1,698 matches
-
toată această traiectorie poetică drept o cădere, fără sfârșit a zborului, care, pe parcurs, se transformă în tăcere. O interiorizare a exteriorului, sau o formă de cenzură a emoției, o interiorizare a ei sau chiar o intelectualizare, însă una diferită, întrucâtva, de ceea ce înțeleg, în unanimitate, moderniștii, prin aceasta. Intelectualizarea nu este, neapărat, de data aceasta, cunoaștere de tip raționalist, ci cunoaștere de tip vitalist, chiar experimentalist, conferită de maturitatea vârstei. Iar cunoașterea devine "recunoaștere, în măsura în care se apropie nu de un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
E foarte probabil ca titlul plachetei din 1964 să fi urmărit inițial (la sugestia poate a editurii) să indice "identificarea eului poetic cu destinul colectiv", cum apreciază prefațatorul de astăzi. După douazeci și cinci de ani, el capătă un înțeles întrucâtva diferit: persoana întâi plural o simțim, citind volumul, ca fiind aceea a poeților tineri, din deceniul șapte, cu biografia, cu imaginile, cu scriitura lor, în atâtea privințe, asemănătoare. Diferențierea literaturii care abia începuse, plătea încă prețul unor locuri comune, care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
face în termeni inediți, insoliți, în formulări neașteptate, în imagini și reprezentări ce învederează actualizarea în conștiința proprie a unora dintre experiențele de cunoaștere ale umanității. Manipulează surpriza, cultivă paradoxul. Uneori, vorbește aluziv, parabolic ori sentențios, într-un fel analog întrucâtva celui propriu poeziei sapiențiale din antichitatea oriental" (Dumitru Micu, art. cit., p. 54). 147Luiza Bratu, op. cit., p. 133. 148Alexandru Cistelecan, Stea de pradă de Ana Blandiana, în "Familia", nr. 2, 1986, p. 2. 149Luiza Bratu, op. cit., p. 134. 150Luiza Bratu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
secolului al XIX-lea perioadă istorică identificată și consacrată îndeobște ca aparținând emergenței și construcției naționale s-a încadrat, am putea spune, în regula epocii, dominată de acel suflu înnoitor post-regulamentar, când societatea românească în ansamblul ei și-a deschis întrucâtva porțile spre occident și când nu doar schimbul de mărfuri, ci și (mai ales) cel de idei începuse a stăpâni mințile întreprinzătorilor. Unui domn ca Mihail Sturdza, care, la 1842, era apoteozat de Adunarea Obștească a țării ca fiind "binefăcător
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
cliros și peste care mădularii Epitropiei și toată adunarea au adăogit câte o piatră, cu încredere că acest așezământ de industrie este o nouă dovadă a îngrijirii ocârmuirii pentru fericirea patriei"26. Demn de remarcat este faptul că o solemnitate întrucâtva asemănătoare ca motivație, dar cu un fast și o participare mult superioare, incluzând chiar prezența domnitorului și a altor înalți demnitari ai statului, avea să se consume peste exact un deceniu, sub noul voievod moldovean Grigore Al. Ghica, cu prilejul
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
repezi ce face către civilizație, rușinați de a sta la porțile Europei, streini de progresurile artelor, științelor și ale industriei..."8. Slujind cu credință, energie, pricepere și devoțiune un astfel de generos obiectiv, vreme de două decenii până atunci, este întrucâtva de neînțeles neincluderea inginerului montanist, hidrotehnician și constructor în cercul colaboratorilor tehnici apropiați domnitorului Cuza, cunoscute fiind preferințele acestuia din urmă pentru atragerea moldovenilor (nativi sau naturalizați) în grupul propriilor sfetnici. O posibilă explicație ar fi dincolo de eventualele speculații în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
necunoscut și care trebuie decodat la reconstituirea și descifrarea lui în totalitate înseamnă, de fapt, a parcurge drumul de la "textul cifrat" (oferta de lectură propusă de scriitură) până la "textul descifrat" (textul scris în ansamblul său). Relația scriitură/lectură ar fi întrucâtva paradoxală: lectura se întâlnește cu scriitura în procesualitatea lor (atunci când cititorul încearcă să depășească dificultățile înțelegerii, ale diverselor lacune sau ale interiorizării codului propus) dar, în momentul în care s-au depășit dilemele, scriitura se transformă într-un text (în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
primului bruion se regăsesc în varianta finală, precum incidentul legat de carafa cu apă sau experiența cu oglinda. Faptul că medicul însuși nu știe dacă pacientul tratat de el și bântuit de inamicul invizibil este sau nu bolnav psihic salvează, întrucâtva, deznodământul redactat în cheie pozitivistă și perceput, evident, ca insuficient dezvoltat sau precar la nivelul tensiunii estetice de către autor însuși, care procedează la o revizuire radicală a proiectului nuvelei. A doua versiune, din 1887, cea pe care o voi analiza
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
