1,754 matches
-
a nu deranja, ca să zicem așa, reforma ortografică, noi propunem o discutare specială, separată, a scrierii poeziei. Observăm că în ultimul timp poezia și-a creat, deja, "alfabetul" ei, așezarea ei în vers, accentele ei etc. Acest experimentalism contemporan este, întrucâtva, ecoul tendinței din epoca lui Eminescu de a se separa scrisul poeziei de celelalte scrisuri. În rest, acum sau mai târziu - dar cât de târziu? - dar cu prețul a cât dispreț din partea nepoților noștri? - restituendum necesse est. N. Georgescu 1
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
desăvârșea în Polonia) și cu Dimitrie Cantemir, și terminând cu tinerii intelectuali ai zilelor noastre vedem că un număr impresionant de români talentați și instruiți s-au realizat profesional în afara țării. Metaforic vorbind, imaginea intelectualului român în continue „peregrinări” amintește întrucâtva de celebra imagine a „evreului rătăcitor” (așa cum l-a văzut de pildă Gustave Doré, în 1856). Parcă am avea și noi un „intelectual rătăcitor”, blestemat să-și împlinească menirea doar departe de propriile rădăcini. În timp ce în alte țări cultura înflorea
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
interpretă: Kiss Agota. Una din repetiții a avut loc în Studioul 6 din clădirea Radioului maghiar, un edificiu de patrimoniu căruia i s-a adăugat în ultimii ani și o construcție modernă. Studioul respectiv mi s-a părut că aduce întrucâtva cu Studioul T 8, „Alfred Alessandrescu”, al Societății Române de Radiodifuziune. Concertul a fost transmis în direct de MR3-Bartók Rádió, fiecare compozitor si lucrarea respectivă fiind prezentate pe scenă de crainicul Radioului maghiar. Cred că modelul acesta de desfășurare a
Muzic? contemporan? la Budapesta by Sorin LERESCU () [Corola-journal/Journalistic/84240_a_85565]
-
respingător și un marțian plăpînd, între negrul care are coadă, așa cum susțineau primii exploratori europeni ajunși în Africa, și multvînatul Yeti, omul zăpezilor, între un sciapod și, să zicem, o sirenă? Nici una, în afară de faptul că toate aceste creaturi stranii și întrucîtva extravagante sînt rodul imaginației omenești. Răspunsul, în variantă detaliată, ia forma unui studiu savant-seducător, de peste 250 de pagini, în care Lucian Boia, inițiatorul istoriei imaginarului, analizează, meticulos și subtil, chipurile sub care ni s-a înfățișat, de-a lungul istoriei
Chipurile omului diferit by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13082_a_14407]
-
de persoane în urma inundațiilor din 1970 și a seismului din 4 martie 1977. Activitatea voluntarilor locali Filiala locală Timiș a Societății Naționale de Cruce Roșie s-a situat de-a lungul timpului printre cele mai active din țară, un lucru întrucâtva firesc dacă ținem seama de caracteristicile geografice ale unității administrativ-teritoriale pe raza căruia funcționează (amplasare, suprafață, populație). Acțiunile formațiunii din strada Eneas nr. 14A s-au concretizat atât în participări la toate exercițiile desfășurate de Inspectoratul de Protecție Civilă, cât
Agenda2003-28-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281238_a_282567]
-
numi răsturnarea complexelor. Proaspăt aclimatizați, ei nu-și însușiseră sănătosul scepticism național... Dar cât de lungă e lista? îl mai cuprinde pe Vasile Alecsandri cu străbunic botezat, pe Bogdan Petriceicu Hasdeu, cu mamă evreică, pe Vasile Conta, "de națiune armeană", întrucâtva mai îndepărtați decât noi ceștilalți de vâna originară daco-latină. Și mulți, mulți alții, precum Cantacuzinul general Zizin, acesta născut la Paris - culpă în care am căzut și noi, de care ne-a mântuit un moștenit raționalism. prin excelenta mijlocire a
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
cărții - dat fiind că "trauma se transmite", la fel ca pojarul sau ca ciuma. Cât de afectate vor fi generațiile care vin de cele peste patru decenii de opresiune feroce, deși se raportează la ceva ce n-au trăit nemijlocit? Întrucâtva previzibil, demersul lui Ilany Kogan ne spune foarte multe și despre noi, supraviețuitorii cei mulți ai lagărului comunist. Ilany Kogan, Strigătul copiilor muți. Psihanaliză și holocaust: O perspectivă asupra celei de a doua generații a Holocaustului, trad. Daniela Popa, col
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
școala, simulare a societății de mai târziu, nu le arată bunăvoință. Copilul Păunii Văduvei ia premiul întâi doar până când tatăl, doar aparent absent, al unui copil cu care nu se poate compara intervine hotărâtor. Funcționează, așadar, la Caragiale un determinism întrucâtva facil. Copiii sunt marionetele părinților lor, paravane pentru înfruntările lor și le vor copia, la vârsta îmburghezirii, purtările întocmai. De-asta nici nu-l interesează, ca indivizi care n-au cum să devină altceva decât ce-a fost sădit în
Caragiale și copiii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4588_a_5913]
-
