1,698 matches
-
pasărea minune lângă sat și lângă dealuri: Tot lângă dealuri sufletu-mi e plin/ Tot lângă ape inima-mi suspină,/ Tot lângă nori mi-e gândul în rotire/ chemat în fire, alungat în fire,/ și căutat și plâns și blestemat/ învins și învingând, reînviat/ ca pasărea minune din vechime/ știut de toți și neștiut de nime." Alexandru Andrițoiu " În țara moților se face ziuă", E. S. P. L. A., 1953; "Cartea de lângă inimă", "Poezii",1959; "File de cronică", 1962; "Constelația lirei", E. P
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de conștiința faptului că Lică are stăpâni puternici care îl protejează: (Lică) nu e om singur, ci un întreg rând de oameni din care unii se răzbună pe alții. Ghiță este astfel nu numai victima patimei de îmbogățire, ci și învinsul unui destin tragic. În final, el va hotărî săi aducă lui Pintea dovezile vinovăției sămădăului. Deci opțiunea finală a protagonistului este aceea de a se situa, cu sacrificiul suprem, de partea Legii. Ultimele scene - puternic impregnate de viziunea folclorică a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de conștiința faptului că Lică are stăpâni puternici care îl protejează: (Lică) nu e om singur, ci un întreg rând de oameni din care unii se răzbună pe alții. Ghiță este astfel nu numai victima patimei de îmbogățire, ci și învinsul unui destin tragic. În final, el va hotărî săi aducă lui Pintea dovezile vinovăției sămădăului. Deci opțiunea finală a protagonistului este de a se situa, cu sacrificiul suprem, de partea Legii. Ultimele scene - puternic impregnate de viziunea folclorică a predestinării
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Uniunii sacre, socialiștii din ISM se definesc pe baza unui pacifism intransigent, plecînd de la o analiză stabilită în Congresul de la Hamburg. Nici o pace durabilă nu este posibilă fără să fie mai întîi realizată o dezarmare generală a învingătorilor, precum și a învinșilor, pe care clasa muncitoare din fiecare țară trebuie să o ceară de la guvernele respective. ISM condamnă Tratatul de la Versailles ale cărei nedreptăți, ineficacitate și consecințe nefaste le denunță. Hamburg nu a urmat decît la cîteva luni după invazia franceză din
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
În toată zona dintre Carpați, Dunăre și Olt. Se poate aminti astfel sistemul de castre Drobeta- Putinei-Cătunele-Pinoasa(VÎrț) Bumbești-VÎrtop-Porceni care asigura printr-un drum strategic legătura cu capitala Daciei romane prin pasul VÎlcanului din județul Gorj. Reîntoarcerea luptătorilor, Învingători și Învinși, la viața pașnică , purtînd acum amprenta conviețuirii ce avea să se imprime definitiv, organizarea provinciei după modelele romane vor determina un puternic progres al vieții economice, sociale și culturale În Dacia. Pe fondul unor puternice influențe de limbă, viață materială
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
fericire, se consideră cel mai fericit om de pe pământ. Dar norocul nu-i surâde. Lefter Popescu se revoltă împotriva destinului, se autodisprețuiește cuprins de disperare, condamnat să rămână anonim. El își proiectează nefericirea, disperarea și eșecurile, fiind o victimă, un învins. Încredințat că "n-are noroc la joc", începe să cadă în superstiții și joacă la loterie cu bani împrumutați. Protagonistul este un anonim, duce o viață anostă, lucrând într-o "canțilerie", unde îl are ca șef pe domnul Georgescu, poreclit
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe front. Totul se consumă în interior, îl mistuie la mari adâncimi. Drama își are explicația în conflictul dintre lumea idealului, a absolutului, așa cum și-o imaginase eroul și lumea reală, existența dureroasă. Din această confruntare, Ștefan Gheorghidiu este un învins. "Izvoarele" prozei lui Camil Petrescu pornesc din Stendhal și din Marcel Proust. De la Stendhal a împrumutat tehnica auto-observării lucide în dragoste și în gelozie și modalitatea de a înfățișa războiul fără nici un fel de eroism. Cunoscând și drama din viața
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se întorc, mereu, spre el însuși și acolo înlăuntrul său reorganizează lumea. Există însă o neconcordanță între lumea absolutului, a idealului și lumea cu care ne-am obișnuit. În încercarea sa de a recompune lumea, dragostea, Ștefan Gheorghidiu este un învins: "Gheorghidiu e creat din pasta acelorași "suflete tari", epigoni ibsenieni rătăciți în viață și neadaptați la compromisuri" (Pompiliu Constantinescu). Protagonistul, sublocotenent într-un regiment de infanterie, este concentrat, asistă la popotă la o discuție despre dragoste și răbufnește: "cei care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este reliefat în didascalii, un portret care scoate în evidență și trăsături morale: noblețea, onestitatea, calități de lider. Acesta este un intelectual lucid, însetat de absolut, inadaptat superior, orgolios, trăind în lumea ideilor pure, a iluziilor, dar care este un învins. El trăiește intens drama intelectualului lucid: Câtă luciditate, atâta existență și deci, atâta dramă". Idealizând valorile umanității, între care dreptatea și iubirea, protagonistul trăiește drama de conștiință, amplifică semnificația gestului și a cuvântului. El ar fi vrut să aplice ideile
