3,864 matches
-
nepotolită de a avea ceva mai mult. Însă bucuria ei nu ținea decât câteva minute, minutele în care păpușa stârnea o mică curiozitate prin noutatea ei. Toate acele păpuși fără nume și fără păturici, și fără cineva care să le învelească, sfârșeau într-un sac anonim, aruncate la grămadă, contorsionate grotesc, uneori fără picioare și mâini. Am văzut atunci la fetița aceea o lipsă a atașamentului, a prieteniei și a milei. Îndestularea și dorința împlinită de “mai mult” omorâse ceva în
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
am plecat în oraș la treburile noastre. Până toamna târziu l-am hrănit, la început cu lapte apoi cu firimituri de pâine, și când penajul i-a crescut de luase forma unui adult i-am dat boabe de grâu. Îl înveleam în serile reci cu cărpe, în așa fel să nu-l sufocăm. În timpul zilei era liber era liber și se plimba prin tot balconul, ba, mai mult, începuse să se urce pe o masă ce o aveam acolo și mai
DIN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356572_a_357901]
-
frumos, doar umerii, gâtul ... cât permite fetița, vă rog! a insistat ofițerul, întorcând capul și privind o pe Silvia. Încet, cu jenă evidentă în priviri și roșie la obraji, Iuliana a tras cu mâna nebandajată de cearșaful în care se învelise până sub bărbie, lăsând gâtul și umerii la vedere. Mai apoi, ocrotită de mâinile mamei, a mai dezvelit o parte din piept, până la sânii pe care i a acoperit, peste cearșaf, cu mâna. Ținea ochii închiși și murmura adresându i
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
MI-AM DORIT UN SEMN Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 594 din 16 august 2012 Toate Articolele Autorului întindeam durerea până la lună și înapoi mă voia ardea așteptam să mă întrebi dacă mi-e frig să-mi învelești umărul cenușiul privirii zâmbesc durerea o adopt ca stindard al supraviețuirii al respirației al gândului întors veșnic înspre lobul urechii stângi acolo rătăcesc carnea vie a cordului iar și iar ...nu simți zeii dictează cine se procopsește cu un pled
TARE MULT MI-AM DORIT UN SEMN de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355068_a_356397]
-
trebuie să știe că tu pui iubirea înaintea tuturor sentimentelor, că tu ești cel care spune deschis și convingător, „Nu căutați iubirea prea departe”! „Am cunoscut iubirea când nu știam s-o strig, În mâna sfânt-a mamei ce mă-nvelea de frig. În ochi-i plini de lacrimi, în grijile-i tăcute, Când sufletu-mi de înger știa să o asculte. Câtă iubire, Doamne, ai pus pe lângă noi! Dar orbi cum suntem azi și-n suflete prea goi, Împovărați de
ÎN NUMELE IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355025_a_356354]
-
ești, nu-mi mai aduc aminte. Te-am închis în vers de poezie Și-am dansat cu tine-n ritm de rimă. Încercând să aflu prin iubire, Ce cuvânt, vers cald așa exprimă. Te-am închis în vers de poezie Învelit cu dor și profunzime Te- am pierdut, căci te-am închis prea bine Undeva, prea mult în adâncime. Te-am închis în vers de poezie Și mai rău, nu știu acum în care. Poezia mea despre iubire? Cea de dor
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
dar și fistic sau migdale, în sirop sau miere. Pentru sărbători există dulciuri tradiționale, cum ar fi „melomakarona” - un fel de biscuiți din griș, sorțișoară, sirop și nuci - specialități servite de Crăciun, dar și „kourabiedes”, asemănătoare dar mai ușoare și învelite în zahăr, pregătite de Paști. Băuturile cipriote sunt variate, începând cu „zivania” - o băutură similară pălincii de la noi, distilată din strugurii rezultați după stoarcerea mustului -, coniacuri din cele mai fine, cum ar fi Metaxa, distilat dintr-un amestec de rachiu
DESPRE BUCĂTĂRIA CIPRIOTĂ ŞI REMARCABILELE EI DELICII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355140_a_356469]
-
cu aripi de foc Într-un munte de cenușă De care doar îngerii au noroc În rest, noi, care ne naștem Pentru a muri într-o zi Nu mai avem decît iluzia că viața Într-o eternitate gingașa ne va înveli ! (LEGENDE) Pe acoperișul de zăpadă Stau numai fructele ce or să cadă Că semnitele dimineții cernite Peste universul din fructe Cred că în necuprinsul mirării de a fi Vor fi fost și alte erezii ! TU POȚI SĂ SUFERI... În adîncul
INTR-O ZI CU SOARE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355555_a_356884]
-
este construit din zid de piatră de râu și calcar de stâncă până la etaj, în grosime de 70 de centimetri iar etajul este înălțat din cărămidă, zidul având o grosime de 60 de cm. La început, noua construcție a fost învelită cu șindrilă (șiță), executată de oameni de-ai locului, abia mai târziu adăugându-i-se alte rânduri de șiță, pentru ca după războiul întâi mondial, localul să fie acoperit cu tablă. Școala se compune dintr-un singur corp omogen, structurat în
