7,848 matches
-
surpriză ca să terminăm odată cu ea. Pământul, zicea, e doar o mare mașinărie. O mare uzină. O fabrică. Ăsta e marele răspuns. Marele adevăr. Gândiți-vă la o mașină de lustruit pietre, dintr-alea cu tambur, care se tot învârte, se învârte douășpatru de ore din douășpatru, plină cu apă și nisip și pietriș. Pe care îl tot macină învârtindu-se. Așa-i pământul. De-asta se învârte. Noi suntem pietrele. Și ce ni se întâmplă - domnișoaramele și chinul și bucuria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
e marele răspuns. Marele adevăr. Gândiți-vă la o mașină de lustruit pietre, dintr-alea cu tambur, care se tot învârte, se învârte douășpatru de ore din douășpatru, plină cu apă și nisip și pietriș. Pe care îl tot macină învârtindu-se. Așa-i pământul. De-asta se învârte. Noi suntem pietrele. Și ce ni se întâmplă - domnișoaramele și chinul și bucuria și războiul și boala și victoriile și abuzurile - astea-s doar apa și nisipul care ne erodează. Care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o mașină de lustruit pietre, dintr-alea cu tambur, care se tot învârte, se învârte douășpatru de ore din douășpatru, plină cu apă și nisip și pietriș. Pe care îl tot macină învârtindu-se. Așa-i pământul. De-asta se învârte. Noi suntem pietrele. Și ce ni se întâmplă - domnișoaramele și chinul și bucuria și războiul și boala și victoriile și abuzurile - astea-s doar apa și nisipul care ne erodează. Care ne macină. Care ne lustruiesc bine de tot până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pierduți printre cizmele de camuflaj și baionetele care-i viermuiesc pe obraji. Spune: — Poate că suferința și chinul sunt scopul vieții”. Gândiți-vă că pământul e o uzină, o fabrică Închipuiți-vă o mașină de lustruit pietre: Un tambur care învârte, plin cu apă și nisip. Gândiți-vă că sufletele voastre sunt aruncate înăuntru ca niște pietre urâte, ca o materie primă sau o resursă naturală, țiței sau minereu. Și toate conflictele și toată suferința sunt doar șmirghelul care ne freacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
smulse bicicleta din mână. Încercă să încalece dar aceasta refuza, cu îndărătnicie, să stea dreaptă. Ceru ajutor omului dar el trebui să se întoarcă la muncă. Rămasă fără sprijin, copila încercă, zadarnic, să-și țină echilibrul. Dan și Ema se învârteau în jurul ei neputincioși. Apucau pe rând ghidonul metalic, încercând s-o susțină, dar puterile lor se dovedeau nefolositoare. Luana se încăpățâna să urce pe șa. Se chinui până îi dădură lacrimile. Păcat că nu ai și tu un tătic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în pene de mândrie. Se afla în mijlocul atenției, partenera se bucura de o sinceră apreciere. De mică își corectase mișcările și gesturile în fața oglinzii. Dansa, în timp ce radioul dat la maxim o făcea pe Sanda să se ascundă în spatele ușilor închise, învârtindu-se, analizându-și ținuta, privirea și zâmbetul. O dată ce stăpânea toate astea, mișcările trupului căpătau inflexiuni proprii, pornite din duioșia sufletului și cochetăria cu care, orice reprezentantă a sexului frumos, era născută. Nu se mira de reacția pe care o stârnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ireal de negre. De ce nu o invită nimeni la dans? șopti fetița cu nasul în scânduri. E așa de frumoasă! Remarcă o femeie corpolentă ce dansa cu un bărbat scund și chel. Gâfâia, sărmanul și asuda din greu, încercând să învârtă masa compactă ce n-o putea cuprinde cu brațele. "Cu mama nu i s-ar întâmpla așa ceva. Ea se mișcă excelent", își spuse Luana. Parcă auzindu-i gândul, profitând de oboseala și retragerea partenerii sale, bărbatul mărunțel cu chelie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ocheade cu prietenii din sală care fluieră, râd, aruncă ghemotoace de hârtie. Profesoara responsabilă cu desfășurarea serbării le face semne disperate din spatele cortinei. Se retrag și intră primul număr: corul de pionieri al clasei a III-a A. Copiii se învârt haotic, ridică praful și au nevoie câteva minute bune pentru a se alinia pe trei rânduri, după voci. Vocea a treia se așază strâmb și e formată dintr-o armată de băieței, unul mai speriat decât altul. Învățătoarea clasei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o singură ieșire din tipar, în ultima săptămână de