ținută care a fost interbelicul. Strict contemporan cu noi prin vivacitatea investigației și acuitatea opiniei, autorul în chestiune e concomitent un "ultim mohican" al menționatei perioade trecute în legendă. De unde și factura participării d-sale la "cronica zilei", imediată și întrucîtva aristocratică, angajată și plutitoare în contemplație. Trecute prin alambicurile imaginarului, aserțiunile, îndeobște reactive, se transformă în fantasme acide, fulgurante personaje ale unui real imaginativ. "Se formau, în mare grabă, tot atunci, legiuni de tineri politologi, școliți - contribuția bătrînilor a rămas
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
locuri comune, reflecții și citate din imensa zestre antică, biblică și patristică, dar un eclectic ce încerca să gândească și pe cont propriu - uneori foarte temerar chiar, cum o demonstrează comentatorul contemporan -, Gerardus din Veneția și din Cenad iese acum, întrucâtva, din negurile unui început de istorie medievală și din penumbra unor pagini latine devenind, iată, într-o schiță de portret a cărei nevoie o simțeam, un personaj cultural cu valoare exemplară pentru vremea sa și pentru colțul de lume de
Agenda2005-37-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284188_a_285517]
-
pentru ca între 1970-1980 să fie de-abia pe locul 15, iar în 2003 - pe locul 61. În același timp, influența hispanică a făcut ca numele Maria să urce de pe locul 61 (în 1920) pe locul 40, în 2003. Situația este întrucâtva asemănătoare în Marea Britanie, unde la începutul secolului XX numele Mary era pe primul loc, după care a decăzut treptat. România se înscrie în aceste tendințe generale, părinții din ziua de azi preferând nume „moderne” celor tradiționale. C. C. Scurtă călătorie în
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
Lucian Raicu e evocat tot mai rar. Veniți de curând spre literatură, intrați de curând în biblioteci, tinerii nu-l aud și n-au cum să afle ce pierd. Totuși, în primii doi, trei ani după 1990 când, potolindu-se întrucâtva vâlvătaia postrevoluționară, literatura a fost redescoperită și au început totodată să se producă redistribuiri pe scara de valori, Lucian Raicu, aflat dinainte foarte sus, a mai urcat. Atunci, Radu Petrescu își consolida poziția pe care îl aduseseră în sfârșit optzeciștii
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
subiecte metafizice), dar și cu unele mai "populare" (care căutate cum sunt, devin de asemeni livrești), precum istoria inventării jocului Monopoly în 1935 - și ce va fi însemnând asta din punctul de vedere al autorului. Referințele din urmă par menite întrucâtva să rotunjească o idee despre aria largă a fenomenelor contorizate. Documentarea în ansamblu a acestei cărți (în care se scrie - deloc rău - și despre narcisism) trădează, pe de altă parte, nedezmințit și naiv, un anume narcisism caracteristic multora dintre autorii
O carte bună, În pofida autorului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16662_a_17987]
-
cum numele văii Iserului/ surprinzîndu-te la intrarea în Delfi" (Elegia italica). Așadar adorația divinului în lume devine tot mai mult senzorială, aidoma celebrelor viziuni ale Sfintei Tereza de Avila. Misticismul poetului cade în materia vizionara vîscoasa, devenind plastic, tangibil. Făcînd întrucîtva - să recunoaștem - figură de eretic, Adrian Popescu evoluează frecvent în lumina întunecată, debordanta de humus expresiv, a acelor "zei chtonieni", a căror supremație o acceptă treptat, în defavoarea "zeilor uranieni", solari: Așezat în bancă plină de scrijelituri/ mă-ntreb: ăeu cărora
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
pe noi la vremea aceea. Priveam cu superioară ironie încercările (uneori, foarte serioase) ale lui G.C. Nicolescu, Al. Dima sau Al. Piru de a reîmparți zonele de influență în timp ale curentelor și școlilor literare ori ale scriitorilor înșiși. Era întrucîtva firesc că, după 1989, să se fi redeșteptat interesul pentru studiul istoric al literaturii. Fie și numai din cauza nevoii de a corecta istoria oficială comunistă. În plus, anumite schimbări interne făceau inevitabilă reflecția critică asupra cursului literaturii noastre. Doar întîrzierea
Spre o nouă istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18033_a_19358]
-
Simona Vasilache Cunosc, întrucîtva, povestea acestui roman, Fuga, pe care Silvia Cinca l-a publicat la Editura Eminescu. E, în mai multe feluri, o recuperare. Recuperarea românească a unei cărți apărute peste ocean, recuperarea unor porțiuni de viață care nu mai fuseseră puse împreună
Drumul american by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8125_a_9450]
-
o resimțea de a crea o atmosferă spirituală dominată de prestanța sa. Pentru copilul care eram emoția a fost intensă și stăruitoare. A întărit-o, ulterior, și mai mult întâlnirea cu prezența fizică a personajului. Aici intervine însă o situație întrucâtva bizară deoarece nu am fost, fie și numai ocazional, elevul profesorului Lovinescu și nici nu am avut vreodată prilejul să-l aud vorbind sau să mă adresez lui. De aceea, "prezența lui fizică" implică o notă cu totul aparte, care