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dreptatea este absolută. Dacă lupt pentru o cauză, aceasta este dreptatea însăși". El se află mereu în căutarea de certitudini, deoarece "fără certitudine nu există adevăr și nu există frumusețe pe lume". În cele din urmă, Gelu Ruscanu este un învins, eșuând în plan social, familial, erotic, moral, intelectual, trăind drama unui orgoliu excesiv. Pentru el conceptul de absolut nu este unul filosofic, ci unul moral și atunci din demnitate recurge la sacrificiul de sine. Gelu Ruscanu este un personaj dinamic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Editura Cartea Românească, București, 1980. Simion, Eugen, Întoarcerea autorului. Eseuri despre relația creator-operă. Editura Cartea Românească, București, 1981. Simion, Eugen, Sfidarea retoricii, Editura Cartea Românească, București, 1985. Spiridon, Vasile, Nichita Stănescu, monografie, Editura Aula, Brașov, 2003. Spiridon, Vasile, Nichita Viziunile "învinsului de profesie (viziune cosmică stănesciană), Editura Timpul, Iași, 2003. Spiridon, Vasile, Gellu Naum, monografie, Editura Aula, Brașov, 2005. Spiridon, Vasile, Din arcă în luntre, în Înscrierea pe orbită, Editura Timpul, Iași, 2008. Spiridon, M., Sadoveanu, divanul înțeleptului cu lumea, Editura
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
atât mai mult în viitor, nu trebuie să ducă la exclusivitate. A înlocui un orgoliu prin altul, o injustiție prin alta e la fel de condamnabil. Cultura impregnată de "viziunea învingătorilor" spunea J.M. Domenach, nu trebuie să facă loc unei viziuni de "învinși". Echilibrul spiritual la care se cuvine să aspirăm în mod firesc trebuie să se întemeieze pe interacțiunea creatoare, mutuală, persistentă, eficace a tuturor culturilor, ceea ce presupune o reală permeabilitate din partea fiecăruia. În materie de cultură, principiul "care pe care" nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Dumnezeu, ci căutarea lui Dumnezeu, să te întrebi înfrigurat asupra existenței lui Dumnezeu. Să fie ceva pentru care merită să suferi și să mori, dorința de a face ceva pentru ceilalți, să comunici cu ei, să faci un pact între învinși, "un singur turn, dar scânteietor și indestructibil", spune Sábato, să trăiești pentru ceva, pentru absolutul din tine, pentru a vedea absolutul din ceilalți. Adaugă, cu tristețe: "să negi moartea, să nu te duci la cimitire, să nu porți doliu, toate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Pe 23 iunie 1981, este semnat un acord de guvernare între comuniști și socialiști pe baza programului lui Mitterrand. Pentru prima dată din 1947, miniștrii comuniști participă la guvernare. PCF-ul se trezește deci într-o situație total paradoxală. Mare învins al alegerilor, el ia totuși parte la coaliția guvernamentală. Pînă în rîndul celor mai fideli militanți ai săi, neînțelegerea este totală. Raportul de forțe este cum nu se poate mai defavorabil PCF-ului și posibilitățile celor patru miniștri ai săi
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
unul, si pentru altul. Diaz si Liatard (1998) au formulat această finalitate în felul următor: “Se numește mediere procesul care permite, în timpul unui conflict, intervenția persoanelor externe instruite pentru a depăși raportul de forță si a găsi o,, SOLUȚIE FĂRĂ ÎNVINS SI FĂRĂ CÎȘTIGĂTOR” .nouă viziune asupra lumii. Medierea efectuată de elevi pe lângă alți elevi necesită un mediu școlar care să integreze principiile si mecanismele necesare pentru reglementarea comunitară a conflictelor. În așa fel si învățătorii sunt implicați, sensibilizați, iar unii
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3138]
-
-i și pe alții s-o facă în numele Academiei. Dintre conferințele sale ținute la Academie se remarcă: la 28 februarie 1941, 11 februarie 1866 în perspectiva istorică a trei sferturi de veac, la 9 octombrie 1942, Omul de la 2 mai învinsul de la 11 februarie, la 23 martie 1943, Preludiile căderii lui Cuza-Vodă, la 23 iunie 1945, Austria și lovitura de Stat de la 2/14 mai 1864. Ultimul memoriu pe care îl terminase, dar nu reușise să îl prezinte, după cum consemna Lapedatu
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
se manifestă fie prin tăcere, fie prin fugă, fie prin povestea începuturilor lumii. Există două tipologii distincte în romanele scriitorului francez: cea care pleacă, autoexilându-se într-o lume prefabricată imaginar sau prin credință, inclusiv religioasă, și cea care rămâne, a învinșilor și resemnaților. Drumul nesfârșit al celor care pleacă este întotdeuana sinonim cu schimbarea, cu mântuirea, este calea dintre Coșmar și Vis. Destinul lui Esther (stea), cel al rătăcirii și al atingerii spațiului râvnit (dinspre Europa postbelică spre Israel care tocmai