școală, când aducea de acasă magnetofonul și le punea spre audiție benzi cu formațiile la modă. Avea obiceiul să-și țină lecția din spatele catedrei și să se joace cu creta. O învârtea între degete cu dexteritate, fără s-o privească. Ochii și-i învârtea prin clasă și nu-i scăpa nici o mișcare. În timp ce vorbea, ochea câte un căminist și, pe neașteptate, "zbrr!", arunca creta înspre el. Bucata albă, din material poros, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de acasă magnetofonul și le punea spre audiție benzi cu formațiile la modă. Avea obiceiul să-și țină lecția din spatele catedrei și să se joace cu creta. O învârtea între degete cu dexteritate, fără s-o privească. Ochii și-i învârtea prin clasă și nu-i scăpa nici o mișcare. În timp ce vorbea, ochea câte un căminist și, pe neașteptate, "zbrr!", arunca creta înspre el. Bucata albă, din material poros, îl lovea în cap, în nas, în gură, unde nimerea. Era un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gură. Copiii, îmbrăcați în negru, stau chirciți pe covor, acoperiți de pălării înalte, cu boruri mici, negre. Încep să fredoneze unul din cântecele filmelor cu Charlot. Se ridică, pe rând, sprijiniți în bastoane. Se aliniază și pornesc spre masa spectatorilor, învârtind bastoanele și legănându-se, imitând mișcările eroului cu pricina. Au, sub năsucurile cârne, mustăți dese și scurte, desenate cu carioca. Spectatorilor nu le vine să creadă. Înțepeneala lui Dan a dispărut ca prin minune. Cu cât se leagănă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu carioca. Spectatorilor nu le vine să creadă. Înțepeneala lui Dan a dispărut ca prin minune. Cu cât se leagănă și se împiedică mai tare, cu atât e mai aproape de personaj. Ema întruchipează un Charlot rotofei și nostim care-și învârte cu sârg bastonul, gata să-i pocnească pe ceilalți. Toți cântă fals dar asta nu mai are nici o importanță, atât sunt de frumoși, de reali, de fermecători. Pantalonii negri sunt prinși cu bretele. Hainele de la costum au mânecile întoarse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și magnetofonul, unchiul Dali făcuse rost de o orgă de lumini. Tinerii apărură pe rând, se acomodară imediat și învățați cu "bairamele" în câteva minute se dezlănțuiră. Mătușa Vanda radia de fericire văzând atmosfera creată în casa ei. Se tot învârtea printre invitați, încercând să le anticipeze dorințele. Într-un colț, pe o față de masă imaculată, așezase farfurii cu tot felul de aperitive și-i înghesuia să mănânce. Magnetofonul urla în boxe, făcând geamurile să se cutremure. Luana, izolată cu Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cei de la Compact într-un concert la Eforie. Au dansat, nopți în șir, în tot felul de discoteci, s-au bălăcit nebunește în apa caldă a mării. Noaptea, când se întorceau din perindări, făceau foc lângă cort, prăjeau cartofii și învârteau mămăliga în ceaun. Într-una din zile s-au plictisit și s-au întors acasă. La începutul lui septembrie, Renar și Oliviu au venit să-și ia la revedere. Se întorceau la Timișoara. Începea școala. Prima zi de școală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
repezi spre el și-l întrebă unde a fost. M-a sunat un coleg de clasă și m-a invitat la el. Faptul că Dan n-o privi în ochi și ezită înainte de a răspunde, o puse pe gânduri. Se învârti prin curte agitată, ca un câine în lanț, întorcând pe toate părțile ideea că ceva se întâmplă și singurul care știe ce este Dan. Se hotărî să-l întrebe. Intră în casa Andei în momentul în care Dan îi povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ultimul nasture, cu fustă neagră și lungă, făcea notă discordantă cu toate reprezentantele sexului frumos. Părul lung, prins într-o coadă de cal, îi arunca pe umeri, la fiecare mișcare, șerpi încolăciți. Ernest râdea, o prindea în brațe și-o învârtea, o îndepărta de el agățând-o doar cu un deget pentru ca, în secunda următoare, să și-o alăture ușor într-o îmbrățișare tandră. Fetei i se părea că visează, un vis frumos ce ar fi dorit să nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
