1,281 matches
-
blana, în hohotele de râs ale gloatei și îndepărtând-o într-un final. Nenorocitul animal se aruncă cu capul înainte încotro vedea cu ochii, urlând sfâșietor de durere și oprindu-se, din când în când, pentru a-și mușca cu înverșunare locurile care o usturau cumplit. Simțind nevoia de a-și mai amâna îmbuibarea, Vladimir se depărtă de epicentrul incandescent al chefului și, luând cu el o carafă plină, porni la întâmplare prin încăperile mărețe de la Sans-Souci. Trecu dintr-un imobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cușma din blană de iepure dădu să se echipeze de drum: Mulțumesc pentru ospeție, zise el grăbit. Făcând unele plecăciuni către întreg vălmășagul de cheflii, izbuti să redreseze dintr-un incipient plonjon, făcând câțiva pași repezi înainte, adăugând, apoi, cu înverșunare: Plec la București. Se pare că au survenit, acolo, niscaiva urgențe... Sughițând sonor, de mai multe ori, își recuperă maleta-diplomat din camera pe care o ținuse asigurată cu yala, extrăgând-o dintr-o văgăună a patului cu baldachin. Purcese de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vechime ale roților aparatului de zbor. În mașina societății comerciale, trimisă de contabila cea cuminte și disciplinată pentru a-l prelua de la aeroport, după schimbul de bancuri cu șoferul mustăcios, mare amator de anecdote deocheate, avu răgazul să decidă cu înverșunare, luând hotărârea fundamentală: Gata, stop cu băutura! Mă fac băiat cuminte. Nu-și dădu nici o explicație, față de această decizie crucială, însă, acasă, în una din zile, era cât pe ce să fie găsit de Zoe cum se ținea de pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe stradă. „Orice fac se termină prost“, gândi Gaston. Era dureros de conștient de defectele lui. Și nu numai în seara aceea. Orice întreprindea eșua. Același ghinion, care a atras după sine și izgonirea lui din hotel, îl urmărise cu înverșunare încă din copilărie. Cum să-și permită unul ca el să întindă o mână de ajutor unei femei? Oare putea un om ca el să facă vreodată bine cuiva? E liniște în Shibuya la ora două noaptea. Cafenelele, cinematografele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
s-o iau metodic, ca să vă cruț totuși timpul. Ursitoarele erau bete, probabil, când au venit la căpătâiul meu sau, plictisite, au vrut să se amuze. Au făcut din mine un fel de acrobat fără plasă. Mi-au dat o înverșunare greoaie și o exaltare care, amestecate, au devenit destin. Și veți vedea că nu vă spun baliverne. Ascultîndu-mă, o să vă amintiți mereu de șerpii care se întorc să-și muște coada. Mai întîi, cum v-am spus, am vrut să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în spatele meu: "ăsta are nervi de oțel" sau "e nebun"... Mai târziu, lucrurile s-au mai schimbat. Nu mai aveam insolența jucătorului sigur de el, ci mizam strângând pumnii, în vreme ce, în loc de murmure admirative, bănuiam râsete înăbușite. Acum îmi trebuia toată înverșunarea de care eram în stare ca s-o iau de la capăt. Fiecare pasiune mă sărăcea cu totul, mă aducea în pragul falimentului și îmi trebuia un timp să-mi revin. Dar echilibrul nu-mi pria. Curând, ardeam și speram iarăși
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mea nu era un arțar, ci chiar destinul care-și bătea joc de atâta vreme de mine, care mă transformase în marioneta lui, iar acum scotea chicote ascuțite. Mă răfuiam nu cu arțarul, ci cu destinul. De aceea loveam cu înverșunare, fără să mă opresc. Nu-mi păsa nici de ploaia care curgea peste mine. Simțeam că, măcar o dată, aveam și eu dreptul să nu mai rabd. Strângeam palmele pe coada toporului și izbeam, fără nici o pauză, cu toată puterea, făcând
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și izbeam, fără nici o pauză, cu toată puterea, făcând arțarul să se clatine și să se îndoaie tot mai mult, până când, în sfârșit, trunchiul lui se frânse și căzu printre bălării. Dar când am privit arțarul trântit la pământ, toată înverșunarea mea s-a risipit brusc și, în. locul ei, a apărut o stare de jenă. Mă luptasem, de fapt, cu un biet copac bătrân. M-am simțit ridicol. Da, acestea erau luptele mele... Și mi s-a făcut silă de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
