3,639 matches
-
mare de festivități a școlii, părinții nu numai că erau prezenți, dar aduseseră cu ei toate rudele disponibile și toți prietenii, să le admire odraslele, care sau recitau, sau dansau, ori interpretau roluri în cele câteva piese de teatru. Fiecare învățătoare răspundea de un număr din program. Eram toți emoționați, de la părinți și învățătoare până la noi, artiștii. Fiecare aveam grijă de costum, pentru că, fiind din hârtie, se putea rupe mai repede decât ne puteam imagina. Dansul nostru începuse bine: ne învârteam
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
cu ei toate rudele disponibile și toți prietenii, să le admire odraslele, care sau recitau, sau dansau, ori interpretau roluri în cele câteva piese de teatru. Fiecare învățătoare răspundea de un număr din program. Eram toți emoționați, de la părinți și învățătoare până la noi, artiștii. Fiecare aveam grijă de costum, pentru că, fiind din hârtie, se putea rupe mai repede decât ne puteam imagina. Dansul nostru începuse bine: ne învârteam grațioase, în vârful degetelor în cipicii negri din saten, confecționați tot “acasă”. După ce
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
că “din cauza lui că era prea gras și că ocupa prea mult loc atunci când își făcea pirueta, îl împiedicase pe el să se învârtească.” Era un “bondar mincinos.” Am sărit pe el numaidecât cu alt “mac” și în câteva secunde, învățătoarea nu numai că ne trăgea pe toți de urechi, dar nu reușea să-i desfacă mâinile acestuia din “petalele” noastre. Ajunsesem toți “macii” fără petale, ca să nu spun că acum plângeam toate de rușine, găsindu-ne toate în chiloți. Matei
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
de la mine, nu știa nimic. -Ai dreptate, i-am spus cu jumătate de gură. Din ziua aceea am fost pedepsită de ele. Trebuia să le citesc câte o poveste din cărțile pe care le avea mama Camelutei, care era tot învățătoare. Ne așezam pe bordura trotuarului, sub un pom la umbră, și cum ele nu știau să citească, printre rândurile din povești, mai puneam și de la mine câteva fraze, așa cum găseam de cuviință sau acelorași povești de fiecare dată, le inventam
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
am găsit-o în „camera educației inclusive”. Frumoasă, plină de zâmbet, cu ochii mari și limpezi - semn că-i place profesia pe care o face - cocheta cu sufletul unui copil, mângâindu-i fiecare emoție cu o delicatețe de invidiat. Alături, învățătoarea Adriana Necula se picura sentimental printre sincopele lingvistice ale unei fete încă timide la prezența intrusului care eram. Pe hol, stând cuminte, doamna Nuți Hiru (Onu), bunica lui Vlad aștepta ca nepoțelul - tânăr în toată firea - să termine ședința de
REPORTAJ SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357844_a_359173]
-
întrebările lui fără rost și cu prostiile pe care le făcea cu regularitate. Mai nou, începuse să se bată cu băieții la școală și să tragă fetele de păr. Fără un motiv anume. La nici două luni de când începuse școala, învățătoarea i-a chemat părinții la școală. Ioana nu a avut timp să se ducă. Vasile a aflat mai târziu, într-o duminică, pe când se întorcea de la biserică. L-a oprit învățătoarea pe ulița principală. - Îmi pare rău, nea Vasile, dar
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
motiv anume. La nici două luni de când începuse școala, învățătoarea i-a chemat părinții la școală. Ioana nu a avut timp să se ducă. Vasile a aflat mai târziu, într-o duminică, pe când se întorcea de la biserică. L-a oprit învățătoarea pe ulița principală. - Îmi pare rău, nea Vasile, dar trebuie să stăm serios de vorbă... - Apăi, dacă trebuie, să stăm, tovarășa! Despre ce-i vorba? - Nu v-a spus băiatul să veniți la școală? a întrebat neîncrezătoare învățătoarea, privindu-l
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
a oprit învățătoarea pe ulița principală. - Îmi pare rău, nea Vasile, dar trebuie să stăm serios de vorbă... - Apăi, dacă trebuie, să stăm, tovarășa! Despre ce-i vorba? - Nu v-a spus băiatul să veniți la școală? a întrebat neîncrezătoare învățătoarea, privindu-l întrebător. - Păi... o fi spus Ioanei dar, dacă ea a fost cu treabă, ca toate muierile... Da’ ce? Face copilu’ prostii, ori nu învață? a întrebat Vasile bănuitor și încrâncenat pe dată. - Ar fi bine să vă arăt
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