altceva decât să-l privească, să se cufunde în ochii lui, să-și treacă mâna prin părul arămiu și să-i vorbească. Încontinuu, cu disperare, să transpună în cuvinte admirația și fericirea pe care le simțea. Ernest râdea mereu, se învârtea în jurul ei iar la un moment dat se opri brusc și strigă: Scoate-ți pantofii! Unde mai auzise asta? Băiatul se descălță și luă poziția de start. Hai, repede! Ne vom întrece. Cine câștigă îl sărută pe cel care pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
brațe ca și cum s-ar fi temut să n-o piardă. La ora două din noapte s-au despărțit, nu înainte ca el să se tot întoarcă de nenumărate ori s-o sărute, s-o ia în brațe și s-o învârtă, să-i ceară jurăminte că a doua zi se vor vedea din nou și să-i aducă aminte că urcușul de fiecare noapte pe balconul de la etajul unu al căminului în care era cazat îi va rupe într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Hai s-o facem mâine seară. Cristina pleacă la Botoșani. Răspunsul veni simplu. Bine. Ca și cum ar fi spus: "Mâine seară o să plouă. Vom avea grijă să ne luăm umbrelele". În a șasea zi a prieteniei lor, ce-i doi se învârtiră în jurul blocului așteptând emoționați să vină seara. Urcară în apartament în jurul orei șapte. Deschiseră încet ușa camerei Cristinei și răsuflară ușurați. A plecat. Ernest adusese o cutie cu ness și Luana bău pentru prima dată licoarea maronie. Pe nesimțite se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i, fără rușine. Obrajii îi luară foc și în panica de moment dădu să iasă. Cu doi pași ca de uriaș tânărul îi tăie calea. Dacă vrei să pleci, te conduc. Dacă nu, acordă-mi, te rog, dansul următor. Se învârtiră unul pe lângă altul până când, în sfârșit, dădu Domnul și reîncepu muzica. Ștefan era fin și educat, vorbea simplu, fără fasoane și-avea o privire caldă, de copil, care pe Luana o cuceri imediat. În ciuda diferenței de înălțime, făceau un cuplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
estetic. Tânărul se aștepta ca ea să vină zilnic, să meargă împreună la cumpărături, să-și dea cu părerea și să aleagă ce-i place ei. I se părea firesc ca Luana să facă asta pentru că toate gândurile lui se învârteau, fără rezerve, în jurul ei. Pe fată o inhiba, în primul rând, singurătatea de care se bucurau acum. Înainte, mereu era cineva lângă ei. Fetele de la cămin, lumea de pe stradă. Nebunia sărutărilor pătimașe, furate sub clar de lună, dispăruse. Luana îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
brațe și-a luat-o la fugă. Mirele a alergat după el. În clipa în care i-a smuls-o de la piept, bietul Renar nu și-a mai putut reține lacrimile. Întors în restaurant, în aplauzele nuntașilor, mirele și-a învârtit mireasa în brațe prin toată sala, spre deliciul invitaților. Momentul dezbrăcării miresei a făcut-o pe Luana să izbucnească în plâns. S-a repezit în brațele Sandei și-au plâns împreună, vărsând lacrimi de fericire, de speranță și noroc. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
televizorul și radioul. Pe programul radio Iași, cineva striga panicat să vină tovarășul Iliescu: "Tovarășul Iliescu să vină imediat. Ne auziți, domnule Iliescu? Domnule Iliescu". Domnule! Domnule! Se terminase cu "tovarășul". Nu era posibil! Își aminti, deodată, de Ștefan. Se învârti prin cameră, tremurând la gândul că i se poate întâmpla ceva. De la fereastră, vedea tineri și bătrâni chemându-se unul pe altul, dându-și întâlnire în Piața Unirii. Cineva de la blocul de alături ieși în balcon fluturând un tricolor. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
continuăm discuția asta mâine. Când? Dimineață, la opt, în timp ce înghiți în grabă micul dejun sau seara, după ora zece, când catadicsești să vii acasă? Ștefan își puse singur de mâncare și se așeză la masă, rupt de foame. Luana se învârtea ca un leu în cușcă. Vreau să muncesc undeva, oriunde, altfel o iau razna. Foarte bine. Numai atât ai de spus? Ce-ar mai fi? Agasată, fata strigă: Nu știu, dă-mi un sfat, găsește o soluție. M-am săturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Dar n-a fost să fie. După cele două luni, fu dată afară, sub pretextul că nu e îndeajuns de pregătită. Patronul angajă pe alta, tot pe o perioadă de probă. Luana plânse cu lacrimi amare iar bărbatul se tot învârti în jurul ei, neștiind cum s-o mai împace. Ea amenința: Să știi că mă angajez tonetară. Am să vând gumițe și chiloți până când am să mor de frig și de oftică. De-a lungul străzilor se înșirau tarabe pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]