kilometri. Zgomotul imperceptibil al roților. Fumul locomotivei încă neieșit. Anticipează orice întârziere: nici ei nu au nevoie de ceas. Dar depind de el. Ne deosebim esențial chiar și în puținele noastre asemănări. Nici pe Magistrat nu-l urâm la fel. Înverșunarea mea are un suport logic: orice putere necontrolată trebuie distrusă. La ei, ura se poate transforma în iubire dacă Magistratul le-ar înlesni câștiguri pe măsura lăcomiei lor! Buzunarul și burta! Nimic pentru suflet sau minte! În prima zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
că a fost distrusă capitala Tuul cu câteva ore în urmă de către invincibila noastră flotă. Aceasta nu este decât o victorie dintr-o listă interminabilă a celor repurtate de oamenii noștri și armele noastre asupra unui dușman care rezista cu înverșunare. Continuă lupta, amirale. Inima poporului și încrederea guvernului dumitale te însoțesc." Tuul? Gosseyn, cu ajutorul amintirilor lui Ashargin, recunoscu numele. Tuul, fortăreața celui mai puternic stat din grupul Ligii. O planetă dintr-o mie... dar eticheta de "capitală" va avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
irosească prețiosul timp antrenându-se la grămadă. Cred că încep să-mi dau seama ce urmează. — Cum? Crezi că i-a tras-o? Emmy râse cu amărăciune. Te surprindea uneori să o auzi pe Emmy vorbind urât și cu atâta înverșunare — avea numai un metru și cincizeci și șapte de centimetri și arăta ca o puștoaică — dar Leigh nici nu mai băgă de seamă. — Și eu m-am gândit. E mai rău de-atât. — Pare și-așa destul de rău, scumpo. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Pérez Cititorii mei s-au și obișnuit cu libertățile și personalismul meu, fiu al personalității mele. Tocmai de aceea sunt cititorii mei și nu ai altcuiva. În plus, cititorii mei știu că atunci când îmi apăr și-mi exalt cu atâta înverșunare personalitatea, apăr și exalt orice personalitate, pe a fiecăruia dintre cei ce mă citesc, pe a cititorilor mei, dar și pe-a acelora ce nu mă citesc. Noi toți suntem euri, fiecare dintre voi, cei ce mă citiți, sunteți câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
la curte sau În casa cadiului, să nu pară că-i părăsește Într-un moment de Încercare. Dar rămâne, cel mai adesea, Închis În foișorul său, adâncit În lucrări sau În cartea sa tainică, ale cărei pagini le Înnegrește cu Înverșunare, ca și cum războiul n-ar exista pentru el decât prin Înțelepciunea detașată pe care i-o inspiră. Numai Djahane Îl leagă de realitățile dramei Înconjurătoare, ea Îi relatează, În fiecare seară, veștile de pe front, zvonurile de la palat, pe care Khzzan le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai mic obstacol. În vreme ce Terken Hatun Își ia asupra ei sarcina de a-l convinge pe sultan de necesitatea de a-l salva pe hanul din Samarkand, Nizam al-Mulk, care se preface că se opune acestei intenții, se ocupă cu Înverșunare de pregătirile expediției. Prin acest război al prefăcătoriilor, Nizam nu caută numai să anexeze Transoxiana, și Încă și mai puțin să salveze Samarkandul, el vrea mai ales să-și recapete prestigiul batjocorit de subversiunea ismailită. Și, În această privință, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
avertizaseră că, dacă șahul era obligat să abdice, cele două puteri se vedeau puse În regretabila situație de a interveni militar. Nu numai că se pregăteau să ne sugrume, dar ni se interzicea până și să ne apărăm! — De ce această Înverșunare? Întrebă Baskerville. — Țarul nu dorește o democrație la granițele sale, cuvântul „Parlament” Îl face să tremure de furie. — Nu este, totuși, cazul britanicilor! — Nu. Numai că, dacă persanii ar ajunge să se guverneze În mod matur, aceasta le-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înmărmurită a corespondentului ziarului Le Temps. Numai Liakov a mai Încercat atunci să reziste. Împreună cu trei sute de oameni, câteva tunuri vechi și două Creusot cu tir rapid, el reuși să păstreze controlul asupra câtorva cartiere din centru. Luptele continuară, cu Înverșunare, până pe 16 iulie. În acea zi, la ora opt și jumătate dimineața, șahul veni să se refugieze la legația rusă, Însoțit, În mod solemn, de cinci sute de soldați și curteni. Acțiunea sa echivala cu o abdicare. Comandantul cazacilor n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în ajutor. Să mă avertizați dacă ne apropiem prea mult de ca. zise încordat. Se făcură ajustările. Ordinele date fură executate de îndată de către electronica de bord. Nostromo porni coborârea în spirală regulată ― cale balizată de creierul central ― înfruntând cu înverșunare vânturile contrare, zvârlind în lături vârtejuri de aer negru. ― Cincisprezece kilometri, progresăm, anunță