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA (VIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355549_a_356878]
-
mine. M-am concentrat asupra fetei de lângă mine și a sticlei! Alunecam fără zgomot, Mimi m-a prins de mână și am ascuns-o imediat printre blănuri, descheind-o la haină ... începusem să tremurăm, scria pe noi fragil; ne-am învelit amândoi în veșmântul ei ... frigul tot încerca să ne pătrundă; până pe Brezoianu era cale lungă, dar nu ne grăbeam ... ne încălzisem! Timpul se subțiase în mine ... n-am mai observat cerul! Mimi a vrut să vadă dacă-s băiat lipindu
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
cu Edy? Ne-am văzut înainte de ale noastre! Nimic ... nu mai era între noi! Eram în sfârșit singuri. Însă liniștea nu ne învăluise când a sunat deșteptătorul. Mimi s-a ridicat și a făcut tărăboi inventariind boarfele cu care o învelisem. Ea nu-și dădea seama că miloși, o protejasem de curent, deși în cameră ziceai că te sufoci; era ca la baia comunală unde mă îmbăiam când eram puștan. Mi-a trecut prin minte să-i propun Giuliei un schimb
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
sărind să se vadă peste umărul bărbatului nebunatica asta mică. -Minodora, să nu rămâi în tren! Pe peron se anunța plecarea trenului. I. o luă în brațe și coborî cu ea în gara Caransebeș, ținând-o lipită de corpul lui, învelită cu mantaua (nu mai era vreme să o dea jos de pe el și să-i acopere goliciunea). Trenul plecă, cu bagajele lui, cu tot. -Tata, numai dumnealui i-a fost milă de mine! -Domnule ofițer, din suflet vă mulțumesc! zise
CÂND STELELE DE PE EPOLEŢI NU AJUNG! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355716_a_357045]
-
boabelor de struguri Mere coapte (buzele tale) Amintiri de teracota Te sculptez dintr-un bob de strugure și mă îmbăt privindu-te (gustul mustului ) Obraji de rubin Mâini ce plutesc (frunzele ) Pașii prin sufletul brumăriu Zgomotul ploii Catifeaua ceții îmi învelește trupul gol fără ține (glossa vântului) Toamnă asta rodește iubirea (îmi ești anotimp) Ce-ar fi toamnă fără roade? Lumea fără rostul „doi” Știam că patul nostru e din frunze și brânduși târzii E toamnă iubitul meu Să adormim, ne
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
un poem luminos, conceput „la aniversare” și odorat cu respirația teiului de la Ipotești. Figura de stil predilectă este metafora, pe care o uzitează până la tocire. Tocire de altă metaforă, evident. „stau între taine / gânduri din pietre mă adună / în verbe / învelită cu metafore / fac din semnele mirării felinare” (fără punct). Sau: „am sufletul legat de o metaforă”. Raportarea la cultura clasică devine tonul livresc pe care Ana Maria Gîbu îl scoate la iveală, ori de câte ori este nevoie spre a-și semnala prezența
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
ta pe trup azi lup flămând și sânii tăi pe piept prind să îmi joace e clipa când traiești iubirea ta din gând. mi te dai toată furată de plăcere te simt cum tremuri cuprinsă de dorință și clipe zboară învelite-n miere, pătrunsă-i de iubire întreaga ta ființă. și generoasă dărui tu primului venit pe-amăgitoare vorbe un dar neprețuit. Referință Bibliografică: e-atâta soare-n tine / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 243, Anul I
E-ATÂTA SOARE-N TINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356079_a_357408]
-
trece șerpuindu-se, ochii lui două cuiburi în care frumusețea se adună pune ouă și scoate pui, tăcerile lui peșteri niciodată călcate niciodată văzute niciodată închipuite.Doar peșteri. Cuvintele vânturi adiind, ape curgând, uneori tunete, fulgere, alteori doar mări liniștite învelindu-ți corpul în albastru. Bărbatul îndrăgostit vorbește prea mult, tace prea mult în momentele lui de singurătate râde și plânge de teamă. Bărbații au în suflet infinitul zborurilor opririle rapide, decolările fără destinație precisă. Și foamea.Foamea crescândă de trupul
BĂRBATUL ÎNDRĂGOSTIT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356085_a_357414]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > MĂ CHEAMĂ IAR CU-A GÂNDULUI CHEMARE... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 249 din 06 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ne-am învelit cu-atâta depărtare, Cu-atâta dor cu-al neputinței nou; Mă cheamă iar cu-a gândului chemare Și-am să-ți răspund cu-al inimii ecou. Să ne-ntâlnim în seara fără clipe, Închiși în dorul clipelor din noi, Lăsând
