dintr-o povară de grea singurătate, În vreme ce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Gândiri, imagini... Vede ochiul, se sapă lucru-n amintire, Iar anii trec. Se schimbă multe, la multe iar le pierzi de știre. Crezi c-ai uitat... E zi de toamnă. O ploaie tristă bate-n geamuri, Ești trist de toată întristarea din cer, din miriști, de pe ramuri... Cum ritmic picură din strașini și moare focul în cămin, Ca niște șiruri lungi de umbre, lin, amintirile revin, Ți se perindă-ncet prin minte comoara vremilor apuse, Șiragul lacrimilor scumpe și-al fericirilor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dat omului de către Dumnezeu și deșteaptă în noi tresărirea din urmă: scopul final al omului e învierea. Iată de ce bunul creștin făptuiește pe pământ binele și primește cu bucurie pătimirea pentru a câștiga liniștea eternă, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin... Gândul la moarte trezește în om virtuți: uitarea de sine și iubirea aproapelui. Ruga, fapta, pătimirea, lupta, iubirea au fost sabia legionarului pentru a câștiga lumina feței lui Dumnezeu. Astăzi se urmărește ca civilizația creștină să dispară de pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
simt tot mai aproape În nopțile de trudă Prin hățișul zilei, Cea de lacrimi udă. Sărut țărâna sfântă, Fruntea voastră lină Ca o diademă, Arde de lumină. Obosit de toate, Câte-au fost să fie, Aștept săvârșirea Ceasului ce-nvie. Întristarea piară Plânsul din răscruce Legene frăția Și vecia dulce. (autorul, vol. Cine, pag. 66) Sub steagul Legiunii, morții noștri au apărat toate comorile Neamului, materiale și spirituale, au apărat credința în Hristos. Lupta aprigă s-a dat între a fi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
cu spatele întors către ea, trecând, spre asfițit o revărsare de ape” * “Vitoria simțea adiera rece dinspre munte. Șuvițele castanii din jurul frunții I se zbătură” * “C-un ștergar acoperi masa și se feri la o parte, cu fața umbrită de întristare, cu umărul rezemat de horn. Vitoria își trase broboada peste gură și rămase dreaptă pe scăunașul său, cu brațele încrucișate pe sâni, prvind fără să vadă frământarea de-afară a stihiilor” * “Toți o întreabă de omul ei. Ea trebuie să
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
-ntorc și-l ascultă.) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat și am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!... Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituțional! Pristanda: Curat constituțional! Muzica! Muzica! (Muzica atacă marșul cu mult brio. Urale tunătoare. Grupurile se mișcă. Toată lumea se sărută, gravitând în jurul lui Cațavencu și lui Dandanache, care se strâng în
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ceea ce și eu am gîndit sau gîndesc. Rolul lui variază între aluzie și decret. Azi, potrivit cu starea mea e versul lui Charles Guérin din poemul dedicat lui Francis Jammes: „Où nous avons pleuré d’autres hommes riront”. * Timpul trece cu întristări. Una cu alta: o mare risipă. Trebuie să fac eforturi pentru a gîndi pozitiv despre lume și viață. Depresia aruncă o necruțătoare lumină asupra trecutului. Erorile, nu puține, îmi apar din ce în ce mai evidente. Din păcate, prizonier al inexorabilului, nu mai pot
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
i-a replicat el. Am tăcut, considerînd că-i posibil ca amîndoi să aibă dreptate. *Ce notăm în „jurnal”? Firește, „viața” și mai puțin lecturile, pe care le valorificăm și altminteri: cronici, recenzii, articole. Eu îmi înregistrez șocurile, temerile, coșmarurile, întristările, enervările (și, foarte rar, bucuriile). Iată, azi simt nevoia să notez aci nu că am citit Desenul din covor de Nicolae Manolescu, ci faptul că azi noapte m-am trezit speriat de un vis - puțin spus! - ciudat. Mergeam la mătușa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a Încredințat lui Geo Nichita misiunea de a scrie un istoric al școlii, pe baza documentelor puse la dispoziție cu generozitate de profesorul de la Buftea. Sărbătorirea a tot fost amânată, până s-a argumentat că data e... depășită. Motiv de Întristare pentru Virgil Tempeanu, atât de legat de Fălticenii tinerețelor sale. Poet și epigramist, Geo Nichita a publicat unele creații ale sale În reviste literare, dar prea puține pentru a rămâne un nume consacrat În posteritate. 510 Realizat În toate cele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Începe lumea specific umană. Pentru ideea că tragedia greacă veche nu a murit, nu mă refer la O’Neill, ci la spectacolul de circ. E o tragedie Însă, aici e dificultatea, cu prea puțin catharsis, care Îți lasă, astfel, o Întristare amestecată cu frică. Profit, mult stimate Domnule Norman Manea, să vă urez bun venit din, cu siguranță, bogata Dumneavoastră călătorie. Soția mea a fost plăcut impresionată de dedicație și vă rog, la rându-mi, să prezentați onoratei Doamne Manea omagiul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și efectele aplatizante ale bombardamentului mediatic nu erau decât câteva dintre temele, deloc Încurajante, care ne preocupau, fie și Într-o atât de plăcută regăsire, a cărei ambianță și gastronomie ar fi trebuit să fie suficiente pentru a evita orice Întristare. Imre rămânea senin și cordial Însă, Într-un admirabil și amuzat armistițiu cu sine și cu lumea. * La o săptămână după afectuoasa Întâlnire, am avut prilejul, tot la Berlin, să discut despre Imre Kertész cu o amică newyorkeză, bursieră și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Mântuitorul însă îi cunoștea slăbiciunea. El era robul bogăției sale, de ea inima lui era lipită. Ii atinge coarda sentimentelor atunci când îi cere să-și vândă averile și să le împartă la săraci; și-a plecat privirea și plin de întristare s-a dus din fața Domnului. Când i se cere jertfă, renunță la viața veșnică. Cât de mare este afluența celor ce vor să devină azi legionari! își motivează această dorință pe faptul că n-au lovit în legionari, ca nu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
distinge G. Călinescu), acea „veselie de zei” (pe care o invocă Vladimir Streinu), „tonul și viziunea umoristică” (la care se referă George Munteanu) nu reușesc întotdeauna să acopere, aurind, înăbușind, transfigurând, temperând, manifestările și vocile răului din operă, acea „uricioasă întristare” ce se degajă uneori din ea. Dominanta jovialității este dublată, concurată, contracarată în opera, mai complexă decât se crede de obicei, a lui C. de o linie a cruzimii, care trece, practic, prin toate scrierile sale, mari și mici, majore
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
port, ca carea socoteala întreagă vreo mângâiere a afla să nu-i poată, ales că bine cunosc că nici trupul mieu de stomahul tău a să mistui, nici cornul mieu de gâtlejul tău a să înghiți poate. Așijderea, nici vreo întristare noaă, precum sufletului mi-i fi dat, să ți să pară, de vreme ce din tinerețe și așeși din copilărie cu furtuna a mă giuca și în tot chipul a mă lupta obiciuit și deprins sint, atâta cât nici ea din urgiile
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]