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
-i și pe alții s-o facă în numele Academiei. Dintre conferințele sale ținute la Academie se remarcă: la 28 februarie 1941, 11 februarie 1866 în perspectiva istorică a trei sferturi de veac, la 9 octombrie 1942, Omul de la 2 mai învinsul de la 11 februarie, la 23 martie 1943, Preludiile căderii lui Cuza-Vodă, la 23 iunie 1945, Austria și lovitura de Stat de la 2/14 mai 1864. Ultimul memoriu pe care îl terminase, dar nu reușise să îl prezinte, după cum consemna Lapedatu
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
personaje asociate, într-un fel sau altul, revelațiilor primordiale, firește mântuitoare: dansatoarea "cu pasul și încheietura dulce", al cărui șold "se-nfiora/ de cântec pe-ntinderi limpezi" la porțile cetății (Răsuflarea femeii), pescarul ce "ridică spre păsările apei păgânul năvod/ învins de speranță se întoarce și se roagă,/ mai sărac decât străbunii săi,/ mai sărac decât umbra din zare,/ bătrân și cu mâinile goale,/ proiectat în asfințitul de soare,/ lumină de purpură caldă" (Păgânul năvod), orbul care "clatină-n mână/ toiagul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
O, Doamne, cu ură mă hăituiesc eu pe mine,/ ca pe o vulpe'mpuțită, și eu, hăituitul,/ îmi fug dinainte cu spaimă de moarte și cu rușine/ și eu, vânătorul, își pregătește cuțitul" Vânătoarea; ""Învinsu-m'am însumi", sălta cel învins de el însuși,/ "și rob am făcut din învinsu'mi." /în clipa aceea învinsu'și/ striga cu izbândă: ""Învinsu-m'am însumi"" Izbânda; "Eu sunt din casa celor biruiți./ Un rege nou, venit din miazănoapte/ cu numele înfricoșat de EU
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
structura fundamentală în schema dinamică a invaziei, a luptei și a cuceririi. Energia și dorințele personajului îl pun în mișcare. E.Roy-Reverzy [1998, p.81, 97] precizează însă că este vorba mai mult de o aparentă, deoarece ei sunt cu toții învinși, fie de femeie, fie de faliment sau de moarte. În comparație cu personajele balzaciene a caror energie ține de voință, energia personajelor zoliste ține de involuntar, de aici și eșecurile lor73. Se știe că ficțiunea naturalista privilegiază o viziune a lumii pesimista
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în traducerea lui Petre Solomon, este tot atît de semnificativă ca și publicarea (de același autor, în aceeași colecție și în tălmăcirea aceluiași subtil poet și eseist), acum aproape doi ani, a povestirii Bartleby, parabola new-yorkeză despre alienarea învingătorului și învinsului (deopotrivă) în interiorul ferocelor sisteme concurențiale. În mod similar, Benito Cereno rămîne un text (alegoric) al opozițiilor fundamentale, unde Melville explorează, ultimativ, sugestia interferenței extremelor absolute, zona suprapunerii dualităților majore, intrate, prin însuși caracterul lor radical, într-o sferă a ambiguității
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și autoritarismului acceptă necesitatea drept axis mundi, umanitatea avînd obligația să-și organizeze istoria după principiile ei. Spuneam că, tematic vorbind, asemenea lui Bartleby, Benito Cereno este o alegorie despre contrariile absolute, care sfîrșesc prin a se combina. În Bartleby, învinsul (copistul) și învingătorul (avocatul) ajung să fie indistincți la analiza detaliată. Aici, stăpînul și sclavul, chiar după modelul interpretării hegeliane (nu demonstra oare Hegel, în Fenomenologia spiritului, că, prin dezvoltarea "conștiinței de sine", sclavul îl vede pe stăpîn ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a supus "centralul" și "puternicul", hotărînd, în consecință, să se răzbune. Tensiunea creată de McEwan în acest episod epic final compensează, în fond, lunga și statica intros pecție care domină romanul de la început la sfîrșit. Victimele și agresorii, învingătorii și învinșii (greu de distins acum) se studiază patetic și așteaptă, în încordare, un gest greșit în tabăra adversă. Punctul culminant este atins atunci cînd Baxter îi cere tinerei Daisy să dezbrace. Traumatizată, poeta execută ordinul cu oroare imensă (toți descoperă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dislocaților de tipul lui Baxter. Henry nu este pregătit să-și tulbure perfecțiunea, prin acceptarea imperfecțiunii lui Baxter, o victimă simbolică a lui (dacă o societate competițională funcționează după principiul vaselor comunicante, atunci oricărui învingător, precum Perowne, îi corespunde un învins ca Baxter!). Prin el (Perowne), istoria merge înainte și nu prin rebuturi ale naturii (Baxter). Prin urmare, ideologiile egalitarismelor stupide devin inoperante și absurde aici. Singura regulă valabilă e cea a selecției darwiniene, iar Henry, cu bună credință, se supune
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]