umbrele nocturne și crede că privirea îi deslușește contururile înspăimântătoare ale unei fantome: Stafia se apropia de pat, întinse mâinile, postelnicul se credea perdut. El simte mișcările mînicii ei...". Din păcate, alternanța timpurilor verbale (imperfect vs. prezent) derutează, efect contracarat, întrucâtva, de organizarea paratactică a frazei: "Mâna stafiii rădică plapoma după capul postelnicului; atinge fața lui; o răsfață; postelnicul nu mai sufla...". (Anti)climaxul nu întârzie: Stafia se așeză pe pat lângă dânsul, postelnicul scoase un gemet. Un fulger aruncă lumină
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al trecutului, iar mult-trâmbițatul "proces al comunismului" a semănat dezbinare și valuri mari de ură. Unii "dizidenți", ori criticii de altădată, au fost asimilați de noile "industrii ale comunicării", ocupând posturi îndestulătoare în "economia de piață". Prăbușirile sufletești sunt strunite întrucâtva prin speranța creștină, care trebuie să lupte cu forțe care o subminează intern și extern. Enciclopediile virtuale poliglote menționează structurile colegiale și conciliare bazate pe speranța în rituri și ceremonii stabile. Până în Evul Mediu târziu, catolicii și ortodocșii au împărtășit
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fixația obsesivă, focalizarea oarbă a privirii golite de afect și cogniție. Munch este un caz interesant și prin aceea că el se află la confluența mai multor tendințe, este asimilat naturalismului prin elementele unei autobiografii psihologizate și printr-o încadrare întrucâtva realistă a tablourilor sale, este socotit simbolist de către Rapetti, apare uneori ca reprezentant al expresionismului, deși, spre exemplu, Dietmar Elger 25 nu-l include printre expresioniști, ci printre pictorii care au exercitat o influență în acest sens alături de Van Gogh
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de factură folclorică. Ca și în Orientala sau Trufie patriciană, semnătura princiară și marca unei alterități înnobilate de distanță, fie istorică, fie geografică, poate fi localizată la nivelul decorațiunilor care-i împodobesc pieptarul rochiei. Orientala, cât și Prințesa bizantină sunt întrucâtva ipostaze ale vechiului motiv al prințesei îndepărtate, la princesse lontaine din poezia trubadurilor provensali, motiv preluat ulterior în poezia romantică și simbolistă, dar adaptat revivalului neobizantin anunțat încă de la finele secolului XIX. Spre deosebire de Kimon Loghi, Michel Simonidy se apropie de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aceste figuri feminoide, larvare, turgescente nu avem deplina realizare a unei feminități devoratoare înscrisă în bestiarul decadent și că, în contextul simbolist al ipostazierii geniului, ele nu marchează o insurgență malefică, ci dimpotrivă, semnifică domeniul fertil al imaginației creatoare conotată întrucâtva voluptuos. Chiar dacă subliniază clivajul, opoziția, între spiritual și instinctual, între masculin și feminin, așa cum apar în ecuația decadentă cu resorturile violent contrastive de rezultantă estetică, Paciurea face un pas în afara esteticii simbolisto-decadente când transferă distincția de gen(der) unui fenomen
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
probabil sânul. La marginea de jos a tabloului, decupat de rama acestuia, se află un cap de bărbat, pe care se sprijină un fel de tirs, sceptru pe care femeile lui Khnopff îl utilizează adesea pentru a sublinia statutul lor întrucâtva sacerdotal. O serie de detalii sunt diseminate și în acest tablou, precum o coloană cu capitel ionic, care în regia cameristicii pictorului belgian conferă locului recuzita hieratică a unui templu. Capul decupat de marginea tabloului vehiculează tema specific decadentă a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și să-și desprindă cu totul personalitatea din haosul tinereții, Luchian trebuia să-și piardă întâi toată averea, trebuia să ajungă ca un pachet de tutun să i se pară scump"448. Luchian ia parte la mișcarea secesionistă încurajată și întrucâtva stipendiată de controversatul Al. Bogdan-Pitești, critic amator, extrem de speculativ și bine informat, jucând rolul de Mecena pentru generația de artiști ai sfârșitului de secol. Cercul acestuia cuprinde nu doar boema colorată a epocii, dar aproape tot ceea ce avea epoca mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în toată pictura cu "țigănci" a Ceciliei Cuțescu-Storck. "În trăsăturile chipului, ca și în atitudinile corpului, artista nu se oprește la accidental și efemer. Deslușim aici o severitate, dar și un sentiment de liniște solemnă și înălțare sufletească, o puritate întrucâtva primitivă a sentimentelor. Adesea sumar costumate, personajele evoluează în cadrul unui peisaj cu influențe din miniaturile orientale, cu motive văzute în plan apropiat, pictate în largi pete de culoare. Pictate sub elegante arabescuri de frunze, siluetele par desprinse uneori de pe templele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
doar rezultatul final al oricărei ficțiuni glorios-eroice, ci și obiectul pe care tânăra fată îl ține în poala sa, precum capul unui iubit. Expresia fetei este tulburătoare, păstrând în ambiguitatea ei o frontieră fragilă între voluptate și suferință. Corporalizează ea întrucâtva enigma morții, reprezintă ea o altă figură, decadentă, a deșertăciunii, cu a cărei filozofie ne familiarizează toate acele amare memento mori din Ecleziastul? Regăsim acest topos al melancoliei în "nocturnele" lui Georges de La Tour, ca o simbioză dintre tema "vanității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