tovarășa? De aia sunt băieți... se mai lovesc, mai sar gardu’, mai aleargă... Sunt și ei niște copii, nu? Nici noi nu am fost altfel la vârsta asta a lor, a încercat Vasile să reducă din gravitatea faptelor pe care învățătoarea le relatase cu nemulțumire vădită. - Nu vă contrazic, dar Gavrilă al dumneavoastră depășește orice limită, nea Vasile. Este cel mai rău din clasă. Bate până și fetele și au început părinții să vină la mine pentru a... - Trimite-i și
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
cap și a plecat glonț pe ulița pustie. A convocat toată familia și a interzis de la bun început ca cineva să ia apărarea celui pe care-l va arăta că a făcut neamul de râs. A povestit cele spuse de învățătoare. Au amuți toți. Numai Gavrilă, în acea liniște mormântală pe care el a socotită ca fiindu-i favorabilă, a rostit cu nevinovăția întipărită pe chip: - Tovarășa învățătoare întotdeauna se ia de mine. Are ea ceva cu mine, că nu mă
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
va arăta că a făcut neamul de râs. A povestit cele spuse de învățătoare. Au amuți toți. Numai Gavrilă, în acea liniște mormântală pe care el a socotită ca fiindu-i favorabilă, a rostit cu nevinovăția întipărită pe chip: - Tovarășa învățătoare întotdeauna se ia de mine. Are ea ceva cu mine, că nu mă plâng de nimic, tată. Nu este adevărat că... - Îți dau eu motiv să plângi de îndată, băiete, l-a întrerupt Vasile cu vocea-i mânioasă și puternică
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
rămas întipărite în suflet mulți ani și care ți-au jalonat drumul vieții, cuvinte care au învins timpul și nu ți s-au șters din gând. Ți-amintești cât erai de speriat în prima zi de școală și cum ea, învățătoarea, a venit lângă tine, ți-a prins degetele în palma sa și te-a asigurat că nu ești singur, că ea este acolo pentru tine? Cum teama se risipea imediat ce buzele sale rosteau cuvinte potrivite cu glasul blând din care
DASCĂLUL de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357870_a_359199]
-
o inimă fără milă, la ora de științe! A născut în tine virtuțile umane: dreptatea, credința, respectul ce-au fost precum un testament pe care dascălul l-a înscris în sufletul fiecărui copil pe care l-a îndrumat. Căci da, învățătoarea ți-a fost deschizător de drum, raza ocrotitoare din umbră, lumina cu care s-a hrănit floarea copilăriei tale, artistul care a sculptat cât de bine a putut interiorul tău, cel care a știut să-ți deschidă aripile ca tu
DASCĂLUL de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357870_a_359199]
-
degajare. - Mama? Mama este o femeie obișnuită. A avut o căsnicie normală, foarte liniștită, cu împlinirile dorite. Mai are puțini ani până la pensie, dar muncește la fel de conștiincioasă ca în primii ani de activitate. De fapt, îi place ce face... Este învățătoare. Fără să exagerez, fiind vorba de ea, este una dintre cele mai bune în profesiunea ei, să știi! Toți elevii au iubit-o și o iubesc și acum. Nimeni nu o uită... - Dacă spui tu, sunt convins! exclamă Eugen, râzând
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
cărări ce abia se vedeau de sub vegetație. Iubea dealurile și munții, iubea înălțimile. Nu era profesionist. Iarna îi plăcea să schieze. A învățat după prima sesiune de examene, în anul întâi de studenție, într-o tabără, la Poiana Brașov... Doamna învățătoare s-a oprit. Își ștergea lacrimile ambiționate să curgă pe obrajii ei palizi. Începu să plângă încet, mocnit. Eugen se ridică îngrijorat. Ar fi dorit să plece. Se simțea vinovat de reacția neașteptată a doamnei Dobrescu. Îngrijorat și nehotărât, o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
luna a a patra, Sfântul Duh. La un nivel standard. Vai, a mișcat! Din acea clipă, omul are totala libertate de a-și completa folderele în funcție de propria voință, moșteniri genetice, împins/ajutat/asistat/educat de mama, tata, bunica, bunicul, educatoare, învățătoare, diverși profesori, prieteni, în funcție de continent, țară, loc natal, interese etc. Unii l-au și cântărit. Se ceartă și acum dacă are 0,01 sau 21 sau 23 sau 69,5 grame. Câtă precizie ! Atâta nebunie! Ultima oră! a. Ne-am
TABLETA DE WEEKEND (4): CINCIZECIMEA de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358271_a_359600]
-
nr. 540 din 23 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Eu am crescut de mic în dorul pâinii, Iar mama țâța goală mi-o dădea; Flămând, pe baricadele minciunii, Cântam că-mi este dragă țara mea. La școală m-a mințit învățătoarea, Că limba cea mai dulce o vorbesc Și mă rugam smerit la Născătoarea, Să biruiască neamul românesc. Și m-a mințit, la coasă, bietul tata, La alții să muncesc pe bani puțini; Să trag la târnăcop, să rup lopata Și
