2,502 matches
-
bănuieli. În fața mea apăruseră două ființe complect diferite, la fel de caracteristice amândouă, și anevoie le pot suprapune. Între ele se răsturnase o prăpastie cumplită. Ioana reflectează după obiceiul ei: - Privește cum transformă dragostea pe un om. Această femeiecare a fost deșteaptă, învățată, frumoasă, cum e distrusă definitiv, în voia ușuratecului Charles. Cine ar mai putea să o mai readucă la viață? Cum să nu-i fie permise toate fanteziile? Și n-avem dreptul să îndreptăm asupra ei nici o judecată burgheză. Fiecare vorbă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îl îndreptățește să spună, într-o altă însemnare, că omul este un étrange monstre, un amestec între fiară și înger (VI, 406). Nu te poți aștepta atunci la gesturi prea limpezi din partea acestei făpturi, nici măcar când se pretinde un om învățat. Revin însă la propoziția de mai sus al lui Cicero. În ce privință oare nimic nu e mai absurd decât ce spune unul sau altul dintre filozofi? Preocupat de felul în care sunt explicate visele, Cicero are în vedere câteva
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
judeca pe Dumnezeu potrivit cugetării noastre“ (Despre trupul lui Hristos, IV, 5). Nebunia judecății omenești nu e de această dată neobișnuită, fiind frecvent întâlnită. Se adresează deopotrivă celor care socoteau nebunie însuși cuvântul Crucii, indiferent că erau oameni simpli sau învățați. Acum lucrurile devin mai complicate, întrucât cuvântul Crucii aduce scandalul ca atare, dincolo de ceea ce ar putea să creadă unii sau alții. În cele din urmă, Tertulian se adresează celor care urmează cuvântul Crucii, nebunia acestuia fiind pentru ei însăși puterea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
lucru îl îndreptățește să spună, întro altă însemnare, că omul este un étrange monstre, un amestec între fiară și înger (VI, 406). Nu te poți aștepta atunci la gesturi prea limpezi din partea acestei făpturi, nici măcar când se pretinde un om învățat. Revin însă la propoziția de mai sus al lui Cicero. În ce privință oare nimic nu e mai absurd decât ce spune unul sau altul dintre filozofi? Preocupat de felul în care sunt explicate visele, Cicero are în vedere câteva
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
judeca pe Dumnezeu potrivit cugetării noastre“ (Despre trupul lui Hristos, IV, 5). Nebunia judecății omenești nu e de această dată neobișnuită, fiind frecvent întâlnită. Se adresează deopotrivă celor care socoteau nebunie însuși cuvântul Crucii, indiferent că erau oameni simpli sau învățați. Acum lucrurile devin mai complicate, întrucât cuvântul Crucii aduce scandalul ca atare, dincolo de ceea ce ar putea să creadă unii sau alții. În cele din urmă, Tertulian se adresează celor care urmează cuvântul Crucii, nebunia acestuia fiind pentru ei însăși puterea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
financiar, mai ales când era vorba de un auditor competent, a fost unul din sărbătoriții acestui Congres. Un orator comentează astfel comunicarea profesorului Salazar: "De multă vreme am căutat să facem să intervină în discuția problemelor naționale și oamenii noi, învățați, plini de patriotism și de încredere, care lucrează în liniștea biroului lor, și care vor juca, fără îndoială, un rol foarte strălucit în acțiunea de salvare a patriei". Asociațiile Comerciale și Industriale plănuiau să depună liste speciale de candidați pentru
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
te zgâiești așa la mine...? Vezi bine, eu nu glumesc...!” Biata fată schiță un gest de-a dechide poșeta Însă, Își aduse aminte Îngrozită, pașaportul se afla acasă. Înălță din umeri neputincioasă În timp ce de frică dispăru din memorie toate cuvintele Învățate. Încercă totuși să construiască unele propoziții, fără a reuși. Torționarul jubila. “Am bănuit eu, te uiți la mine de “ parcă ai picat din lună” - Hai vorbește, În mod sigur n’ai acte. Dar,de unde ești de loc??” Atena Înțelese Întrebarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Început, tuna și fulgera lovind cu pumnii În cine se nimerea, apoi simula un atac aerian, obligând deținuții să se ascundă pe sub paturi, prin colțurile camerei lungiți pe burtă Într-o Învălmășeală de groază. Mai debita câteva Înjurături din cele Învățate recent În Închisoare după care ordona relaxare, nimeni nu avea voie să se miște ori să vorbească. Socotindu-i Înfricoșati În suficientă măsură, Șeful de cameră Însfârșit, sub privirile flămânde a deținuților se apucă să pregătească sferturile de pâine ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