frumoase, dar total lipsite de interes față de căsătorie. Deoarece au jurat credință Domnului și-au respins pretendenții, au fost pe nedrept persecutate, torturate și în cele din urmă martirizate (de obicei decapitate). Deși culoarea părului sau a ochilor poate varia întrucâtva, fecioa-rele-martir au în comun nenumărate alte trăsături, cum ar fi "frumusețea curtenească", părul lung, blond sau auriu și o coroană pe cap116. În reprezentarea iconică a acestor fecioare există elemente comune cu imaginea Fecioarei Maria. După cum arată Kim Philips, deși
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
caracter magic, fiind „o calitate a unor substanțe, de obicei alimentare, cărora li se adaugă pe lângă alte calități. Ea poate fi Însă crescută sau diminuată prin intervenția magicianului, sau trecută la alte ființe - uneori chiar de alt rang ontologic - având Întrucâtva și rol de substanță”. Scăpăratul și bubuitul norilor ce se datoarează biciului de foc și plesnitului Sfântului Ilie sunt purtătoare de semnificații magice. Biciuiți și izbiți, norii se sparg și revarsă apa din ei; descotorosiți de apă și spirite, se
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
film și îl arăt celor care apar în el, barometrul echilibrului, al unui soi de echidistanță a poziției mele, este nemulțumirea cât mai multor participanți. Dacă majoritatea celor intervievați situați pe baricade diferite se simt nedreptățiți, știu că am reușit întrucâtva. Marian Voicu (n. 1968, Buzău) Realizator de emisiuni tv și radio A absolvit Facultatea de TCM (1993) și Facultatea de Științe Economice (1998). Bursier al statului francez, CIFAP (Centrul Internațional pentru Formarea Profesioniștilor în Audiovizual), Paris (2000). Lucrează în presă
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Orașul avea aspectul unui oraș complectamente pustiu de lumea civilă”. Din această frază am tras concluzia că morții de pe străzi evocați de Bontaș, nu erau civili. Trăgând o linie, noul primar al urbei a scris: „...iată în linii modeste tabloul întrucâtva exact (subl.ns.) al orașului la 26 august 1944”. d. „Polițiștii au fost înarmați cu bețe și banderole” După prezentarea situației de la începutul mandatului, Bontaș i-a informat pe superiorii săi și despre unele măsuri pe care le-a luat
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
au conservat o oarecare ardoare meta-națională în ideea europeană, iar bătrîna social-democrație și-a păstrat încă imunologia dinainte de război cu privire la bolșevism, iar apoi la stalinism. Creștin-democrația se ivește în germene în Germania și Italia, pe rămășițele nazismului și fascismului, regăsind întrucîtva spiritul transnațional al Creștinătății europene. Acest dublu suflu ideologic și politic este prea slab pentru a crea o mișcare europeană populară, însă suficient de puternic pentru a le furniza ciment cîtorva econocrați și tehnocrați care vor deveni artizanii unei comunități
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cu atribuții executive semnificative, sistemul de partide a fost influențat în permanență de o personalizare excesivă, ideologia având relevanță doar la nivel declarativ, dar fără a fi reflectată în acțiunile politice ale partidelor. Deși alegerile din 2008 păreau să așeze întrucâtva sistemul de partide într-o logică ideologică, ultimele evoluții în materie de alianțe au complicat din nou orice tentativă de analiză. Cu toate acestea, capitolul pe care vi-l propun pentru acest volum reprezintă o încercare de a realiza în
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Acestea sunt considerate ca făcând parte din familia "partidelor de apărare a periferiei". Această etichetare integrează "partidele autonomiste" (Seiler 1993; 1994; 2003), "partidele etnice" (Gunther și Diamond, 2001; 2003), "partidele regionaliste" (De Winter și Türsan 1998; Delwit 2005), și echivalează întrucâtva cu aceea de "partide non-naționale" (Pilet et al., 2009). În taxonomia partidelor politice elaborată de Seiler pe baza hărții conceptuale bidimensionale a lui Lipset și Rokkan, partidele versantului "periferic" sunt denumite "autonomiste" (Seiler 1993; 1994; 2003). În concepția autorului, obiectivul
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
care însumează cel puțin 0,3% din populația țării (UDMR, PCM, FDGR, PRPE, AUR, UUR, UDUR, UDTTMR) evidențiază existența a două scene politice distincte. Prima aparține politicienilor minorităților din Transilvania iar a doua, omologilor din celelalte regiuni. Această observație apropie întrucâtva cazul transilvan de cazurile belgian, canadian, elvețian, britanic, spaniol, italian etc. De altfel, așa cum am arătat în cuprinsul capitolului, Transilvania și țările occidentale în care fenomenul denaționalizării sistemelor partizane este evident prezintă grade de fragmentare etnolingvistică similare. Pornind de la aceste
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]