EU AM CRESCUT DE MIC ÎN DORUL PÂINII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358347_a_359676]
-
Să-mplinească la deștepți... porunca. Eu am crescut de mic în dorul pâinii, Dar niciodată nu m-am săturat, Că tot veneau și mi-o furau străinii, De munca mea eu nu m-am bucurat. La școală m-a mințit învățătoarea, Că-n lume limbă mai frumoasă nu-i, Dar, cum înșelătoare este marea, Îi cântă-n strună azi englezului... Și m-a mințit, la coasă, bietul tata, Bătătura-n palmă este sfântă Și parcă îl aud înjurând soarta, Că-n
EU AM CRESCUT DE MIC ÎN DORUL PÂINII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358347_a_359676]
-
Ce să-mi dea Raiul mai frumos Decât copilăria? Ce să-mi dea Raiul mai frumos Decât părinții și bunicii? Ce să-mi dea Raiul mai frumos Decât iubita, copiii Și amintirile? Ce să-mi dea Raiul mai frumos Decât învățătoarele, profesorii, colegii, și oamenii? Ce să-mi dea Raiul mai frumos Decât casa părintească, Decât nisipul și marea, Pădurile și poienile, Munții și râurile, Soarele și stelele? Ce să-mi dea Raiul mai frumos? Mai frumos decât nedreptatea Peste care
NIMIC MAI MULT de JIANU LIVIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358402_a_359731]
-
copiii, își zicea ea cîteodată, ar fi terminat liceul, dar se rușinase să se mai ducă la cursuri cu burta la gură, Ignațio era bun de sămînță, se zvonea că mai presărase cîteva progenituri prin satele din jur, vreo două învățătoare chiar îl reclamaseră, dar mereu se punea veșnica problemă: nimeni nu reușea să stabilească, nici măcar cu aproximație, pe vremea cărui amorez rămăseseră ele cu burta la gură, pentru că era clar că el nu fusese nici primul, nici ultimul și, de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
Cârdea. Născută în Avrig, la 30 ianuarie 1906, Eudochia face clasele primare în satul natal, după care urmează cursurile Școlii Normale din Cluj. După căsătorie, își urmează soțul care slujește ca preot în Sebeșul de Sus și lucrează aici ca învățătoare. Era o modă a vremii ca tinerii preoți să se însoțească cu învățătoare, mai ales în mediul rural, fenomen arhicunoscut în tradiția satului românesc: o combinație fericită, școala și biserica făcuseră dintotdeauna casă bună împreună! Nea Mitică Sinu și-a
TEMNIŢĂ PENTRU SPOVEDANIE! (CAPITOLUL XXIX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358008_a_359337]
-
satul natal, după care urmează cursurile Școlii Normale din Cluj. După căsătorie, își urmează soțul care slujește ca preot în Sebeșul de Sus și lucrează aici ca învățătoare. Era o modă a vremii ca tinerii preoți să se însoțească cu învățătoare, mai ales în mediul rural, fenomen arhicunoscut în tradiția satului românesc: o combinație fericită, școala și biserica făcuseră dintotdeauna casă bună împreună! Nea Mitică Sinu și-a adus aminte, la un moment dat, de sărbătoarea Floriilor. Mi-a povestit atunci
TEMNIŢĂ PENTRU SPOVEDANIE! (CAPITOLUL XXIX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358008_a_359337]
-
eu nu sunt acasă, la Avrig - îmi spune Doina Nicula - eu mi-am urmat ursitul, dar nu sunt departe de frații mei, locuiesc la Sibiu”. Matematica e ca o fată frumoasă... “Îmi amintesc cu drag de părintele Tatu, de doamna învățătoare Eudochia, de copiii lor, dar mai ales de fata popii (Doina) care s-a măritat cu cel mai bun prieten al meu”, mi-a spus odată nea Mitică. Așa am aflat și eu, tocmai de la fata popii! Grație sprijinului acordat
TEMNIŢĂ PENTRU SPOVEDANIE! (CAPITOLUL XXIX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358008_a_359337]
-
ștergea ochii pe ascuns și Lucica arunca priviri complice de la unul la altul, urmărindu-le cu oarecare teamă reacțiile. După colinde și urări, copiii au plecat fericiți, cu mâinile pline de covrigi, mere și dulciuri împărțite de Lucica și Ioana, învățătoarea care-i însoțise și care intrase cu sacoșele pline... - Haideți toți la masă! Uite, Ioana! Tu ai scaunul lângă mine și... - Da, de unde până unde, întâmplarea asta cu...?! a întrerupt-o, supărat și destul de lipsit de maniere, nea Petrică, privind
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
Moș Constantin. Era înclinat mai mult spre meserie. Îi plăcea fierăria, de aceea l-au dat ca ucenic la un localnic, să învețe meseria de fierar. Era mult de lucru într-o comună așa mare ca Pecineaga. Coana preoteasă era învățătoare. Toți copii lui moș Constantin și a tușei Floarea i-au fost elevi. Ce-i mai urechea când veneau cu lecțiile neînvățate! Câte înjurături de bisaltir sau de ceara mă-si mai primeau ei când venea coana preoteasă și se
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]