Ripley cu o voce egală. Doisprezece... zece... opt. Dallas apăsă tasta unui control. ― Frânați. Cinci... trei... doi. Un kilometru, zise Kane, încovoiat deasupra pupitrului. Coborârea preluată acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ithaca și aventura coexistă. Și În timp ce verbele clasicismului sînt a iubi și a crede, barocul le preferă verbul a spera. Nu văd cum am putea renunța la unul din ele. Speranța e barocă, iar memoria e fidelă clasicismului. De aici Înverșunarea cu care a fost rîvnită și negată Elada. Memoria are nevoie de ea, În vreme ce speranța o contestă intuind că Arcadia e o problemă de viitor. O flacără barocă visează În sufletul nostru și În aceeași clipă memoria ne strigă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
să întrerupă reveriile. Revine în cameră cu o vază înaltăși cilindrică, de aramă. Am chemat un vechi amic, sămai stăm de vorbă. Nu știe că e ziua mea. Numai așa,sănu fiu singură. Mă calmează. Tăcerea, discreția, oboseala lui... Și înverșunarea ascunsă, zavorâtă. Neclintită, da... Se așază pe celălalt fotoliu, pare încurcată, nu știe încotro să depărteze discuția. — A trecut prin multe. A venit la noi prin ’50, cred. Foarte tânăr, aproape copil. Luptase în munții Greciei, ca tânăr comunist. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-l mai întuneci Cu-a gurii dulci suflări fierbinți, Pe frunte-mi mâna n-o s-o luneci Ca să mă faci să-mi ies din minți. {EminescuOpI 212} Puteam numiri defăimătoare În gândul meu să-ți iscodesc, Și te uram cu-nverșunare, Te blestemam, căci te iubesc. De-acum nici asta nu-mi rămâne Și n-o să am ce blestema, Ca azi va fi ziua de mâne, Ca mâni toți anii s-or urma - O toamnă care întîrzie Pe-un istovit și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și îl împinse peste trepiedul lui. Trepiedul căzu, iar cameramanul se întinse peste el. Restul echipei britanice sări pe australian, ai cărui colegi îi alergară în apărare. La fel și germanii. După scurt timp, cele trei echipe se îmbrânceau cu înverșunare. Când căzu trepiedul francez și camera lor se stropi cu noroi, celelalte echipe începură și ele să se bată. Hagar îi privea nemișcat. Nici un urangutan astăzi, își spuse el. Capitolul 17 Rick Diehl de la Biogen se schimba în vestiarul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
apartamentul lor, dar ea îl coti în altă direcție. — Unde mergem? Facem o mică excursie, zise ea. — Unde? Jamie era suspicios. — Nu vreau nici o excursie. — O să-ți cumpăr un PSP, zise ea, fără să ezite. De un an refuza cu înverșunare să-i cumpere unul dintre jocurile acelea electronice. Dar acum spunea orice-i trecea prin minte. — Pe bune? Hei, mulțumesc! Jamie se încruntă iar. — Dar care joc? Îl vreau pe Toy Hawk Trei și îl vreau pe Shrek ... Oricare îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și bunătățile, arăta la sfârșit, ca după un atentat irakian cu bombă, iar mesagerii aveau chipurile livide de efort și de spaimă. Pentru faptul că a Încercat să-i mai potolească pe disperații care se luptau Între ei cu atâta Înverșunare, Antoniu a primit și el, un zaț de la această darnică asociație: câteva haine, un cozonac și niște ouă roșii. De la plecarea Plăcințicăi, Încăperea nu a mai fost atât de curată. Antoniu a măturat, a șters praful, a scuturat țoalele, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Temnița albă Elena Marin Alexe Iarna departe, iarna aproape iarnă pe munte, iarnă pe ape iarnă pe slovă, iarnă prin gânduri, scrisă în stele, sau printre rânduri. Iarnă pe dealuri, ori pe cărare, albul se-ntinde cu-nverșunare, tremură-n tindă, plânge pe suflet, temnița albă ferecă umblet. Iarnă în tine, iarnă în mine, îngheață totul printre suspine, doar rugăciunea în taină spusă, urcă spre stele clipa răpusă.
Temni?a alb? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83356_a_84681]
-
modifice în prima jumătate a veacului al XIX-lea, odată cu intensificarea legăturilor economice și a operațiilor militare în Asia răsăriteană și cu o anumită perfecționare a mijloacelor de comunicație. Epidemia dezlănțuită la mijlocul lui 1817 în Bengal s-a manifestat cu înverșunare la Calcutta, unde municipalitatea a apreciat că un număr atât de mare de decese nu se înregistrase cu prilejul nici uneia dintre calamitățile din trecutul cel mai îndepărtat. După doi-trei ani de parcurgere distrugătoare a teritoriului Indiei, flagelul s-a propagat
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]