centru comercial al produselor din aur și pietre prețioase, minunându-se de măiestria făuritorilor...! Uite ce. Sunt de acord să efectuăm această mică plimbare, cu o condiție...!” „Cu toată plăcerea...!” „În momentul când ne vom Întoarce acasă, să recapitulăm materia Învățată, examinându-ne unul pe celălalt. Promiți...?” „Desigur, promit să fiu cel mai silitor elev din Întreaga lume...!!” Având la dispoziție timp suficient, Tony Pavone cu Atena de mână ieșiră din Subway la 42 Street. De comun acord deciseră să parcurgă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
manieră Încât, ne amestecam cu noroiul și apa ce intra prin toate Încheieturile posibile ale vestimentației iar dacă se nimerea și vremea să fie capricioasă atunci instrucția se putea declara temporar Însușită: pe seară, ne Înapoiam la cazarmă cântând versurile Învățate, zdrobiți de tăvălirile prin noroi și de alergări besmetice fiind demolați fizic, motiv ca locuitorii orașului să ne compătimească...! În fiecare dimineață, după Înviorare (alergam o jumătate de oră prin curtea cazărmii) apoi ne orânduiam În sala de mese pentru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
înainte. Cine e Khidr ? a întrebat Jina. N-am mai auzit de el. Tiranii ne ascund poveștile, i-a explicat Ahmad. Khidr este Cel Verde. Un mistic, un nemuritor, călăuzitorul nostru prin sălbăticie. Când Moise s-a declarat cel mai învățat om de pe Pământ, lui Dumnezeu nu i-a plăcut felul în care el a tăinuit adevărul. Așa că l-a trimis să-l caute pe Khidr, ca să învețe subtilitățile care-i scăpaseră. Ca să-i mai consume din aroganță. Fratelui meu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
reversiune a timpului istoric, încă în fașă, cei din clasele despre care nu se știa prea mare lucru, aflate în anonimat, cu oarecare veleități nesperate, încercau, fără vocație la istorie, ieșirea la suprafață în locul celor exheredați, cu parte din maniere învățate demult, în ascuns, chiar dacă uneori cu unele greșeli. Toți acei oameni, în seara aceea, aici, se învârteau ca pe un podium, dar ei, categoria lor, nu va fi niciodată pe scena istoriei decât decorativ, ca actorii care toată viața intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
avu un răstimp de alinare. Ascultă și ea, cu ochii închiși, din care se prelingeau pe tâmple lacrimi. —...Și văd pe rabin... grăi încet Sanis. Era într-o haină neagră de matasă. Și m-am gândit eu că așa om învățat trebuie să știe multe. Sta cu o mână la tâmplă și se uita la mine... — Ce vrei tu, Sanis? zice. De unde a știut că eu sunt Sanis?... Jupitorul se uită cu uimire în jurul lui; ș-avea parcă un zâmbet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de una ca asta, omul se tămăduiește. Numai că la el a fost și alta... Ce-a fost? Nana Floarea a ocolit răspunsul, ca pe o camară încuiată cu cheie de vorbe magice, în care domnii cei mari și prea învățați n-au îngăduința a pătrunde. Acuma ce-or pofti domnii? întrebă ea, cu zâmbet încă tânăr. D-aduc ciorba de găină? ori să pun friptura ce-am scos din corfa domniilor voastre? Ce credeți domniile voastre că mi-a rămas de la răposat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
refuzase să-mi dezvăluie fie și cel mai mărunt indiciu înainte de a-și fi terminat cercetarea. În ziua aceea venise să mă aștepte în fața moscheii Karauiyinilor. Aveam ore de la ceasul al treilea la ceasul al cincilea al dimineții, cu un învățat sirian aflat în vizită la Fès. Harun își abandonase studiile și purta deja haina scurtă și murdară de pământ a hamalilor; trebuia să-și înceapă curând munca pe ziua respectivă. — Lucrul cel mai grav, reluă Iscoditorul, e că individul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
emoționat), a montat greșit o secțiune, iar poligonul obținut semăna mai degrabă cu un pelican cu ciocul spre cer, decât cu un trapez... Încremeniți în bănci, priveam cu uimire ciudata arătare care nu se potrivea la formă cu nici o figură învățată anterior. Când sosi întrebarea „Ce figură am obținut?”... o liniște adâncă se prelungi nefiresc, căci puterile înțelegerii noastre erau pe deplin depășite... Atunci el și-a privit figura obținută și a izbucnit în râs... Nici noi n-am așteptat prea
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