MĂ CHEAMĂ IAR CU-A GÂNDULUI CHEMARE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356124_a_357453]
-
ori greșirăm calea Lui Că am ajuns să fim chiar una cu păcatul. Am cântărit mereu, dar alegând cântarul! Prea blânzi cu noi și drastici cu ceilalți, Umplându-ne pân` la refuz paharul Lăsând doar picături să curgă celorlalți. Ne învelim în piatră, zidind case și porți, Ne despărțim mereu de gloată, Când casa Lui e una pentru toți Cu cerul ce-i deasupra și iarba ce e vatră. De-atatea ori noi ți-am greșit Părinte, Si totuși n-am
DE-ATÂTEA ORI NOI ŢI-AM GREŞIT PĂRINTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356160_a_357489]
-
loc la tine în fereastră Să nu te-arăți descoperit sub ploi Păstrează-mi urmele fixate-n pioneze Le-am prins cu fir de sânge-ntr-un altoi Sărmane germinări în antiteze Cu pânza de ''Blue Spider'' sideral Mi-ai învelit cuvântul în tăcere Mă-ngroapă în mormântul ideal Deosebirea dintre cele două sfere Eu din plămadă de lumină vin Să te aprind cu dăruirea mea Tu ,în noianul de-ntuneric și venin Mă chemi și vin că sunt aripa ta
BLUE SPIDER de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356153_a_357482]
-
Boboteaza și-a-nșfăcat-o de haină, l-a strigat și pe Ioan Botezătorul s-o prindă de-o mână și-acum, ea coboară lin pe pământ, sub îndrumarea celor două zile sfinte. Albă nea, frumoasa mea, culoare a unui suflet de copil, învelește-ne în puritatea ta și pătrunde puțin prin suflete, ca să fim mai buni! Uraaa! zbiară copiii pe derdeluș, lemnele când troznesc în sobă, oamenii, când își fac cărări cu lopețile, copacii care s-au albit de la crengi la rădăcină, Alba-Neaua
ALBA-NEAUA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368836_a_370165]
-
domnea pe piața românească o monotonie descurajantă. „Bomboanele de pom” erau greu de găsit prin magazine și constau dintr-un ghem diform de zahăr cu arome artificiale. Erau tari ca piatra. Noi, copiii ne cam spărgeam dinții cu ele. Veneau învelite în staniol ieftin, argintiu, din care nu se puteau decupa nici măcar banalele benzi pentru înșirat verigi în ghirlande. Noroc cu capacele de iaurt. Din ele modelam steluțe în opt colțuri, înfășurându-le pe-un vârf de creion. În acel context
ALLES GUTE KOMMT VON OBEN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368994_a_370323]
-
Toate Articolele Autorului În ochii tăi a început ninsoarea Și bolta rece a topit sărutul, La tâmpla mea dezlegi necunoscutul, Ne cântă o baladă depărtarea. Atât de greu îmi pare începutul Și-atât de caldă ți-este răsuflarea, Te-ai învelit cu stelele și marea Când nopțile-și cereau în văi tributul. Doar luna printre ramuri ne privește Iar temerile noastre au pierit, În seara asta cerul strălucește, Pe brațe de lumini ai adormit. Dar visul tău nicicând nu se sfârșește
ÎN OCHII TĂI A ÎNCEPUT NINSOAREA de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369072_a_370401]
-
tăcerea când e bună, Alerte fie numai umbrele epistolare. Abia, dacă voi fi pe mâine mai ușoară, Ca pana unui zeu, pe fila unui schit, Și- n vis, abia, de voi veni, interioară, Și numai cineva de m-ar fi învelit... Cu un : Abia de te mai cred, că ai venit, Euharistic, eu iți spun, te-am căutat, Abia, de mai orbecăiam, când ai sosit, Și liberă, ca pasarea, ești visul meu ciudat..." Abia, dacă voi fi pe mâine mai ușoară
ABIA, DACĂ VOI FI PE MÂINE MAI UŞOARĂ... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370881_a_372210]
-
mai cu greieri de-a pururi trubaduri Și-un licăr de speranță-n trifoi cu patru foi... ÎNSERARE... Amurg rodind miresme, amețitoare unde Despică-n calde umbre oceane de verdeață Minuni sculptate-n floare de liliac ce-ascunde În patimi învelite crâmpeie dulci de viață. Se prăvălesc spre ramuri mirări din cer descinse Pe tălpi de întuneric plâng doruri răstignite Se-ntoarnă taine sacre pe pajiștile ninse Cu puf de păpădie și lacrimi ostenite De rouă... Grinzi de floare ce străjuiesc splendoarea
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
pereții sunt roșu aprins de dragostea pe care bebelușul cu aripi de înger încearcă să o împrăștie aruncând săgeți direct în inimile turiștilor. Una dintre ele a nimerit-o în plin pe Corneluța. Curtea e foarte mare,sunt două foișoare învelite în viță de vie ,un teren de tenis și mai în spate,o piscină.Nu e chiar pentru toate buzunarele. Sezonul s-a cam încheiat, așa că totul pare acum pustiu. - Eu o să te-aștept aici, îi spun așezându-mă la
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]