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
a dovedit extrem de durabilă, dar la un nivel mai concret al intrigii, vechile lumi ficționale au devenit în cursul istoriei obiectul unor critici adesea violente, care au dus la refacerea totală a antropologiei sociale propuse de roman." Cealaltă latură, imanentistă întrucâtva, a terminologiei binare induse de Toma Pavel, are parte de o decriptare și mai limpede: "Metoda de reprezentare adoptată de diversele epoci și de diversele genuri depinde în același timp de antropologia fundamentală a romanului și de ponderea pe care
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]
-
Justiției este, cu certitudine, cel mai bine plasat pentru a lua decizii curajoase într-un domeniu guvernat de cele mai furtunoase pasiuni politice", scrie DW. În schimb, autorul articolului, atrage atenția că "Victor Ponta riscă, e adevărat, să-i dezamăgească întrucâtva pe unii dintre simpatizanții cei mai pasionați ai USL, dar el pare să fie perfect conștient de acest lucru". Deși comentariul pledează pentru o înțelegere între taberele politice pentru numirea unor procurori-șef, DW, același care vara trecută îl apăra
DW: Conduita lui Băsescu este dizgrațioasă și se apropie asimptotic de borna ne-constituţionalităţii by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38485_a_39810]
-
stranie. Este, de fapt, deosebirea dintre tihna anilor de răsfăț vrednică, peste timp, de ultima milă și o anume precocitate necontrolată a corpului foarte tînăr care-și consumă vîrstele în avans. Despre amestecul lor, al bucuriei lipsite de răspundere, dar întrucîtva condamnabile și al transferurilor de energie printr-o comunicare cu ceilalți aproape mediumnică scrie Sonia Larian în Bietele corpuri. Cartea, republicată de curînd la editura Polirom, apărea într-o primă ediție imediat după jumătatea anilor �80, într-o perioadă "experimentală
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
atenției asupra a tot ceea ce a fost în relație cu nazismul, cu Vichy, sau astăzi cu ideile perverse din unele grupuscule de extremă dreaptă”. Dar dacă în țările Apusului, care n-au cunoscut jugul comunist, o astfel de “asimetrie” este întrucîtva explicabilă, ce acuză ar putea invoca autohtonii “democrați” postdecembriști, care depun eforturi remarcabile pentru a ne înăbuși memoria, pentru a ne spăla creierul? Ei profită cu impudoare de o anume diferență între nazism și comunism. Și anume de faptul că
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
fi vrut a fi un roman epistolar, ce urma să conțină scrisorile unei fetițe, Tina, care-și ține la curent mama cu noutățile vieții de acasă. Din mers, proiectul acesta ușor tezist a fost abandonat, preferându-i-se actuala formă, întrucâtva mai deschisă. Paginile capătă, astfel, o nuanță reflexivă, sunt mai puțin interesate de mesaj. Rezultă un fel de jurnal amorf în care preadolescenta notează scene din singurătatea colectivă pe care sunt nevoiți s-o traverseze ea și frații ei (și
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
Nu eu exagerez, ci, eventual, colonelul Indrei Ion din conducerea Securității Județene Timiș, colonelul Achim Victor, din partea Direcției I și lt. colonelul Pele Petre, șeful Serviciului I/ A. Data: 19 ianuarie 1989. Acum aproape două decenii. Lucrurile se pot lămuri întrucâtva dacă avem în vedere ce s-a întâmplat, într-o altă împrejurare. Securitatea a înregistrat o convorbire pe care am avut-o cu Livius Ciocârlie, foarte probabil în casă la mine, la București. Data înregistrării: 25 martie. Anul lipsește. Este
Scriitorii și Securitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/7748_a_9073]
-
scriitură a eului"). Dacă primul capitol reia concluziile mai sus amintitului volum despre modernitatea vieneză și crizele identității (autorul prelungind, deja, acești doi termeni printr-un al treilea, jurnalul intim), următorul capitol preia această expunere de principii într-un mod întrucâtva neașteptat (dar, precum se va vedea, în acord cu tonul și cu anecdotica volumului), introducând cititorul într-o teorie a reticențelor față de jurnal: Goethe, Kafka, Deleuze, Barthes, Genette - sunt doar câteva nume dintre cele care nu creditează prea mult - ori
Speciile jurnalului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14714_a_16039]
-
era ros de ambiția unei cazuistici distincte. De aici suflul epopeic al multora din stihurile sale, substratul lor exponențial, similifolcloric. Tonalitatea declarativă ce li s-a reproșat nu era decît contractul vocii personale cu cea generică. Lucrurile s-au schimbat întrucîtva, cînd poetul-cîntăreț s-a simțit damnat printr-o boală fără scăpare. În acea ultimă perioadă, a produs un excepțional jurnal „de criză”, înregistrînd pe larg, cu o pedanterie a sensibilității, fazele maladiei, tratamentele, mediile spitalicești. Neîmplinirea ca simțămînt difuz căpăta
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]