în materie de modă? Era suficient a s-o apuce isteriile, dar reuși să se abțină. Poate, rosti într-un ultim efort de a-și păstra demnitatea, poate că nu m-a urmărit nimeni totuși. Numai că, hotărând că trebuia învățată să fie moderată și cu bun-simț, tatăl ei își reluă insistențele de a se îmbrăca sobru. Și, pentru a iniția această nouă înfățișare, trebuia, decise el, să-și însoțească bunica în oraș să-și cumpere o proteză nouă, căci, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-i nimic denigrator. Este doar o mare tristețe, mai grea decât orice lacrimă sau orice geamăt, că mulțimea, imensa majoritate a acestui popor, trăiește mizer, gândește mizer, merge ca o turmă spre niciunde, ademenită cu vorbe, momită cu mici nimicuri, învățată să fie coruptă, să fure spre a supraviețui, să admire slugarnic pe marii hoți, să se bucure de-un cârnat și o bere luate, la înghesuială, din pomana unui parvenit. Parastasele și pomenile de prin satele noastre sunt mai elocvente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o va închide. O voi privi nedumerit, neluând în seamă zâmbetul cu care mă va chema să vin mai aproape de ea. — Iartă-mă, îi voi spune. M-am cam pierdut adineauri. — De ce să te iert, va izbucni în râs. Sunt învățată cu chestii de-astea. Chiar prea învățată. Să-l vezi pe al meu când îl apucă... Melancolia, să zicem. — Melancolia? — Nu știu cum să-i spun. Am spus melancolie, ca să nu te jignesc, dacă spun beție. Dar, dacă vrei, pot să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
neluând în seamă zâmbetul cu care mă va chema să vin mai aproape de ea. — Iartă-mă, îi voi spune. M-am cam pierdut adineauri. — De ce să te iert, va izbucni în râs. Sunt învățată cu chestii de-astea. Chiar prea învățată. Să-l vezi pe al meu când îl apucă... Melancolia, să zicem. — Melancolia? — Nu știu cum să-i spun. Am spus melancolie, ca să nu te jignesc, dacă spun beție. Dar, dacă vrei, pot să spun și așa, beție aiurea. Nici măcar ordinară. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe toți în activitățile clasei, le va dezvolta încrederea în cadrul didactic, le va spori rata de interes pentru ore, va dovedi că le asigură cu adevărat șanse egale tuturor. Copilul trebuie privit ca o personalitate dominată de emoții înnăscute și învățate. Din prima categorie face parte frica de necunoscut, pe care elevul o manifestă față de cerințele școlare și cele ale cadrului didactic, de raportul său cu ceilalți colegi de clasă. Spaima vine ca o completare a acestui tablou dezolant. Copilul se
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
decât dânsul, fiindcă acesta nu are de unde să știe, sau să stăpânească criteriile după care se face evaluarea. Pentru a nu transforma aceste aprecieri în noi traume, avem datoria de a motiva alegerea calificativului sau a notei. Alte emoții sunt „învățate” pe parcursul anilor de școală. Ele se referă la emoțiile constructive, plăcute oricărui individ, emoții datorate lecturilor citite, vizitelor la muzeele de artă, participării la formații de dansuri populare, la cercurile de arte plastice și de muzică, excursiilor efectuate. Activitățile ce
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
cum să-și Înceapă povestea. În cele din urmă zise. — Orice i-ai ruga să-și amintească, ei Încep așa: „Când eram În război...“ * (DRUM) De la Cluj-Napoca până În satul În care anul acesta mi-am exercitat meseria mea de țapinar, Învățată ușor și profesată cu greu În vacanțele din timpul liceului, trebuia să merg cam două ore cu un autobuz. După ce am coborât din tren, m-am dus glonț la adresa pe care mi-o dăduse Ana. Ar fi fost prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pentru pajiștea aceasta dinainte-ne, iar cât despre învățătura privitoare la Creatorul său, omul lipsit de ea nu e mai mult decât o stâncă, un animal întunecat la minte. Fără învățătură omul nu va cunoaște niciodată adâncimea și dumnezeescul contemplației. Învățat sau neînvățat, zise Agrican, ai putea să te arăți mai bine crescut decât să mă faci să vorbesc despre un subiect care pe mine mă pune în inferoritate. Dacă vrei să dormi îți dorescc noapte bună, dar dacă vrei să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
din urmă, privind spre cei doi ofițeri ce îl însoțeau, a început să vorbească cu glas domol: ― A venit și ziua mult așteptată de voi. Ziua sfârșitului concentrării. Pe parcursul acesteia - spre lauda voastră - v-ați străduit să vă reamintiți cele învățate atunci când ați făcut armata de drept, încât la această dată sunteți luptători adevărați! Așa v-a cerut țara, iar voi ați răspuns: „prezent!” După cum v-am spus în momentul când ați pășit pragul acestei cazărmi, situația în lume este destul de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]